luni, 24 septembrie 2007

Blogul si viata de zi cu zi

Blogul este o provocare. Am intrat tarziu in lumea internetului, iar in cea a blogurilor cu mult mai tarziu. Asta nu inseamna ca nu lucrez pe calculator de zece ani si ca n-am avut acces la internet pana acum. As putea sa spun chiar ca am avut tangenta in ultimii ani cu tehnica de ultima generatie din domeniul IT, ca am fost la curent cu jocurile de calculator

si de playstation, cu tot ce s-a editat si produs pe suport electronic in Romania, de la cursuri pentru copii si incepatori pana la enciclopedii, traininguri pentru business, cursuri ECDL, piese de teatru, inregistrari din fonoteca de aur, Gazeta matematica, dictionare si jocuri interactive.

Trebuie sa recunosc ca apartin unei generatii care navigheaza mai putin pe internet. Am cunoscut fenomenul internet inca de la aparitia sa in strainatate, lucrand in comertul exterior si mergand foarte des in afara. In momentul in care a patruns la noi in tara, fenomenul s-a dezvoltat rapid, asa cum s-a intamplat si cu telefonia mobila.

Mi-am facut primul blog in luna mai 2007, de atunci, cu mici exceptii, accesez blogul in fiecare zi, postez articole, citesc articolele celorlalti, comentez. I-am determinat si pe cei din jurul meu sa intre in lumea blogurilor. Am inceput la WeBlog si am continuat la WordPress si la Blogspot. Am vrut sa vad asemanarile si deosebirile.Din dorinta de statistica am stabilit ierarhii si am tras concluzii. Am invatat sa administrez un blog la nivel mediu, n-as putea spune ca sunt experta, dar ma descurc.

Blogul este un fel de terapie de grup. Patrunzi intr-o lume virtuala, unde jurnalisti, filologi, poeti, scriitori, elevi, studenti, economisti, ingineri, visatori, pragmatici isi publica gandurile, trairile, emotiile, experientele, esecurile, incercarile, frustarile.

Uneori acelasi subiect este comun la diferite bloguri, dar fiecare il trateaza in mod diferit.

Uneori apar dispute, orgolii, expresii colorate, jigniri, suparari, se inchid bloguri, se evadeaza spre alte locatii.

Uneori se posteaza glume nastrusnice si se declanseaza cavalcada comentariilor cu haz.

Alteori se posteaza fotografii:peisaje, picturi, manastiri, natura, lumea blogului e variata si plina de surprize in fiecare zi.

Blogul este un fel de jurnal online. Fiecare blogger, macar o data, isi posteaza o amintire, un sentiment, o bucurie, o suparare, o reusita, un esec, unii o fac tot timpul, iar altii numai cu ocazii speciale. Exista foarte multe situatii cand se creeaza neintelegeri, dispute, se mediaza de catre unii, se exagereaza de catre altii. Se gasesc intotdeauna partizani ai cauzei in spetza, dar si dusmani de neclintit.

Blogul este un job. Exista jurnalisti si bloggeri care isi publica editoriale, diverse articole in ziare sau reviste care se difuzeaza pe internet, sau se tiparesc clasic.

Asa am intalnit primul blog pe internet. Urmarind un editorial al unei reviste pentru femei care era gazduit de WeBlog intr-un celebru Misty decor.

La vremea respectiva (era la inceputul anului), mi s-a parut fantastica ideea, am admirat aspectul articolului in pagina, am vrut sa comentez, dar nu am reusit. Mai tarziu mi-am dat seama de ce.

Am descoperit mai tarziu revistele si ziarele online, m-am abonat la ele si le citesc, in functie de timpul disponibil. La inceput, comentam la Garbo, la Envy, la Wall Street, dar dupa ce mi-am facut mai multe bloguri, pentru a exersa, n-am mai reusit sa comentez.

Blogul se transforma uneori in chat. Sunt situatii in care un post starneste o cavalcada de comentarii, transformandu-se brusc in chat. Toti simpatizantii, dar si outside-rii lasa comentarii, se depasesc 100 de comentarii ca pe blogurile vip-urilor.

Blogul a devenit un suport pentru marketing. Fiecare blogger incearca sa atraga trafic pe blogul sau, sa adauge link-uri care pot crea venituri suplimentare, marketerii internetului care acum trei luni de zile vorbeau de promovarea produselor pe site, acum promoveaza blogul ca instrument de creare a profiturilor pe internet.

Oare blogurile vor inlocui site-urile ? Sau vor aparea alte oportunitati in domeniu, poate au si aparut si n-am aflat eu de ele?

