marți, 19 februarie 2008

Salonul cu oglinzi

Cand am pasit inauntru imaginile ni s-au proiectat in toate oglinzile care tapetau peretii. O senzatie ciudata, numai noi, am ocupat o masa si dintr-o data parca se umpluse camera. Prin usa deschisa se vedea forfota de afara. Un du-te vino, normal pentru un aeroport central european. Intr-un colt era masuta de cafea, cu fursecuri si alte delicatesuri. Ma gandeam la ce-am lasat in urma, dar ma grabeam sa-mi alung gandurile rele. Trebuia sa ma detasez, altfel n-as fi putut sa merg mai departe. Stiam ca intotdeauna, indiferent de ce s-ar putea intampla, am sa ma intorc acasa. Acasa, era locul acela total diferit de sclipitoarea imagine a cristalelor de aici. Acasa era locul acela unde traiam chinuit, dar fericiti, in felul nostru. Acasa era locul acela unde ne lipseau multe, dar umpleam golurile in felul nostru. Acasa era locul de unde plecam si ma intorceam intotdeauna.

Niciun comentariu:

Despre mine

Fotografia mea
Sunt un om obisnuit, dar cu pretentii.