duminică, 30 martie 2008

Restaurantul italienesc din Atena

Familia Diamantopoulos m-a invitat intr-o seara la un restaurant italienesc unde se mananca melci, bine pregatiti, asezonati cu usturoi si alte ingrediente. Se cunostea faptul ca nu ma dau in vant dupa delicatesuri de-astea, dar cum puteam sa-i refuz, era invitatia lor, nu puteam sa strig: urasc melcii, asa ca m-am conformat. Ajunsi la restaurant, ne-am asezat la masa rezervata dinainte, ca era full la acea ora, fiind cel mai bun restaurant pentru melci gatiti. Toata lumea in jur, spargea carapacea cu un clestisor special, dupa care sorbea cu satisfactie continutul si aranja cochiliile golite de continut in mormane impresionante. Pe fiecare masa din jur, trona o farfurie plina cu cochilii. Aveam impresia ca sunt la mare, pe faleza in cautarea de cochilii de melci. Eu mi-am comandat niste paste banale, iar prietenii mei doua portii de melci. Le luceau ochisorii de pofta cand melcii calzi si bine gatiti le-au fost adusi la masa. A inceput ritualul cu clestisorul de spart carapacea, cu suptul voluptos al continutului melcilor, eu imi mancam pastele cu o sila enorma, caci in jurul meu toata lumea sorbea melci. Ma autosugestionam ca mi-e bine, ca nu trebuie sa mi se aplece sub nici o forma, ca a doua zi trebuie sa fiu in forma, nu sa zac sleita de vreo indigestie pasagera. Aveam atata putere de convingere, incat imi reusea de fiecare data, sa pozez in om normal, in loc sa-mi exprim sila si indispozitia. Asa ca am supravietuit, dar de atunci n-am mai intrat in viata mea intr-un restaurant in care se mananca melci.

sâmbătă, 29 martie 2008

Story about Hotel Athenee Palace

Once upon a time, an old hotel in the heart of Bucharest town, named Athenee Palace. I used to come here with Mr Grigori Scopelitis from Cyprus, who was one of my dearest business partner. An old fashioned gentleman, who lived his life bying textiles from all over the world. He had a very nice wife, a real lady, speaking french and english as well. He had two girls, not boys unfortunatelly and he was very upset not having a real support for the future business after his retirement. He was also very sad because the only grand daughter they had, was retarded. Such nice people with so big troubles. They were leaving in Nicosia, in a beautifull house, but after some years they have been obliged to sell the house and to replace it with a smaller flat. His wife was calling him Gregoire, french spell.

I remember that when I was visiting them in Cyprus, they were always inviting me for dinner, we were ordering together a tornedo, and sharing it. After the dinner we were visiting their house for coffee and dessert, because Mrs Scopelitis was preparing herself the cakes. Now, Mr Scopelitis passed away since some years ago, already and only nice memories remained.

joi, 27 martie 2008

George Pruteanu a trecut in nefiinta.

Dumnezeu sa-l odihneasca. A murit mult prea tanar, nascut la 15 decembrie 1947. Avea doar 60 de ani impliniti. E nedrept.

