vineri, 22 februarie 2008

Drumurile mele

De fiecare data cand ma urc in masina, ma gandesc, ca la capatul drumului ma asteapta ceva frumos. De atatea ori am simtit acest lucru, de atatea ori m-am urcat in masina, am ascultat muzica in boxe si mi-am imaginat ca totul se intampla conform planului stelar.

Sunt cu Sanziana, mergem la Auchan, drumul e scurt de vreo cateva minute, ajungem repede, ne intoarcem repede.

Sunt la Milano, ne urcam in masina si mergem la targ. Autobuzele speciale se umplu de oameni cu ecusoane in piept, e clar, toata lumea acolo merge.

Sunt cu Cristina la Seoul, am coborat din avion si luam un taxi. Drumul dintre aeroport si oras este destul de lung, copacii strajuiesc autostrada, sunt imbracati in plase de metal, sa fie protejati de vanturi.

Sunt cu Mioara la Stockholm, facem drumul dinspre aeroport spre oras, nu ne-asteapta nimeni, asa ca ne descurcam singure, am mai facut acest lucru de atatea ori. Imi amintesc acum un drum cu masina foarte aventuros. Ingela ne asteptase la Goteborg si trebuia sa mergem cu masina pana la Ytterby. Pe drum ne-a cedat un pneu de pe dreapta fata, unde stateam eu, deci trebuia schimbata roata. Ingela conducea masina lui Matz, un coleg de la firma. Nu cunostea masina, habar n-avea unde e roata de rezerva, de unde se deschide portbagajul. Ma intreba pe mine. Eu nu stiu sa conduc, daramite sa stiu ce are suedezul in masina aia. Ingela se pierduse cu firea si ma intreba de luminile de avarie. Daca stiam de unde se aprind, i-as fi spus, dar nu stiam.

Pe autostrada treceau masini in goana, noroc ca intr-un final Ingela a gasit un triunghi reflectorizant ca sa semnaleze avaria. Dar unde e roata de rezerva? Intr-un final am descoperit si unde era ascunsa roata de rezerva, dar cine-o scoate din masina? Cine pune cricul, cine scoate roata, cine schimba roata? Un sofer de taxi ne-a scos din incurcatura, si-a suflecat manecile la camasa alba, a fixat roata la locul ei, a incasat 100 de coroane suedeze de la Ingela si am pornit la drum mai vesele ca la inceput.

Sunt la Oslo, am coborat din avion, aici uneori m-asteapta Steven, de data asta este la datorie, nu s-a eschivat. Ne bucuram de revedere, mergem in parcare si plecam spre oras. Drumul e stancos si plin de copaci pe ambele parti, din loc in loc se vad case. E bine, e cald, miroase frumos, vorbim de una de alta, ne oprim in OsloCity; bucuria oamenilor mari: un soft ice mare cu glazura de ciocolata, ce kilograme in plus, ne facem de cap, ne asezam la o masa.

Sunt la Helsinki, cei de la Economic tot cu Dacia neagra ne plimba prin oras, sa se uite la stop lumea la noi ca la cine stie ce aparitie, cu numar de CD. Si-au luat masini ca lumea, dar nu si pentru delegatii care vin din tara. Acestia trebuie sa simta romaneste.

Sunt in Copenhaga, azi plecam cu masina spre Sonderborg, mergem cu feribotul, am trecut de Micuta Sirena, trecem pe langa Castelul lui Hamlet, ce aventura, seara la desert mancam banana spleet recomandata cu caldura de Dan G.

Sunt la Vienna, cu Raoul, care e si simpatic uneori, dar si gretos alteori, dar nu ma intereseaza, nu am venit sa ma marit cu el, am venit sa facem afaceri impreuna. Daniela, fitzoasa ca de obicei, mai e si proasta pe deasupra. Una peste alta, ne arata orasul, ne explica regulile jocului, maine pornim la drum pe cont propriu.

Suntem la Frankfurt, plecam cu masina la C&A cu Raoul, continuam cu avionul si pe urma ne intoarcem cu trenul pe valea Rinului. Sunt obosita, observ castele pe dreapta, castele pe stanga. Lenus ma intreaba ce-i cu atatea castele. Atunci ma uit pe harta si-i spun suntem pe valea Rinului.

Sunt in Dubai, plecam cu masina spre Abu Dhabi, traversam desertul ca sa luam avionul spre casa. E furtuna de nisip, nu se vede nimic in jurul nostru, credeam ca nu mai ajungem niciodata la aeroport.

Sunt in Kuwait, prima oara in Orient, Victor m-a luat de la aeroport, mergem spre oras, la hotel, sunt curioasa sa vad cum arata lumea de aici.

Sunt in Siria, cu toata trupa, mergem cu masina prin oras sa vedem Amman-ul, femeile de aici sunt mult mai emancipate, deja ti se pare totul mai apropiat de Europa.

Sunt in Cipru, aici m-am plimbat mult cu masina cu Costas, cu Nicos, se conduce pe dreapta, merg la muntele Trodos, la mozaicuri, la Paphos, la locul unde s-a nascut Afrodita.

Sunt in Grecia, cand la Atena, cand la Salonic, depinde de sezon, sosele aglomerate, poluare multa, agitatie mare, arome si muzica traditionala.

Aceasta insemnare e un memento mori, pe care sper sa il dezvolt candva.

Niciun comentariu:

Despre mine

Fotografia mea
Sunt un om obisnuit, dar cu pretentii.