joi, 31 ianuarie 2008

Beatles

marți, 29 ianuarie 2008

Teatru din blog

Teatrul Bulandra gazduieste duminica, la Sala Toma Caragiu, un spectacol de lecturi publice cu texte din peste 30 de bloguri romanesti, alese in cadrul proiectului "Blog the Theatre", care ar putea fi ulterior dramatizate, anunta institutia de spectacole. Actorii Marius Chivu, Adrian Ciobanu si Marius Capota se numara printre cei care vor lectura textele de pe bloguri, la spectacolul de pe 3 februarie, care va incepe la ora 20.30.

Potrivit reprezentantilor teatrului, initiativa institutiei este primul pas din proiectul "Bulandra Underground", care intentioneaza sa sustina proiecte de teatru independent, informeaza NewsIn.

Proiectul "Blog the Theatre" se desfasoara in cinci tari - Romania, Ungaria, Austria, Italia si Polonia. In fiecare dintre acestea, o echipa de "blogscouts" au avut la dispozitie trei luni pentru a selecta un numar de bloguri care pot fi dramatizate. In urma lecturii publice de duminica, echipa de "blogscouts", Teatrul Bulandra si vizitatorii site-ului blogtheatre.net vor vota textele din bloguri pe care vor sa le vada pe scena, ca piese de teatru.

Teatrul Bulandra va premia cel mai frumos comentariu de pe site al unui utilizator cu invitatii pentru doua persoane la doua spectacole de la Sala Toma Caragiu, respectiv doua spectacole de la Sala Izvor.

Textele de pe trei bloguri vor fi alese si apoi dramatizate de catre artisti cunoscuti, printre care si Peca Stefan, la Bulandra. Piesele realizate vor avea 30 de minute si vor participa la festivalul BlogTheTheatre din Graz, in Austria, intre 21 si 25 mai 2008. Piesa castigatoare va fi transformata intr-un spectacol de teatru care va avea premiera la Graz.

Sursa:9am

joi, 24 ianuarie 2008

Urmandu-mi pasii

Urmandu-mi pasii, am intrat pe Lipscani, pe langa Banca Nationala. Pe partea dreapta, se afla cladirea pe care BCR a obtinut-o de la Arpimex. Acolo, in strada, s-au instalat anul trecut podete de lemn care inconjoara ruinele vechilor cladiri din zona. Deasupra ruinelor trebuiau asezate geamuri transparente prin care turistii sa poata vedea vestigiile trecutului, dar ruinele au ramas descoperite intemperiilor de tot felul si ma gandeam azi, trecand pe-acolo, cum s-ar fi conservat mai bine? Ingropate in pamant, sau lasate de izbeliste in soare, vant, zapada, ploaie si nepasare? Covrigaria de pe Lipscani este inca in activitate. Libraria George Cosbuc este o ruina. Veche de cand lumea, n-a mai cunoscut o renovare de ani de zile, ma intreb cat mai rezista. Pe partea stanga este o cladire impunatoare unde a functionat Banca Agricola, la putin timp dupa ce s-a infiintat, acum sunt niste asociatii familiale pe acolo. Magazinul Bizonul mai rezista eroic, printre putinele magazine vechi care au ramas sa functioneze. Katex este inchis pentru renovare. Cotesc pe Selari, aceasta este strada pe care mi-am purtat pasii de mii de ori, o strabateam zilnic, de minimum doua ori pe zi, multiplicat cu zilele lucratoare, multiplicat cu zeci de ani....
Magazine vechi, prafuite, alterneaza cu magazine noi, care incearca sa se integreze in peisaj. Andreaua, pe colt, acelasi de zeci de ani. Fosta vanzatoare, acum patroana, o bruneta draguta, a mai imbatranit si ea. A aparut Hotelul Tania de trei stele, de culoare galbena, de vreo trei ani. Magazinul Zoo, care vinde animalute si hrana pentru animale, se zbate sa reziste, dar nu-i deloc usor. Magazinele de sticlarie si gale-uri isi asteapta cumparatorii, care mai trec pe-acolo, din cand in cand. Curtea Sticlarilor, care inainte adapostea cuptoare de prelucrat sticla, acum s-a transformat in restaurant. Fostul Fond Plastic adaposteste o galerie de grafica intunecoasa. N-as fi intrat s-o vizitez, nici daca ma rugau frumos. In coltul strazii, o covrigarie, mai buna chiar decat cea de pe Lipscani, unde se fac covrigi cu mac, susan si cu stafide. Sunt cei mai buni covrigi din Bucuresti, cu siguranta. In colt pe stanga Apartamentul, a ramas acolo. Pe straduta care urmeaza gardul de la Curtea Veche au disparut toate magazinele vechi, inclusiv celebra librarie Agenda. A aparut o Consignatie, un magazin de incaltaminte de lux, iar mai departe sunt vreo trei ganguri insalubre si stranii, magazine inchise si darapanate. Pe-acolo, seara, n-ai ce cauta!
Am mers pana la Hanul lui Manuc, sa vad care e stadiul renovarii. Portarul m-a asigurat ca in vara va fi gata. Anul trecut, un alt portar mi-a spus ca va fi gata in toamna care a fost. Deci, data e incerta. In drum spre metrou, am intrat in fostul Lida, acum Art Georgies: mozaic, vitralii, pavimente artistice. Aici chiar mi-a placut.

