luni, 12 noiembrie 2007

Am fi putut trai fericiti, intr-un colt uitat de lume

Am fi putut trai fericiti, intr-un colt uitat de lume, intr-o casuta la malul marii, sau pe malul unui lac, la poalele muntelui, sau in adancul padurii. Intr-o cabana de lemn, cu focul in soba, cu paturi de lemn acoperite cu perne. Cu gandurile, cu sentimentele si cu trairile noastre. Am fi putut sa ne facem provizii si sa traim departe de lume, cu apa de izvor si fructe din copaci. Am fi putut sa ramanem nealterati, sensibili, cu trairi intense. Am fi putut sa pictam, sa citim, sa scriem romane, sa ascultam muzica si sa ne traim viata simplu, fara complicatii, fara extreme, fara judecati de valoare, fara dispute, fara provocari, fara plecari si reveniri. Am fi putut sa ramanem singuri pe lume, sau sa avem copiii nostri, fara sa-i incarcam cu greutatile vietii, fara sa-i impovaram cu pacatele noastre. Am fi putut trai o alta viata, in alte dimensiuni, in alte spatii.
Dar este o utopie tot ce-am scris aici, viata este asa cum este, aici si acum.

2 comentarii:

Aky spunea...

Stiu cel putin o persoana care va zambi intr-un colt, catalogandu-te drept naiva incurabila si neadaptata :). Si desigur si pe mine care scriu ca asemenea utopii, toposuri fara loc precis, adica, cream in propria minte si propriul suflet prin citirile, muzichiile, ideile, sentimentele, oamenii, tanjirile cu care ne tapetam interiorul.

greenfield spunea...

Adevarul este ca ceea ce-am scris aici este intr-o totala discordanta cu realitatea, de fapt este vorba de visul altcuiva, un fel de parodie.
Viata nu este de loc simpla, este de fapt mult mai complicata.

Despre mine

Fotografia mea
Sunt un om obisnuit, dar cu pretentii.