joi, 27 septembrie 2007

La Auchan e raiul oamenilor de varsta a treia

Auchan este raiul cartierului nostru. De cand a aparut, oamenii vin aici sistematic sa-si faca cumparaturi, sa se plimbe, sa-si intalneasca vecinii si prietenii, sa discute despre flori, despre legume. Niciodata n-ai sa-i intalnesti in Gima pe cei care cumpara in Cora si-n Auchan. In Metro, nici atat. Exista microbuze in cartier, care se intrec intre ele sa-i duca pe oameni in Cora sau in Auchan si totu-i gratuit. Si uite asa, oamenii sunt fericiti!

luni, 24 septembrie 2007

Concurs pentru bloggeri

Am postat articolul pe care l-am scris pentru concurs. L-am scris din dorinta de a-mi exprima ideile si optiunile. Le urez succes tuturor participantilor.
Vizitati: http://bloggeri.ro

Blogul si viata de zi cu zi

Blogul este o provocare. Am intrat tarziu in lumea internetului, iar in cea a blogurilor cu mult mai tarziu. Asta nu inseamna ca nu lucrez pe calculator de zece ani si ca n-am avut acces la internet pana acum. As putea sa spun chiar ca am avut tangenta in ultimii ani cu tehnica de ultima generatie din domeniul IT, ca am fost la curent cu jocurile de calculator

si de playstation, cu tot ce s-a editat si produs pe suport electronic in Romania, de la cursuri pentru copii si incepatori pana la enciclopedii, traininguri pentru business, cursuri ECDL, piese de teatru, inregistrari din fonoteca de aur, Gazeta matematica, dictionare si jocuri interactive.

Trebuie sa recunosc ca apartin unei generatii care navigheaza mai putin pe internet. Am cunoscut fenomenul internet inca de la aparitia sa in strainatate, lucrand in comertul exterior si mergand foarte des in afara. In momentul in care a patruns la noi in tara, fenomenul s-a dezvoltat rapid, asa cum s-a intamplat si cu telefonia mobila.

Mi-am facut primul blog in luna mai 2007, de atunci, cu mici exceptii, accesez blogul in fiecare zi, postez articole, citesc articolele celorlalti, comentez. I-am determinat si pe cei din jurul meu sa intre in lumea blogurilor. Am inceput la WeBlog si am continuat la WordPress si la Blogspot. Am vrut sa vad asemanarile si deosebirile.Din dorinta de statistica am stabilit ierarhii si am tras concluzii. Am invatat sa administrez un blog la nivel mediu, n-as putea spune ca sunt experta, dar ma descurc.

Blogul este un fel de terapie de grup. Patrunzi intr-o lume virtuala, unde jurnalisti, filologi, poeti, scriitori, elevi, studenti, economisti, ingineri, visatori, pragmatici isi publica gandurile, trairile, emotiile, experientele, esecurile, incercarile, frustarile.

Uneori acelasi subiect este comun la diferite bloguri, dar fiecare il trateaza in mod diferit.

Uneori apar dispute, orgolii, expresii colorate, jigniri, suparari, se inchid bloguri, se evadeaza spre alte locatii.

Uneori se posteaza glume nastrusnice si se declanseaza cavalcada comentariilor cu haz.

Alteori se posteaza fotografii:peisaje, picturi, manastiri, natura, lumea blogului e variata si plina de surprize in fiecare zi.

Blogul este un fel de jurnal online. Fiecare blogger, macar o data, isi posteaza o amintire, un sentiment, o bucurie, o suparare, o reusita, un esec, unii o fac tot timpul, iar altii numai cu ocazii speciale. Exista foarte multe situatii cand se creeaza neintelegeri, dispute, se mediaza de catre unii, se exagereaza de catre altii. Se gasesc intotdeauna partizani ai cauzei in spetza, dar si dusmani de neclintit.

Blogul este un job. Exista jurnalisti si bloggeri care isi publica editoriale, diverse articole in ziare sau reviste care se difuzeaza pe internet, sau se tiparesc clasic.

Asa am intalnit primul blog pe internet. Urmarind un editorial al unei reviste pentru femei care era gazduit de WeBlog intr-un celebru Misty decor.

La vremea respectiva (era la inceputul anului), mi s-a parut fantastica ideea, am admirat aspectul articolului in pagina, am vrut sa comentez, dar nu am reusit. Mai tarziu mi-am dat seama de ce.