Ghid turistic neconventional-Calea Victoriei (partial)

Calea Victoriei, orele 16,00. Pe partea dreapta troneaza Hotel Novotel, o constructie bizara din sticla, la intrare cu coloane de marmura in stil clasic, pentru a pastra aerul de vechi. Anul trecut au disparut schelele descoperind aceasta constructie speciala si Palatul Telefoanelor, proaspat renovat. Pe partea stanga Hotel Continental, acelasi, dar alaturi, geamuri sparte, un seif metalic proptit in geam, fosta Cofetarie Continental. Teatrul Tandarica, inchis, cu vitrinele acoperite, sala in renovare. In locul Magazinului Romarta troneaza Magazinul Victoria 46. Pe cealalta parte a strazii, Teatrul Constantin Tanase inchis, spatiile invecinate, acoperite de hartii si schele. Apropos, daca nu stiati, Teatrul de comedie C. Tanase s-a mutat pe Lipscani, unde era Rapsodia, inainte. Eu, azi am observat acest lucru, deoarece lucrurile importante se mediatizeaza mai putin.
Teatrul Odeon, Hotelul Majestic pe partea stanga a strazii sunt inca in functiune.
Hotelul si Restaurantul Capsa, lustruite, impunatoare, troneaza la locul lor. Pe dreapta Hotelul Continental, Casa Armatei, iar pe partea stanga un BRD, a luat locul Romartei Copiilor. Adoram magazinul asta in copilarie, caci la etaj erau si prajituri.
A disparut sub schele si ultimul magazin alimentar, aflat pe colt, la intersectia cu Bulevardul Elisabeta. Toata cladirea e invaluita intr-un banner imens, reclama la Nivea. Nu stiu daca oamenii de-acolo au fost evacuati.
Pe partea dreapta sunt magazine diverse, ce a mai ramas din Casa Venus, urmeaza Sediul Politiei Capitalei, Galeriile Victoria.
Pe partea stanga a strazii Incom, magazine diverse, cladirea abandonata a fostului Bancorex, care urmeaza sa fie preluata si restaurata de Primarie, urmata de pasajul Villa Crosse (fost Bancorex). In pasajul care pe vremuri arata mai prosper ca acum sunt magazine de blanuri, de confectii, cafetarii, berarii, pizzerii, restaurante. Este o cafetarie in stil egiptean, cu narghilele de tot felul, care mi-a atras atentia mai demult, dar nu le-am gustat cafeaua.