Semnificatia prenumelui: Elena din 121.ro

Unul din cele mai raspandite prenume feminine din onomastica romaneasca si universala, Elena urmeaza ca numar de intrebuintari numelui de Maria. Este un nume stravechi grecesc - "Elene", care in limba latina era scris "Helena". Cercetatorii s-au oprit asupra semnificatiei data de un nume comun "elene, -es", tradus ca "foc" sau "cos", sensul sau figurat fiind de "natura sacra". Sunt cunoscute in istorie sarbatorile cu numele "Eleneia", un ritual in care erau purtate cosuri cu foc si mirodenii in cinstea zeitei Artemis. La raspandirea numelui in Europa nu a contribuit doar legenda Elenei din Troia ("cea mai frumoasa dintre muritoare", care datorita faptului ca l-a insotit pe Paris la Troia, s-a declansat "razboiul troian" care a durat 10 ani), ci si cultul unei mari imparatese romane, Flavia Elena Augusta, mama Sfantului Constantin cel Mare, primul imparat crestin, care a avut o influenta covarsitoare asupra fiului ei. Ea a stat in cetatea Ierusalimului mult timp si, dupa indelungi rugaciuni si meditatii, a avut revelatia locului sfant in care s-a nascut si a suferit Iisus. Tot ea a fost cea care a gasit Crucea pe care a fost rastignit Iisus Hristos, de aceea o gasim pictata in aproape toate bisericile crestine, alaturi de fiul ei, inaltand simbolul prin care se defineste crestinismul. In fiecare an, in traditia crestina, cat si in cea orientala, este pomenita Sfanta Elena, impreuna cu imparatul Constantin, pe data de 21 mai. In onomastica romaneasca numele este atestat din secolul al XV-lea sub forma de Elena, Ileana sau Olenca. Mai tarziu, apar si alte forme cum ar fi: Leana, Lenica, Leanca, Ilina, Lina, Ilenusa, Ilenuta, Lenuta, Linta, Ilinca, Leni, Lenus, Elina, Eliana, Ileana, Leana, Ilena, Ileanu, Lean, Elenescu, Elenic, Ialena, Ilina, Ilinu, Ilinoiu, Elenca, Elencu etc. Sub influenta ucraineana exista forme ca Olena, Olina, Oliana, Alena, Olenca sau Olinescu care sunt folosite cu precadere ca nume de familie.

IF-Rudyard Kipling

[IF]

If you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you,
If you can trust yourself when all men doubt you
But make allowance for their doubting too,
If you can wait and not be tired by waiting,
Or being lied about, don't deal in lies,
Or being hated, don't give way to hating,
And yet don't look too good, nor talk too wise:

If you can dream--and not make dreams your master,
If you can think--and not make thoughts your aim;
If you can meet with Triumph and Disaster
And treat those two impostors just the same;
If you can bear to hear the truth you've spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to, broken,
And stoop and build 'em up with worn-out tools:

If you can make one heap of all your winnings
And risk it all on one turn of pitch-and-toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breath a word about your loss;
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: "Hold on!"

If you can talk with crowds and keep your virtue,
Or walk with kings--nor lose the common touch,
If neither foes nor loving friends can hurt you;
If all men count with you, but none too much,
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds' worth of distance run,
Yours is the Earth and everything that's in it,
And--which is more--you'll be a Man, my son!

--Rudyard Kipling

miercuri, 26 martie 2008

La Intercontinental-la Sala Ronda

Mergeam la Inter-la Sala Ronda, la parade de moda ale caselor de moda din Bucuresti. Pe urma acolo am avut balul de absolvire a facultatii. A fost o petrecere eleganta, destul de exclusivista, ca asa eram noi: tineri, destepti, cultivati, vorbitori de cateva limbi straine, aveam aspiratii mari, ne aruncam in viata, nu stiam ce ne ofera viata, dar eram senini si increzatori. Am avut o tinuta frumoasa: un deux pieces dint-un acetat imprimat cu mere colorate si aurii pe fond negru, pantofi negri de antilopa, facuti de comanda si un saculet negru de catifea. A fost o petrecere reusita, care a tinut toata noaptea, abia a doua zi dimineata, sleiti de puteri ne-am despartit si am plecat pe la casele noastre. Ce vremuri frumoase...

marți, 25 martie 2008

La Laptaria lui Enache

Cand ma gandesc de cand n-am mai mers in Laptaria lui Enache, nici nu-mi vine sa cred cum a trecut timpul. Mi-am tot propus sa merg acolo la o piesa de teatru dar tot nu reusesc. Imi amintesc un targ de carti pe holurile TNB, o decernare de premii la revista Remix, in laptarie, era si George Mihaita, cu al lui Salut, pe urma un concert pe terasa, nu-mi amintesc deloc cine-a cantat, dar tin minte ca era vara, ca deasupra era cerul, ca era bine, eram increzatori, eram la inceput.

Trebuie neaparat sa vad "Si caii se impusca, nu-i asa?"

