miercuri, 13 februarie 2008

Drumul spre Caracal

Mi-am amintit acum de vremea cand mergeam destul de des la Caracal. Acolo era o fabrica de tricotaje care producea treninguri pentru export. In SUA, Suedia, Germania, Norvegia, Finlanda, se exportau treninguri si sweatshirturi, hanorace si tricouri. Parca vorbesc in limbi straine despre exporturi romanesti de tricotaje.
De obicei, mergeam cu masina, impreuna cu parteneri din Suedia, Norvegia, Austria.
Drumul spre Caracal este presarat din loc in loc cu sate de romi, unde vilele gen pelisor au luat locul caselor de chirpici si lut de alta data. Este mai mult decat lux, este opulenta.
Cand treceam cu masina prin aceste sate, ma rugam in gand sa trecem mai repede, sa nu intrebe nimeni ce si cum, pentru ca eram satula de comentariile rautacioase ale dragilor nostri parteneri de afaceri, care nu ne iertau niciodata, cand venea vorba de ironii ieftine. Trebuia sa zambesti mefistofelic, sa gasesti vorbe de duh, sau sa le raspunzi cu altceva, sa incerci sa deviezi subiectul.
Dupa ce scapai de imaginea opulentei si a prostului gust, intrai in zona crescatoriilor de porci, unde pe o raza de zeci de kilometrii mirosea a balegar. Cand intra mirosul in masina, prin geamurile inchise, deja delirul era maxim. Bengt Stevensson era cel mai fericit in acele momente, il umfla rasul si incepea cu remarcile lui de zile mari: Channel, nu alta, sau de ce oare miroase asa pe-aici, de la porci? Dupa ce depaseam aceasta zona, trebuia sa aerisim masina, sa o deodorizam, sa incercam sa ne recapatam demnitatea, pozitia de negociator stapan pe situatie.
Caci asta trebuia sa le inspiram partenerilor nostri de afaceri, ei se cam obisnuisera sa ne umileasca din orice. Cand toata lumea te denigreaza ca natiune, este foarte greu ca tu, un singur om, sa explici lumii ca ceea ce se spune si se scrie, nu este adevarat, ca este o perceptie gresita asupra realitatii din tara ta.
Sunt lucruri care trebuie lamurite de la tribuna inalta, prin discursuri clare si prin puterea exemplului.

Niciun comentariu:

Despre mine

Fotografia mea
Sunt un om obisnuit, dar cu pretentii.