duminică, 20 ianuarie 2008

Party la Castelul Contesei

S-a intamplat la Amman cu multi ani in urma. Eram invitati la castelul Contesei din Elvetia. Sotul, om de afaceri sirian, prieten cu colegii mei. O casa cu doua nivele se contura in zare, inconjurata de o gradina imensa. La poarta, majordom, deschide portile pentru masini. Intram, ne intampina Contesa, care vorbeste franceza, ne invita la bar, unde troneaza toate licorile posibile, tinanad cont ca alcoolul era prohibit, pe-acolo. Caviar cu vodca, am gatit pentru voi, ne spune Contesa, razand fericita de oaspeti, sa ne asezam la masa. Scurt timp, dupa aceea, s-a dat startul la dans, aburii de la votca se adunasera in incapere si parca turbasera cu totii. Toata lumea dansa desantat de parca se-apropia sfarsitul lumii. Gabi m-a invitat la dans si a incercat sa-mi sugereze ca as putea fi mai relaxata. Nu m-as fi relaxat ca ei, in nici un caz. Le-am acceptat privirile complice si m-am facut ca nu-nteleg. Era felul meu de a ma proteja.

Poveste veche

Plecasem la ziua Nadinei, desi eram cu inima-ndoita. Mi-am pus rochia mov, cambrata, cu maneci aripioare. Cand am ajuns acolo, lume multa, galagie, spatiul prea mic. A aparut in usa, distant, s-a oprit in prag, m-a privit insistent si a spus hai sa mergem. Eram obisnuita sa nu pun intrebari inutile. Mi-am luat pardesiul galben-ocru facut de tata, ultimul racnet la Paris. S-a urcat pe Mobra, si-a pus casca, m-am conformat si am zburat. Ne-am oprit la apartamentul Soniei, sa ia corespondenta. Ea era plecata in Canada, pe atunci. Am intrat, era o debandada de cesti de cafea si de scrumiere, vroiam sa strang, dar mi-am dat seama curand ca sunt penibila. Devenise posesiv si insistent, l-am refuzat direct si am plecat in noapte. Imi vajaia vantul in urechi si il simteam ostil. Ma privea-n oglinda retrovizoare suparat, intunecat la fata, nu-i placeau esecurile, avea sa-mi poarte pica si sa ma persecute pentru asta. Ne-am intors la petrecerea Nadinei, m-a abandonat acolo si a plecat fara sa stiu. Incepusem sa-l cunosc, ma intrista si in acelasi timp ma umplea de fiori felul in care ma privea cu ochii lui patrunzatori si negri.

luni, 14 ianuarie 2008

Afara e peisaj de poveste

In fata geamului stau copacii incremeniti de ger, acoperiti de chiciura. Nu-mi amintesc sa mai fi fost atatea zile chiciuroase pe aici, prin Bucuresti. Inainte, chiciura se instala si se topea cat de repede putea, dar acum se incapataneaza sa reziste. In artarul din fata se adapostesc porumbeii. Daca nu le dezghet apa mai des, vin si mi se urca pe geam, asa ca, am o datorie de onoare fata de ei. Deci, datoria ne cheama, sa purcedem la dezghetarea apei si la hranirea porumbeilor si a vrabiutelor.

duminică, 13 ianuarie 2008

Visul care se repeta.