La Cafeneaua Artistilor

Ne-am intalnit in fata la TNB, intr-o duminica de ianuarie, dimineata la 10,00. Urma sa ma vad cu niste colegi de liceu de care ma despartisem cu multi ani in urma. Ne-am strans in brate dupa atatia ani, de parca ne despartisem cu cateva zile in urma. Erau emotionati, de fapt eram emotionati cu totii. Am fost un fel de Alba ca zapada si cei sapte magnifici, pentru ca asa a fost sa fie. In Cafeneaua Artistilor, atmosfera relaxata, miros de pizza si de tutun. Ei au baut bere, eu cafea. Nu reuseam sa fim coerenti pentru ca fiecare avea ceva de spus. Erau atatea lucruri care trebuiau spuse, despre noi, despre ceilalti. Am hotarat sa aleaga ei un restaurant, caci se pricep mai bine. Cred ca am stat vreo patru ore, tot nu ne induram sa ne desprindem de pe scaune. Ne-am promis sa repetam intalnirea, dar cu siguranta, a fost prima si ultima, deoarece Costica-Marsupialul a plecat intre timp dintre noi. In viata este bine sa faci lucrurile la timpul potrivit, altfel, poate fi prea tarziu.

La Trocadero

Aveam si noi un restaurant Trocadero, care dadea in 6 Martie, actual Regina Elisabeta. Avea farmecul lui de gradina a la Caragiale, cu mese acoperite de fete de masa in carouri. Imi amintesc cum am intrat in gradina, intr-o seara, ne-am asezat la o masa, am chemat chelnerul, am comandat muschi de vaca si am primit cel mai atos si mai tare filet steak pe care l-am intalnit in viata mea. Eu fiind de felul meu mai rezervata in reactii firesti-violente in atare situatii, am incercat sa operez cu lama cutitului in acel muschi tare si atos, dar partenerul de viata, furios la culme, a refuzat farfuriile cu friptura de vaca, i le-a pus chelnerului in brate si nici nu mai stiu ce am facut in continuare, cred ca am plecat. Dupa aceea de cate ori treceam prin fata restaurantului, imi aminteam de celebrul muschi de vaca atos de la Trocadero.

La Velvet

Acum ceva ani era de bon ton sa mergi la mese de fitze la Velvet, vis-a-vis de Sala Palatului, acum sincera sa fiu nici nu stiu daca mai exista restaurantul acolo si nici n-am stare sa ma apuc sa caut. Toata lumea mergea la Velvet, era en vogue. Restaurantul nu-mi amintesc sa fi fost cine stie ce, dar cand ceva e la moda, parca mai conteaza.
Imi amintesc ca am mers acolo intr-o seara cu rezervare in prealabil, eram un grup multinational, fiecare cu pretentii nationale. Toate bune si frumoase, pana ni s-au servit la masa felurile comandate, care desi se numeau la fel, aveau aspect si continut diferit, erau servite la o temperatura neadecvata, ceea ce i-a nemultumit profund pe unii dintre noi. Dar sunt lucruri care se uita, caci altfel nici n-am mai putea sa mergem mai departe.
Ramane intrebarea: oare mai exista restaurantul Velvet?

luni, 24 martie 2008

Cum ocolim Summit-ul NATO?

