sâmbătă, 9 februarie 2008

Cu usa inchisa-amintiri

Mi-am amintit ca azi e 9 februarie. O zi cand mi s-a nascut un frate si mi s-a prapadit un tata, dar in ani calendaristici diferiti, bineinteles. Despre frate, am sa povestesc poate alta data, dar despre tata, trebuie sa povestesc putin.
In ianuarie fusesem la parinti, dupa revelion, ce-i drept. Tata, Dumnezeu sa-l ierte, mai avea niste sampanie intr-o sticla si ne indemna la masa cu ea. Eu, stiind ca-i face rau alcoolul, i-am zis, lasa, tata, ca bem alta data, cu alta ocazie, dar ocazia aceea n-a mai existat niciodata. Pe urma, un sicriu greu de stejar, cu care s-au chinuit multi oameni pe drumul in panta de la Manastirea din Predeal, l-a adapostit pe tata pe ultimul lui drum.
Dupa vreun an l-am descoperit pe un bun prieten de-al lui din tinerete, avea un atelier de croitorie pe cheiul Dambovitei, aproape de Bulandra. M-am dus sa-i fac o vizita cu o sticla de sampanie. Cand m-a intrebat de ce, i-am povestit. El, un barbat frumos, ajuns la o varsta venerabila, fost mare crai in tineretea lui, care schimba neveste, avea copii cu toate si platea nu-stiu-cate pensii alimentare, mi-a zis: ma, taica-tu si cu maica-ta s-au iubit ca niste nebuni, se certau si se iubeau. Si mi-a mai spus pentru ca tata nu mai era printre noi, sa nu cumva sa indraznesc sa ma duc la alt croitor din Bucuresti, sa vin la el, ca altfel ma blesteama.
Ei fusesera amandoi croitori de lux, la Apaca, sau FCTB, la inceput, iar pe urma creatori de moda pe la casele de moda de lux din Bucuresti. Erau buni prieteni, dar cu destine diferite. La cativa ani s-a prapadit si bunul sau prieten. Acum sa vreau si chiar mi-e foarte greu sa merg la croitor.

Niciun comentariu:

Despre mine

Fotografia mea
Sunt un om obisnuit, dar cu pretentii.