Am coborat din avion, am gresit drumul, in loc sa merg sa-mi iau bagajul, m-am indreptat spre sala de tranzit. Eram pentru prima data la Atena, plecasem singura, doamna care trebuia sa ma insoteasca nu avea viza pe pasaport, a renuntat la plecare. Urma sa vina a doua zi. Cand mi-am dat seama ca in sala de tranzit nu se intampla nimic interesant si ca trebuie sa ies din aeroport, m-am alarmat putin, dar m-am repliat repede, i-am explicat unui politist ca am gresit drumul, iar el dragut m-a indrumat spre scara rulanta care cobora spre control pasapoarte si bagaje. Am reusit, in final, domnul Diamantopoulos ma astepta la iesire, totul a fost bine. Atena este un oras mare, frumos, cu multe vestigii ale trecutului : Acropole, muntele Licabetos, Stadionul. Apoi cladirea Parlamentului, Universitatea, Opera, cladiri vechi, bine consolidate care reprezinta mandria atenienilor. Spectacolul oferit de soldatii imbracati in portul traditional la schimbarea garzii, face deliciul publicului si mai ales al turistilor. Zona comerciala din centru, amestec de nou si vechi, de modern si traditional, de lux si normalitate.
Piata de carne si peste, de fructe si legume, unde aromele de piele se amesteca cu cele de haine ieftine, se afla situata undeva intr-o latura a Atenei. In apropiere sunt strazi cu magazine cu obiecte din aur. Imi revine in vis cu obstinatie drumul prin zona comerciala veche a orasului, cu magazine mici vechi de cand lumea, cu negustori din vremea lui Zorba, trec prin piata de carne si peste, de legume si fructe, caut un magazin cu obiecte din aur, il caut si in final ma trezesc.
Visul imi revine in minte alta data, acelasi, mereu, o iau de la capat, caut...

Am fost prin piete

Piata de langa biserica este in aer liber. Citrice, rosii, mere, cartofi, radacinoase, praz, struguri, ceapa, cam asta se gaseste in piata. In cateva locuri, la oferta erau rosii inghetate tun. Oamenii zgribuliti de frig isi faceau datoria pe acolo. Unii cumparau, altii vindeau. Am luat masline, cafea rasnita proaspat si citrice. Pentru salata verde, m-am dus in alta piata, acoperita, unde-i cald si bine. Cand am intrat din frigul de afara, m-a izbit mirosul amestecat de citrice si cafea, ador mirosul asta pentru care merita sa traiesti. Salata verde, intr-un singur loc, la prietena mea (una dintre ele, ca am mai multe, in fiecare piata). Sotul ei incantat, m-a lasat sa-mi aleg din salatele care ii inghetasera in masina. O pierdere pentru ei, ca au dat bani pe ea si li se strica pe taraba. Viata e complicata. Am luat si fasole alba si usturoi, de la alta doamna. Inainte de plimbarea prin piata, am fost pe la biserica, unde am impartit sarmale. I-am povestit doamnei care face curat la lumanari, ca marti mi-a luat canadiana foc, cand am aprins lumanari. Nu era vina ei, saraca, era vina mea ca n-am fost atenta, bine ca n-am ars complet. M-a intrebat daca sarmalele sunt de la Craciun? I-am raspuns solemn ca le-am facut aseara, cand s-a mai dezghetat butoiul cu varza, iar ea, saraca mi-a spus ca anul trecut n-a avut bani sa-si puna varza. E trista viata, cand auzi povestile triste ale oamenilor, dar m-am gandit sa incerc sa o ajut, stiu eu cum, mi-am facut un plan deja. In rest, pe afara e tot frig, tot zapada, unii oameni lenesi nu si-au dat zapada nici acum, e chiciura in copaci, iar eu mai am multe de facut pe ziua de azi. Aseara am pictat, in ulei, cu cutitul, pentru o incepatoare a fost destul de bine, aproape am depasit maestrul, vai ce putin modesta, sunt.