Poliţia Rutieră a prezentat variantele pentru evitarea aglomeraţiei în perioada 2-4 aprilie
Restricţiile de circulaţie impuse de măsurile de securitate pentru summitul NATO vor da peste cap circulaţia în Capitală. Brigada de Poliţie Rutieră a găsit totuşi soluţii pentru şoferii care nu au altă alternativă decât traversarea Bucureştiului.
Astfel, traseul DN1, Şos. Bucureşti – Ploieşti, considerat „poartă prin­cipală" de intrare şi ieşire din Capitală, se poate ocoli prin:
Şos. Bucureşti-Târ­go­vişte, pe traseul Mogo­şoaia, Buftea, DJ 101 prin Corbeanca până la Baloteşti şi apoi pe Şos. Bucureşti – Ploieşti.
O altă cale ar fi DN1 A - Bucureşti – Ploieşti, prin Buftea, sau DN71 – Bucureşti – Baldana – Târgovişte - DN171 – Fieni – Moroieni – Sinaia.
Segmentul de pe Şos. Kiseleff între Arcul de Triumf şi Piaţa Victoriei şi în continuare pe Calea Victoriei, B-dul Naţiunile Unite până la Palatul Parlamentului poate fi evitat pe:
B-dul Mareşal Prezan, Piaţa Charles de Gaulle, B-dul Aviatorilor, Piaţa Victoriei, B-dul Lascăr Catargiu, Piaţa Romană, B-dul General Magheru, B-dul Nicolae Bălcescu, Piaţa 21 Decembrie 1989, B-dul I. C. Brătianu, Piaţa Unirii. O altă variantă ar fi B-dul Mareşal Averescu, Str. Turda, Pasajul Grant, Calea Griviţei sau Calea Giuleşti, ori B-dul Mărăşti, Str. Alexandru Constantinescu, B-dul Ion Mihalache.
Perimetrul Palatului Parlamentului se poate evita prin Calea 13 Septembrie, Bd. Tudor Vladimirescu, Bd. Regina Maria, Piaţa Unirii, sau şos. Progresului, şos. Viilor, Str. Dr. C. Istrati, Bd. Mărăşeşti.
Cele 11 birouri, din incintele Secţiilor de Poliţie 3, 5, 8, 9, 12, 13, 15, 18, 19, 25, unde se eliberează autorizaţii pentru maşinile găsite avariate, în alte locuri decât drumurile publice, se vor închide de mâine până pe 4 aprilie. Tot în această perioadă va fi închis şi sediul de accidente uşoare din Drumul Gilăului numărul 7 C. Măsura a fost luată doar pentru perioada 25 martie-4 aprilie, din nevoia de suplimentare a agenţilor de circulaţie pe străzile Capitalei.
Astfel, poliţiştii care eliberează autorizaţii în aceste locuri vor fi pregătiţi pentru a dirija circulaţia în perioada summitului NATO. Autorizaţiile de reparaţie, precum şi celelalte documente se vor întocmi la sediile birourilor de tamponări din Calea Griviţei nr. 242, Str. Maşina de Pâine nr. 47, Calea Vitan nr. 242, Str. Candiano Popescu nr. 57 şi B-dul Iuliu Maniu nr. 594.
Sursa: Adevarul

duminică, 23 martie 2008

Parcuri bucurestene

Azi am schimbat traseul si-n loc de Cismigiu ne-am dus in IOR, cred ca e pentru prima data cand imi place parcul asta, era si sarbatoare si lume multa, cu tot familionul, cu rotile, cu catei, cu prieteni si cu mingii, cu de toate.

Pana la parc am mers cu ochii-n sus, admirand copacii alb si roz, plini de flori, cum n-au mai fost de mult. Peluzele dichisite cu panselute galbene si mov si paralute albe, roz si caramizii arata ca le pasa edililor de zona asta. Dar ce mi-a placut cel mai mult in parc au fost casutele pentru pasari din copaci, chiar nu stiu cine a avut ideea sa aseze casute pentru pasari in copaci.

Un tip carismatic la vreo patruzeci de ani se plimba cu skateboard-ul prin parc, printre familii cu rotile si biciclisti de toate varstele. Chiar ma gandeam ca intre Herastrau si IOR nu se prea simt diferente, eu asa cred. Natura e destul de darnica cu parcurile daca si omul participa cum trebuie.

Pe urma ne-am dus in Auchan, ne-am luat o punga de croissant, Finetti si inghetata si am pus la loc caloriile consumate la plimbare.

sâmbătă, 22 martie 2008

Teatru: mady-baby.edu (Parental Advisory-Explicit lyrics)