Am descoperit mai tarziu revistele si ziarele online, m-am abonat la ele si le citesc, in functie de timpul disponibil. La inceput, comentam la Garbo, la Envy, la Wall Street, dar dupa ce mi-am facut mai multe bloguri, pentru a exersa, n-am mai reusit sa comentez.

Blogul se transforma uneori in chat. Sunt situatii in care un post starneste o cavalcada de comentarii, transformandu-se brusc in chat. Toti simpatizantii, dar si outside-rii lasa comentarii, se depasesc 100 de comentarii ca pe blogurile vip-urilor.

Blogul a devenit un suport pentru marketing. Fiecare blogger incearca sa atraga trafic pe blogul sau, sa adauge link-uri care pot crea venituri suplimentare, marketerii internetului care acum trei luni de zile vorbeau de promovarea produselor pe site, acum promoveaza blogul ca instrument de creare a profiturilor pe internet.

Oare blogurile vor inlocui site-urile ? Sau vor aparea alte oportunitati in domeniu, poate au si aparut si n-am aflat eu de ele?

Blogul este un loc unde poti afla multe lucruri interesante. Despre carti, despre film, despre teatru, despre muzica, mai putin despre pictura, sculptura, dar exista inceputuri si speram ca se vor face progrese si aici.

Se publica poezii proprii si poezii ale unor autori cunoscuti. Sunt scriitori care publica fragmente din cartile scrise de ei, sau anunta ca urmeaza sa-si lanseze o carte.

Se publica articole despre evenimente care au loc diferite orase: targuri de carte, premiere, concerte, lansari de carti, intalniri, cenacluri.

Blogul este o aventura. Oamenii se cunosc, socializeaza, se simpatizeaza, sau se dusmanesc, unii se ascund sub masti protectoare sau provocatoare, starnesc valuri de simpatie, de stupoare sau de indignare.

Uneori apar bloggeri misogini care critica tot ce este de genul feminin, iar alteori apar blogherite feministe care critica tot ce tine de genul masculin.

Se creeaza simpatii si antipatii.

Blogul poate fi lider de opinie. Apar subiecte care se trateaza in blog asa cum se trateaza in presa, la televizor, in conferinte de presa. Exista in permanenta antagonismul jurnalist vs. blogger, sau invers blogger vs. jurnalist, confruntarile ideatice izbucnesc din cand in cand, se calmeaza, izbucnesc din nou.

Blogul este o intrecere permanenta. Se fac topuri, se organizeaza concursuri, sunt nume consacrate in lumea blogului, sunt “new entries” in permanenta. Sunt autori care ocupa pagini intregi pe Google cu activitatea lor din bloguri si forum-uri. Exista si voyeur-isti, care pandesc in permanenta, monitorizeaza, contorizeaza, intervin cu comentarii dure in multe situatii, creeaza confuzii, creeaza rumoare, isi modifica identitatea, nu se lasa pana nu intervin in viata omului de pe blog, obligandu-l sa-si inchida blogul, sa nu mai accepte comentarii. Sunt tot felul de situatii generate de felul de a fi al oamenilor care se ascund in spatele ecranului. Uneori un post de calitate, trece neobservat, alteori se posteaza un semn, o litera, o fotografie, o gluma de doua cuvinte si se declanseaza zeci de comentarii. Aici intervine de obicei si charisma autorului, urmata de sirul de admiratori, prieteni, fani sau dimpotriva. Blogul e o surpriza permanenta.