miercuri, 9 ianuarie 2008

Zborul cu avionul

Zborul cu avionul devine pe zi ce trece o aventura hazardata. Ca zbori first class business, sau low cost, diferenta e de clasa, de meniu, de confort si de tarif, bineinteles.
Dar sa se loveasca avionul de masini pe pista, sau sa aterizeze pe burta, deja e cu totul altceva. Am zburat mult cu avionul si multumesc celui de Sus ca m-a ferit de experiente neplacute, ca n-am avut nevoie de masca de oxigen, de vesta de salvare, n-am coborat pe tobogan si am ajuns intotdeauna la destinatie vie si nevatamata. Dar nu pot sa nu tresar de cate ori se intampla astfel de incidente aviatice, sau accidente. Cand s-a prabusit airbuss-ul in 31 martie '95, am retrait drama celor din avion cu ochii mintii. Zburasem cu ceva timp in urma cu un airbuss, erau vreo trei, atunci, in dotarea Tarom: Transilvania, Muntenia si Moldova, daca nu gresesc. Unul avusese probleme la aterizare la Paris, cu unul am zburat eu la Copenhaga prin Amsterdam, iar celalalt s-a prabusit. Cam trista povestea, nu-i asa? Pana atunci, nu-mi fusese frica niciodata de zbor, dupa aceea, aveam intotdeauna o strangere de inima la decolare, pana se aranja avionul la inaltimea optima de zbor si la aterizare, dupa ce scotea trenul de aterizare, atingea pista, se echilibra, incetinea viteza si se oprea la burduf, sau la locul indicat. Am trait emotiile acestea de fiecare data cu calm si detasare, dar urmele au ramas, sunt sigura de asta.

luni, 7 ianuarie 2008

Jucam teatru, asta e placerea noastra

Jucam teatru, jucam jocuri, jucam roluri, jucam feste, jucam in travesti, jucam in direct, jucam in backstage, jucam in casa, jucam in strada, jucam in metrou, jucam in birou, jucam in viata de zi-cu-zi, jucam in viata virtuala, jucam in poveste. Nu ne interzice nimeni sa ne jucam si asta facem cat e ziua de lunga, ne jucam.
Play on!

vineri, 4 ianuarie 2008

Eu nu duc vorba, dar constat

Pe Weblog a aparut de ceva timp o moda: Me, myself and I. Sunt cativa autori de bloguri, care au monopolizat Top comentarii, de mai multe ori pe zi, posteaza un articol, dupa care isi adauga zeci chiar sute de comentarii, singuri. Sunt rare cazurile cand mai intervin si terti. E un fel de teatru absurd de blog. Cred ca se pregatesc pentru festivalul concurs de teatru pe blog. A mai aparut un autor de blog care-si zice "totnebun". Ma intreb daca au vreo legatura. Uite cum le fac eu, reclama, aici.

joi, 3 ianuarie 2008

Am dat zapada vreo cinci ore

Am inghetat, am facut febra musculara, mi-au amortit mainile, mi-au amortit picioarele, mi-a inghetat fata, dar am dat zapada. Am facut carari pietonale, refugii pentru pietoni, am dezapezit masini, ferestre, scari, am prestat din greu, dar am reusit. Am hranit pasarile inghetate, acum pot sa ma declar multumita, iar maine sper sa nu o luam de la capat. A venit iarna peste noi, asa multa zapada n-a mai fost din 2004, cred, daca-mi amintesc eu bine. Tramvaiele circula greu, masinile de asemenea, plugurile au trecut de vreo doua ori pe strada, oamenii impart soseaua cu masinile. Tipic, pentru acest anotimp, se circula sens unic, printre blocuri. E frumos, e iarna, vine seara. Zapada masoara 1-2 metri, iar viscolita chiar mai mult. S-a terminat painea, s-a scumpit painea, tipic, doar e iarna, e inceput de an, se scumpesc toate. Hai sa ne bucuram de peisaj!
Later edit: se dau amenzi, daca nu va dati zapada! Am auzit la Radio.
O multime de trenuri anulate pe ruta Brasov.
S-au deschis aeroporturile din Bucuresti, dar avioanele nu pot ateriza din cauza stratului mare de zapada de pe pista. Oare asteapta sa se topeasca?

Despre mine

Fotografia mea
Sunt un om obisnuit, dar cu pretentii.