Am vazut o piesa foarte buna, dinamica, sugestiva, de un realism zguduitor.
In piesa personajele vorbesc romaneste/englezeste in termeni expliciti. Asa cum se vorbeste pe strada, pe blog, in cluburi, la scoala, la facultate, in club.
Nimeni nu are nici o retinere pe scena: limbajul este fara perdea, gesturile sunt simple, normale, mesajul fiind amplificat spre final de muzica rap underground autohtona.
Cu un decor simplu, format din cateva module, cu un laptop si o coloana sonora total adecvata, cu trei actori, piesa ne avertizeaza asupra unei realitati ostile: ca orice copila care crede in dragoste la prima vedere la 14 ani, o poate sfarsi urat, departe de acasa, care nu-i acasa.
Copila alege sa-si urmeze iubitul intr-o tara europeana unde miroase a kebab si a ceapa, unde se perfectioneaza in arta perversiunilor de tot felul, unde viata e dura si totul e de vanzare. Romanii sunt mandri de ei si de echipa nationala, oriunde s-ar afla, unde mizeria si promiscuitatea ii inconjoara si ii doboara. Copila trece prin toate fazele decaderii, ramane insarcinata si este eliminata si data disparuta, asta in cazul in care ar intreba cineva de ea. De fapt, fara cetatenie, cu pasaport fals, ea nici nu exista decat pentru iubitul-proxenet si pentru studentul-masterand in visual art, impreuna cu care filmeaza scene fierbinti pentru un site porno.
Exista cateva scene hilare in piesa, multe momente care frizeaza nebunia, restul e realism crud. Aeroporturile si autocarele care pleaca din Romania sunt pline de astfel de victime ale credulitatii si saraciei. Dupa ce vezi piesa ramai cu un gust foarte amar.
Cu sarcasm copila transformata in prostituata de cea mai joasa speta rosteste cu emfaza ca romancele sunt cele mai experimentate curve. Nu exista nici un fel de cenzura, se spune lucrurilor pe nume, este surprinzator, stiind ca de exemplu melodia De ziua ta a trupei Parazitii care continea, dupa parerea mea mai putini termeni expliciti a fost interzisa de la difuzare pe post la Radio Guerilla.
Nu stiu daca este meritul exclusiv al lui Florin Calinescu pentru piesele care se pun in scena la Teatrul foarte Mic, dar ceea ce ma surprinde este faptul ca aceste lucruri nu se mediatizeaza. Este posibil ca politica de "keep a low profile" sa functioneze si aici in teatru, sau daca tii oala acoperita, nu se duce vestea. Am inteles ca la spectacolul sado mado, care se joaca in vitrinele teatrului, spectacolul se muta in strada.
Ca strada e decopertata, plina de gauri si de podete de lemn, plina de praf autentic, e partea a doua. Ca atunci cand iesi de la teatru, sa calci in tarana, in mizerie si sa uiti ca ai vazut o piesa in care mizeria umana e la ea acasa.

vineri, 21 martie 2008

Georges Moustaki - Le Meteque




Que j'aime la musique de Moustaki...

Wall Street-21 Martie 2008

Brokerii acuza: Patriciu vrea sa detina controlul Bursei

Specialistii din piata de capital spun ca Dinu Patriciu s-a folosit de puterea sa de manipulare a opiniei publice si de vulnerabilitatea investitorilor la astfel de vesti, atunci cand a declarat ca nu are incredere in bursa romaneasca.
“Este greu de spus ce urmareste mai exact omul de afaceri cu aceste declaratii, tinand cont de faptul ca detine o societate de brokeraj si un fond de hedging, si ca vrea sa intre in piata de capital romaneasca. Probabil profita de faptul ca este o persoana publica influenta si vrea sa coboare si mai mult preturile actiunilor listate. Sunt zvonuri, insa, ca prin aceasta forma de manipulare ce determina scaderea preturilor urmareste sa provoace pierderi unor anumite firme de brokeraj, sa le cumpere si sa detina astfel un control direct asupra Bursei de Valori Bucuresti. Acelasi lucru se intampla si in imobiliare. El are investitii de 200 milioane de euro, dar anunta pierderi”, ne-a declarat Simionescu.

La sfarsitul lunii februarie, Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare a aprobat planurile Rompetrol Holding de a achizitiona aproape in intregime societatea de servicii pentru investitii financiare UniCredit Securities, prin care Dinu Patriciu a preluat peste 50% din capitalul societatii.

Alte stiri:

Nu rata:

1. BVB vrea sa prelungeasca programul de tranzactionare cu doua sau trei ore
2. BVB: Titlurile SIF au pierdut 1,55%, in ton cu piata

Un alt sef de societate de consultanta de investitii ne-a declarat ca este evident faptul ca Dinu Patriciu a facut aceste estimari in mod interesat, urmarind ceva concret. “Cred ca este o varianta plauzibila aceasta ca vrea sa cumpere anumite titluri la preturi foarte mici. Si a profitat de faptul ca este un om cu foarte multi bani, care beneficiaza de o forta mare de manipulare. In plus, trebuie sa ne gandim ca un om de talia lui are conexiuni cu 2-3 brokeri, stia ca este deja presiune pe vanzare si a venit acum sa amplifice. A fost o miscare bine gandita”, ne-a explicat analistul, care a preferat sa isi pastreze identitatea.


