sâmbătă, 17 noiembrie 2007

Viata de noapte in Romania si aiurea

Am inceput sa ma gandesc la ceaiurile din Armeneasca si la petrecerile pe care le organizam cu multi ani in urma. Era o moda a petrecerilor nocturne in acei ani. Sambata si duminica seara, muzica rasuna din difuzoare. Se gasea pretext de distractie din orice eveniment.

Au urmat ani mai grei, cand petrecerile s-au rarit. Numai sfintii si revelioanele se mai sarbatoreau la un moment dat, la noi.

In restaurantele si cluburile grecesti se petrece in adevaratul sens al cuvantului. Exista o anumita magie a locului, unde aroma mancarurilor si sunetul muzicii sirtaki, animatia si energia emanata de grecii veniti sa se distreze, creaza o ambianta speciala, pe care n-o poti compara cu nimic altceva.

Am fost la niste petreceri exclusiviste pe alte meridiane ale globului, imi amintesc cu placere de una dintre ele, la un palat al unei contese din Elvetia, casatorita cu un emir arab. Intr-o zona unde alcoolul este prohibit, exista un bar garnisit cu toate bauturile posibile. Icre negre cu vodca, erau favoritele contesei, asa ca alaturi de alte delicatese, acestea au fost preferatele musafirilor, care eram noi, un grup de romani.

Viata de noapte, la mare, era interesanta, cand din discoteci si de pe terasele restaurantelor se auzea muzica pana tarziu in noapte. Petrecerea se putea continua pe malul marii la lumina lunii.

Dupa ’90 e de bon ton sa mergi in cluburi. Sunt cluburi la tot pasul, unele mai de fitze, altele pentru toata lumea.

In restaurantul de la Neptun, din zona privata, am fost in cateva randuri in vara lui ’90 si am profitat din plin. Copacii erau plini de fazani si fazenite, se serveau mancaruri alese.

Se sarbatorea ziua Frantei, intr-una din seri, iar noi, cu prieteni din Norvegia si Suedia, ne-am delectat cu caviar si cu sampanie. Am petrecut mai bine ca grupurile de francezi care umplusera restaurantul, pentru ca la masa noastra se destupa sampania mai des ca la mesele lor.

In ’94 am sarbatorit niste ani de la terminarea facultatii la clubul Tezaal. A fost o petrecere de toata frumusetea la un club de inalta clasa. Ne aminteam ca la terminarea facultatii sarbatorisem la Intercontinental, la sala ronda, cred, daca-mi amintesc bine.

Petrecerile nocturne au un farmec aparte, cu toate deliciile culinare, cu bauturi pe alese, cu dans si antren si din cand in cand cu o gura de aer prospat in curtea interioara.

La Casa Oamenilor de Stiinta si la Casa Universitarilor am fost la petreceri reusite, cu mancaruri alese si tacamuri de argint. La Casa Armatei si La Carul cu bere, La Hanul lui Manuc si la Rustic, la Marriott si la Crowne Plazza, la Intercontinental si la Athenne Palace, la Clubul Diplomatilor si la Velvet sunt tot atatea locuri unde am petrecut cu prietenii sau cu familia.

La clubul Residence am fost anul trecut la o petrecere de vis. Cu mese superb dichisite, cu bufetul de bauturi aranjat impecabil, cu aranjamente florale pe toate mesele, cu piscina decorata pe masura, cu flambeuri si artificii, cu dans si muzica de calitate.

In timpul verii, petrecerile in aer liber sunt de vis. Ai dori sa opresti timpul in loc, sa te bucuri la infinit de momentele acelea de fericire.

Am sarbatorit la un moment dat, alaturi de un grup de prieteni, solstitiul de vara, pe un feribot. A fost o petrecere superba, cu tot ce inseamna aceasta, la care s-a adaugat plimbarea pe puntea feribotului si zgomotul marii.

A fost o vreme cand sarbatoream Revelionul cu prietenii. Imi amintesc pregatirile intense din ultimele ore dinaintea petrecerii, pe urma, ultimele retusuri ale machiajului si ale coafurii, mirosul de fixativ amestecat cu cel al parfumului, incaltamintea la pachet si apoi plimbarea prin nameti intre diversele locuri unde se sarbatorea evenimentul. Sau revelioanele petrecute la munte, cu soba duduind, cu mirosul de brad si ninsoarea care nu se mai oprea afara.

Dupa o petrecere reusita, ai la ce sa gandesti cateva zile, sau sa-ti amintesti de ea toata viata.

Niciun comentariu:

Despre mine

Fotografia mea
Sunt un om obisnuit, dar cu pretentii.