miercuri, 19 decembrie 2007

In '89 am impodobit numai o creanga de brad

In '87 nu am inteles de ce tata a fost interogat pentru ca fusese in gara din Predeal in timpul evenimentelor de la Brasov. Fusese urmarit ca preluase in gara un pachet dintr-un tren venit de la Bucuresti. Hartuit pentru distribuire de manifeste impotriva regimului de atunci, de fapt el primise un pachet trimis de mine, prin baiatul meu, aflat in excursie cu scoala, la munte. Dar aceste lucruri le-am inteles mult mai tarziu.
In septembrie '89, ma aflam intr-un tren care mergea din Norvegia in Suedia. In revista aflata in tren era un articol foarte amplu despre tara noastra, despre distrugerea mai multor sate romanesti. Am citit ingrozita articolul si m-am gandit ca trebuie sa am grija sa nu ma banuiasca nimeni ca am citit acel articol. Puteam fi acuzata de complot impotriva regimului. In octombrie '89, simteam ca ceva nu e in regula, aveam acea senzatie, ca ceva urma sa se intample. In decembrie '89 aveam comenzi la multe fabrici din tara, la Arad, la Timisoara, la Cluj, la Oradea. In 19 Decembrie am primit un telefon de la un partener din Norvegia care m-a intrebat: ce se intampla la Timisoara? Stiind ca acolo se intampla ceva, dar ca telefoanele sunt ascultate caci vorbeam pe telefonul din secretariat, am avut prezenta de spirit si i-am raspuns ca sunt niste probleme de productie, dar livrarea se va face, poate cu intarziere. Un raspuns gresit, m-ar fi putut costa foarte mult, deoarece aveam sa aflu mai tarziu, ca televiziunile din lume deja prezentasera evenimentele de la Timisoara, toata lumea stia ce se intampla acolo, mai putin noi, oficial.
In ziua de 21 Decembrie, cand mergeam dimineata la serviciu, am vazut multe masini de militie si armata. Am intrebat ce-i cu ele si cineva mi-a raspuns ca urmeaza sa fie o adunare in Piata Palatului si trebuie asigurata protectia in zona in timpul adunarii. Mi s-a parut putin ciudat, pentru ca eu ma aflam in zona orasului vechi, iar pana la Piata Palatului era ceva distanta, dar ma rog, n-am mai zis nimic.
In timpul celebrului discurs de la Palat, eram cu totii in birou, cu radioul deschis. La un moment dat, discursul a fost perturbat, au urmat scandari de lozinci, a aparut bruiajul si transmisia a fost oprita. Acela a fost momentul cand o colega, cu state vechi, ne-a vizualizat pe fiecare in parte, inclusiv pe mine, care eram in spatele ei, ne-a studiat reactiile, iar noi toti am amutit, nestiind ce trebuie sa facem. Dupa aceea a inceput nebunia. Zvonurile au inceput sa circule. Nimeni nu stia exact ce se intampla. Vestile erau contradictorii. Televiziunea si-a intrerupt transmisia. Au fost niste momente de deruta totala. Am aflat ca metroul nu mai merge, am aflat ca se trage, am aflat ca cei doi s-au inchis in Palat, pe urma ca au plecat cu un helicopter. In nebunia generala, tot ce-mi doream era sa plec acasa, sa ajung la copiii mei, dar n-a fost chiar asa de simplu. Am reusit sa plecam peste vreo trei ore, eram un grup de vreo cinci persoane care locuiam in acelasi cartier si urma sa plecam din strada Doamnei (din centrul Bucurestiului) si sa ajungem in Balta Alba. In conditiile in care metroul n-ar fi mers, soarta noastra era foarte incerta. Am pornit spre magazinul Unirea, iar in dreptul unui pasaj a inceput sa se traga, ne-am speriat si instinctiv ne-am indreptat spre scarile de la metrou. Asa am aflat ca metroul merge, ne-am imbarcat fericiti si am plecat spre casa. (Va urma)

Niciun comentariu:

Despre mine

Fotografia mea
Sunt un om obisnuit, dar cu pretentii.