duminică, 3 februarie 2008

Duminica mea

Duminica e ziua cand ma transform intr-un om simplu, muritor de rand. Ma opresc pe drum la brutaria turceasca si iau covrigi proaspeti si pufosi, pe care incep sa ii impart pe drumul spre biserica. Ma opresc la chioscul de ziare si-mi iau revista preferata, din solidaritate cu cei care-o produc. La ora cand merg eu, unii oameni incep sa se intoarca de la sfanta Liturghie. Sunt oameni in varsta, cu straie de duminica, livizi la fata si suparati pe viata. M-am imbracat in rosu, culoare tonica, incerc sa vad ca este soare, e frumos afara, vine primavara, sa ma setez la optimism.
Impart covrigi, maini albe, noduroase, muncite, maini batrane, reci, mi-ating degetele. In curtea bisericii sunt oameni multi , pe unii ii intalnesc mereu acolo, jenati, stand pe banci, sau in picioare, uitandu-se timid, ma fac ca nu observ, sper sa reusesc sa nu dezamagesc pe nimeni, e un sentiment ciudat, mai apare si cate un copil mai colorat, mai indraznet. M-am descurcat destul de bine, aprind lumanari, cumpar si cateva bratari de la biserica, apoi preotul ne miruieste si ne ureaza pofta buna. De fapt preotul Daniel, care este un preot avangardist, cu totul special, spune: sa aveti ce manca, ca pofta sigur aveti.
Urmeaza plimbarea prin piata, placerea de a cumpara verdeturi, citrice, cafea proaspat rasnita, pui proaspat, branza si diverse, ca azi facem gratar.
Toata lumea e la cursuri, la examene de master, in sesiune, sau invata pentru master online, dar mai pe seara, vom face o pauza, noi neprinsi in examene vom atata focul, vom imbiba atmosfera de aromele specifice puiului fript si vom sta cateva minute impreuna, sa ne bucuram ca suntem sanatosi si ne iubim.

Niciun comentariu:

Despre mine

Fotografia mea
Sunt un om obisnuit, dar cu pretentii.