Blogul este un loc unde poti afla multe lucruri interesante. Despre carti, despre film, despre teatru, despre muzica, mai putin despre pictura, sculptura, dar exista inceputuri si speram ca se vor face progrese si aici.

Se publica poezii proprii si poezii ale unor autori cunoscuti. Sunt scriitori care publica fragmente din cartile scrise de ei, sau anunta ca urmeaza sa-si lanseze o carte.

Se publica articole despre evenimente care au loc diferite orase: targuri de carte, premiere, concerte, lansari de carti, intalniri, cenacluri.

Blogul este o aventura. Oamenii se cunosc, socializeaza, se simpatizeaza, sau se dusmanesc, unii se ascund sub masti protectoare sau provocatoare, starnesc valuri de simpatie, de stupoare sau de indignare.

Uneori apar bloggeri misogini care critica tot ce este de genul feminin, iar alteori apar blogherite feministe care critica tot ce tine de genul masculin.

Se creeaza simpatii si antipatii.

Blogul poate fi lider de opinie. Apar subiecte care se trateaza in blog asa cum se trateaza in presa, la televizor, in conferinte de presa. Exista in permanenta antagonismul jurnalist vs. blogger, sau invers blogger vs. jurnalist, confruntarile ideatice izbucnesc din cand in cand, se calmeaza, izbucnesc din nou.

Blogul este o intrecere permanenta. Se fac topuri, se organizeaza concursuri, sunt nume consacrate in lumea blogului, sunt “new entries” in permanenta. Sunt autori care ocupa pagini intregi pe Google cu activitatea lor din bloguri si forum-uri. Exista si voyeur-isti, care pandesc in permanenta, monitorizeaza, contorizeaza, intervin cu comentarii dure in multe situatii, creeaza confuzii, creeaza rumoare, isi modifica identitatea, nu se lasa pana nu intervin in viata omului de pe blog, obligandu-l sa-si inchida blogul, sa nu mai accepte comentarii. Sunt tot felul de situatii generate de felul de a fi al oamenilor care se ascund in spatele ecranului. Uneori un post de calitate, trece neobservat, alteori se posteaza un semn, o litera, o fotografie, o gluma de doua cuvinte si se declanseaza zeci de comentarii. Aici intervine de obicei si charisma autorului, urmata de sirul de admiratori, prieteni, fani sau dimpotriva. Blogul e o surpriza permanenta.

4 comentarii:

Kogaionon spunea...

esti mai batrana ca mine in aceasta lume bloguista... eu m-am plictisit deja de a mai cauta. prefer sa citesc cateva favorite si gata... ce scrii aici e corect dar doar la nivel constatator. azi, toata lumea trebe sa-si faca blog, ca acum 15 ani, cand toata lumea vroia sa aiba srl... avem telefonie din belsug, comunicam de murim pe orice canal... tot timpul vrem sa vorbim, vrem sa intrebam... de fapt nici nu mai conteaza raspunsul... chiar suntem frustrati!si coboram si stacheta, raspunzand politicos la vizitatorii ce nu au nimic de spus... decat doar sa se bage in seama.:-)

greenfield spunea...

Stau si ma gandesc, ca s-ar putea sa-mi treaca intr-o buna zi, dar de la inceputul anului, am avut un fix. Sa scriu. Era o dorinta mai veche, sa-mi stochez amintirile intr-un fel.
Povestea cu blogul, mi-a dat posibilitatea sa scriu. Nu numai amintiri, diverse. In rest, vom mai vedea. Sunt destul de selectiva, in limitele bunei cuviinte. Cineva s-a suparat la un moment dat ca nu i-am raspuns la un comentariu mai vechi, nu-l vazusem pur si simplu, l-am vazut mult mai tarziu.

Kogaionon spunea...

e bine ca daca scrii ceva, sa o faci din placere si nu din obligatie.. asa poate sa mai dainuiasca aceasta inventie...

niculescu.elena spunea...

Da, sunt de acord. Ceea ce nu-mi place sa intalnesc prin bloguri este vulgaritatea. Am cateva bloguri pe care le urmaresc, dar atunci cand scriu vulgar, am o retinere in a participa la comentarii. Intr-o disputa WeBlog cineva afirma: vezi cine-ti comenteaza in blog, ca sa-ti spun cine esti! Acolo poti anula comentariile celorlalti, dupa postare, nu le aprobi inainte.

Despre mine

Fotografia mea
Sunt un om obisnuit, dar cu pretentii.