duminică, 20 ianuarie 2008

Poveste veche

Plecasem la ziua Nadinei, desi eram cu inima-ndoita. Mi-am pus rochia mov, cambrata, cu maneci aripioare. Cand am ajuns acolo, lume multa, galagie, spatiul prea mic. A aparut in usa, distant, s-a oprit in prag, m-a privit insistent si a spus hai sa mergem. Eram obisnuita sa nu pun intrebari inutile. Mi-am luat pardesiul galben-ocru facut de tata, ultimul racnet la Paris. S-a urcat pe Mobra, si-a pus casca, m-am conformat si am zburat. Ne-am oprit la apartamentul Soniei, sa ia corespondenta. Ea era plecata in Canada, pe atunci. Am intrat, era o debandada de cesti de cafea si de scrumiere, vroiam sa strang, dar mi-am dat seama curand ca sunt penibila. Devenise posesiv si insistent, l-am refuzat direct si am plecat in noapte. Imi vajaia vantul in urechi si il simteam ostil. Ma privea-n oglinda retrovizoare suparat, intunecat la fata, nu-i placeau esecurile, avea sa-mi poarte pica si sa ma persecute pentru asta. Ne-am intors la petrecerea Nadinei, m-a abandonat acolo si a plecat fara sa stiu. Incepusem sa-l cunosc, ma intrista si in acelasi timp ma umplea de fiori felul in care ma privea cu ochii lui patrunzatori si negri.

Niciun comentariu:

Despre mine

Fotografia mea
Sunt un om obisnuit, dar cu pretentii.