sâmbătă, 15 septembrie 2007

Sunt mituri care trebuie demitizate

Traim de 17 ani in umbra mitului Securitatii. Pentru copiii nascuti in ultimii 20 de ani, acest mit este un fel de BauBau permanent, convinsa fiind ca nimeni nu are interesul sa explice clar cum stateau lucrurile pe vremuri, interesul unora fiind strict crearea si intretinerea unei atmosfere de nesiguranta si legenda obscura. Ascultam dimineata la radio, ca dupa desemnarea noului Patriarh, au inceput iar discutiile pe tema apartenentei, colaborarii cu aceasta veche institutie, ca este cert ca anumite persoane din randul clericilor au facut politie politica, mai mult decat atat, anumite dosare au ars??????, motiv pentru care nu se stie sigur daca persoana respectiva a avut dosar pentruca a fost urmarita sau pentruca era colaborator. Intr-o lume careia nu-i pasa, astfel de afirmatii raman fara ecou, altfel, astfel de afirmatii iti pot schimba viata, te pot cobori in haurile cele mai negre ale existentei tale. Ceea ce este foarte grav insa este sistemul lejer de a face afirmatii care infiereaza omul vinovat sau nevinovat, si il arunca pe valurile nesigure ale judecatii celor din jur, de la oamenii cei mai simpli care au acces la informatie, pana la cele mai inalte nivele ale societatii civile.
Si de fapt ceea ce ma deranjeaza cel mai mult este faptul ca aici e vorba de un cliseu cunoscut: aceleasi metode erau folosite pe vremuri. Se strecurau biletele pe sub usa cabinetelor ministrilor, se aruncau vorbe pe la colturi, prin secretariate, prin anumite birouri, ti se verifica biroul si seiful cu acte, erai cautat in geanta cand paraseai biroul,
iti dispareau acte, chei, stampile din birou, sau cel mai interesant ti se punea ceva in cafea si o luai razna. Deci concluzia pe care o trag acum si aici este ca practicile de intimidare/verificare/amenintare folosite atunci, sunt folosite si azi, pe scara larga, dar sub o alta denumire. Am multe exemple de oameni care au suferit din cauza unor simple afirmatii facute de altii, oameni care n-au stiut sau n-au putut sa se apere, n-au luptat pentru dreptate, sau au sfarsit tragic. Am sa povestesc alta data despre aceste cazuri.

miercuri, 12 septembrie 2007

Despre pensiile private obligatorii si facultative

Dupa cum bine stiti din 17 septembrie se declanseaza campania aderarii la pensiile private. Pentru a va informa si a aprofunda va invit sa vizitati:
http://pensiiprivate.20.forum.com/
www.freewebs.com/pensiiprivate
Daca aveti intrebari, va pot ajuta cu raspunsuri si detalii, deoarece am studiat tematica.
Daca nu aveti un agent de marketing, va recomand eu unul.

Cat de parsivi suntem cand vrem

Chiar ne place la nebunie sa jucam teatru de doi bani, sa ranjim cu gura pana la urechi, sa ne facem ca suntem buni si solidari. Intorsi din vacante exotice, am saracit brusc, ni s-au golit conturile instantaneu, ne bucuram la o suta de lei, dar incasam jumatati de mie de euro numai pentruca frecam menta, prin registre si fisiere secrete. Dar de ce te cramponezi sa pastrezi actiunile alea, da-ni-le noua, ca noi le meritam cu prisosinta.
Doar am muncit pentru ele, cand pandeam si turnam pe toata lumea, cand ne sacrificam pe la posturi prin strainataturi, pe diurna. Ne-a suras fortuna, ne-a facut oameni, noi cu ai nostri, dupa ce i-am ruinat pe altii. Ce-i care-au murit, duca-se, nu ne mai intereseaza, noi vrem rezultate, noi vrem profit, noi calcam pe cadavre, noi culegem roadele, voi ati muncit ca tampitii o viata, aici, in cladirea asta, noi aici ascultam muzica-n lift, avem hartie igienica aromata si dezodorizant in wc. Voi n-aveati nici macar sapun, nu erau fonduri, vi-l aduceati de acasa, ce stupizi erati! Mi-e sila de prostia voastra, v-ati sacrificat ca prostii, ati muncit o viata ca sa ne fie noua bine, va meritati soarta de prosti.
Morala e una singura: regretele sunt inutile.

duminică, 9 septembrie 2007

DE CE?

Simt ca ma prabusesc, dar nu am voie. Trebuie sa ma agat de marginile reale ale imaginarului, pentruca daca ma rostogolesc in gol, nu stiu cum mai ies la suprafata, nu stiu daca ma poate ajuta cineva sa ma ridic. In fiecare zi sper sa se intample o minune, dar minunile care se intampla nu sunt destul de puternice sa ma propulseze mai departe. DE CE? E intrebarea care ma chinuie de ceva timp. Este momentul sa gasesc repede raspuns la intrebare.

Despre mine

Fotografia mea
Sunt un om obisnuit, dar cu pretentii.