joi, 11 octombrie 2007

Nicosia-Capitala insulei Cipru

Avionul a aterizat pe aeroportul militar din Larnaca. Tot drumul spre Nicosia era pazit de o parte de catre armata cipriota, de partea cealalta de catre armata turca. Era destul de straniu, stiam ca fusese razboi, ca Ciprul era impartit in doua, de o parte grecii si de cealalta turcii, dar una e sa ti se povesteasca acest lucru si altceva este sa vezi cu ochii tai. Nicosia era impartita in doua, cu saci de nisip si sarma ghimpata. De o parte erau soldati ciprioti, iar de cealalta soldati turci. Ma rugam in sinea mea sa nu se intample nimic cat sunt eu acolo. Sentimentul de nesiguranta plutea in atmosfera. Am cunoscut oameni care facusera averi in Famagusta, iar cand au trebuit sa paraseasca orasul nu au putut lua nimic cu ei in afara de familie. Nu au luat nici casele, nici pamantul, nici banii din banca, nici bijuteriile din seifuri, au plecat cu ce-aveau pe ei si-atat. Apoi au pornit de la 0 in Larnaca, sau in Limassol, sau in Nicosia. La vremea aceea in Nicosia se construia mult. Pe langa casele vechi, traditionale, se construiau blocuri cu cateva etaje care trebuiau sa adaposteasca refugiatii. Toate casele din Cipru foloseau energia solara in anii '70. Energia electrica se facea din petrol, apa de baut care se vindea in magazine era mai scumpa ca vinul, iar masinile aveau volanul pe dreapta. In rest mai exploda cate o bomba din cand in cand, in locul pe unde trecusesi cu o zi inainte, sau in restaurantul in care mancasesi cu o zi inainte.
La caderea serii se auzeau in difuzoare rugaciunile din moscheile turcesti, din partea cealalta a orasului.
As fi putut sa merg sa vizitez orasele din zona ocupata de turci, dar n-am facut-o niciodata, cred ca n-as fi putut sa asist la dezastrul instalat de o forta oculta in locuri in care oamenii isi construisera o civilizatie.

Niciun comentariu:

Despre mine

Fotografia mea
Sunt un om obisnuit, dar cu pretentii.