luni, 15 octombrie 2007

Amintiri din Orient

In copilarie visam cu ochii deschisi sa calatoresc in lume, in chip de interpreta de muzica de orice fel, dar n-a fost asa. Am calatorit, dar fara paparazzi la aeroport, ci in cea mai mare discretie posibila. Cand esti "femeie de afaceri" si calatoresti in interes de serviciu trebuie sa te comporti impecabil, deoarece sunt cu ochii pe tine foarte multe personaje care te pandesc la tot pasul. Nu este o misiune usoara si nu toata lumea poate sa o duca la bun sfarsit. In anul '85 a fost randul Orientului pe agenda mea. Prima calatorie in Orient a fost in Kuweit. Pe atunci Tarom-ul mergea la Abu Dhabi si de acolo in Kuweit ajungeai cu o cursa de-a lor. Aeroportul din Abu Dhabi mi s-a parut imens, atunci, pe urma aveam sa descopar ca exista altele mai mari, mai grandioase.
Am ajuns la destinatie, am trecut cu bine de vama, desi aveam mostre multe, am ajuns la hotel si pe urma m-am uitat in strada. Era un peisaj bizar. Barbati imbracati in portul traditional, cu capul acoperit de acele esarfe albe, sau alb cu rosu, fixate cu celebrul colac negru, subtire. Toate aceste accesorii, iesite parca din cartile de povesti, ma fascinau si-mi dadeam seama ca lucrurile evoluasera atat de repede incat nu avusesem timp sa ma gandesc la lumea in care plonjasem direct din avion.
Nu prea aveam timp sa stau pe ganduri, asa ca am plecat sa-i cunosc pe noii parteneri de afaceri. Pe unii i-am vizitat la ei la birou, sau la magazin, depinde, fiecare cat era de mare, pe altii i-am asteptat la biroul nostru, caci aveam in Kuweit un birou si un reprezentant, la acea vreme. Imi amintesc ca primul drum de la hotel, la biroul nostru, l-am parcurs pe jos, strabatand un traseu, care era un fel de bazar in strada, cu gramezi de imbracaminte, incaltaminte, obiecte diverse, care se vindeau direct in strada, fiind etalate pe jos, direct pe pamant. Nu mai vazusem asa ceva, pana atunci, dar obiceiul urma sa apara si la noi, dupa anii '90. Ce m-a frapat in mod deosebit au fost magazinele care vindeau aur: erau vitrine care straluceau in soare de kilograme de obiecte din aur, femeile primesc dota la casatorie kilograme de aur. Se inzorzoneaza cu cat mai mult aur, se acopera complet cu sari-uri lungi, cu saluri care le acopera complet, unele femei poarte niste masti metalice, acoperite de voaluri, astfel incat li se vad numai ochii. Dar ce ochi, ce priviri ucigatoare iti arunca, daca strabati piata de legume si fructe, imbracata casual/elegant, in tinuta europeana decenta, cu parul liber de prejudecati, insotita de un domn coleg. Barbatii trec pe langa tine cu tendinta evidenta de a te atinge in treacat, by mistake, dar nu foarte tare, deoarece pentru acest lucru pot fi aspru pedepsiti, pot face inchisoare, daca te ofenseaza in public si-i reclami. Cam asa arata lumea araba, atunci, fascinanta si parfumata. Aroma de cafea cu hell plutea prin aer amestecandu-se cu parfumul de mosc prezent la tot pasul, cu mirodeniile, cu pestele, cu maslinele, un amestec unic pe care nu-l puteai intalni decat in piata din Kuweit. Un amestec de saracie si de opulenta, de desert si de cladiri grandioase, de praf si de aur, cum se spunea pe atunci, uite ce-a facut petrolul din desert, sau cum au ajuns oamenii de pe camila direct in Rolls Royce.
Ceea ce vreau sa spun este ca am fost de cateva ori in Orient in anul '85, a fost o experienta de viata foarte interesanta, m-am simtit in siguranta acolo, dar ce-a urmat
in anii '90 si ce se intampla acum ma intristeaza. O lume mirifica distrusa de cei care au creat-o, adica de oameni.

4 comentarii:

Leonard Stark spunea...

Aceiasi senzatie am avut-o si eu in 1991 in Turcia. Tonele de aur din vitrine, mirosurile exotice pentru mine la acea vreme, reclamele luminoase si reclamele stradale de 15 m patrati si nu in ultimul rand, pentru ca am ajuns seara la Top Kapi, la Istambul, un hotel de 5 stele feeric luminat si foarte inalt. Orientul este altceva...

greenfield spunea...

Eu am vizitat Dubai-ul in anul 1985, acum este ceva ce intrece orice imaginatie..
Ce face petrolul din desert.

Kogaionon spunea...

dar oare mirosul de mosc se mai simte si astazi printre duhorile dolarilor petrolizati?

greenfield spunea...

Nu stiu exact, dar s-ar putea sa fie arome tari, sintetizate din petrol...

Despre mine

Fotografia mea
Sunt un om obisnuit, dar cu pretentii.