Cineva imi spunea aseara ceva legat de jocuri mediatice pe aceasta tema, vad ca are dreptate. Dovada articolul de mai sus din Wall Street. Concluzia: cine stie, cunoaste!

joi, 20 martie 2008

Despre piata de capital, investitori si despre bursa

Evenimentul ZF de astazi a fost foarte interesant, a durat mult, a fost multa lume.
Evolutia bursei in tara noastra este interesanta, este o tema care merita aprofundata. Dar cine sunt principalii jucatori, de ce e bursa in criza, de ce nu mai vin investitorii, de ce se prefigureaza criza in real estate sunt intrebari la care raspunsurile nu se pot da asa usor.
Interesanta povestirea despre Isaac Newton, parlamentar, investitor la bursa si mai ales mare fizician. Ca parlamentar a luat o singura data cuvantul cerand sa se inchida geamul intrucat mirosea urat dinspre Tamisa.
Am aflat ca PIB/locuitor a fost de 2400 Euro in 2004, de 5700 Euro in 2007, iar in 2008 va depasi 6000 de Euro. Cresterea economica in tara noastra este ascendenta.

miercuri, 19 martie 2008

In fiecare zi mai aflu cate ceva

Aflu cat de schimbatori si agresivi pot fi oamenii. Unii mai intai actioneaza si numai dupa aceea cred ca se gandesc ce au facut; si daca au facut o greseala nu mai pot da inapoi ca nu-i onorabil, isi pierd credibilitatea in fata audientei si le dauneaza la imagine, care imagine si-asa e grav afectata de trecerea timpului, asa ca merg inainte.
Sunt dezamagita, dar imi va trece repede.

marți, 18 martie 2008

Cand ascult Charles Aznavour

Se opreste timpul in loc, sau se da timpul inapoi. Muzica poate face usor acest lucru, cuvinte ca : bonheur, coeur, rire, amour, jeunesse, caresse, l'oublie, vie, l'espoir, pensee, pot declansa emotii sau vindeca rani adanci. Vreau sa nu incetez niciodata sa cred ca fericirea exista, ca nu suntem niste monstrii facuti sa traim urat.

Imi amintesc dansul acela, tango pe muzica frantuzeasca, pe holul dintre camere, cu lumina stinsa, as fi vrut sa nu se mai termine niciodata. Dar s-a aprins lumina brusc, s-a terminat, chiar inainte sa inceapa. Ne-am revazut dupa multi ani, un flux de emotii s-a plimbat tot timpul dintr-o parte in alta a mesei. Era destul de trist si ingandurat, grizonat, altfel, putin schimbat. Cata blandete in gesturi si-n privire, cata tristete atunci cand imi marturiseste ca nu are copii. Nu-ntreb nimic, nu e frumos, dar simt ca ar vrea sa se destainuiasca, vorbim despre parinti, ai mei si-ai lui, care mai sunt in viata. La urma Adi ma strange-n brate sa-mi franga oasele nu alta si-mi sopteste la ureche: da' bine mai mirosi! Atunci baietii posesivi ca-n alte vremuri, ca doar eram in clase diferite, iar Adi nu era colegul nostru, ma-ntreba: mergi? Ne duce D. cu masina. N-as fi refuzat invitatia, ca taxi scria pe mine, asa ca mi-am luat la revedere si m-am urcat in masina. Mi-am dat brusc seama ca suntem in formatia trei baieti plus o fata, asa cum am fost in barca atunci in Herastrau, iar Misa chiar incepe sa propuna sa mergem sa ne plimbam cu barca, ca atunci la caderea serii, cand zburau liliecii si mi-era frica sa nu mi se aseze in par, iar ei toti ma iubeau un pic, iar eu il iubeam numai pe D. Tot drumul mi-au trecut prin minte tot felul de ganduri. Vorbisem sa ma lase undeva la metrou, dar a uitat, sau n-a uitat, pana la urma m-a condus pana acasa. A coborat din masina, ne-am luat la revedere, ne-am sarutat prieteneste in plina strada, am traversat si asta a fost. Mai vorbim la telefon, din cand in cand, ne promitem sa ne mai vedem, dar eu nu mai am putere sa-i fac sa se intalneasca, am facut-o atunci, dar cred ca am obosit.

luni, 17 martie 2008

Where I belong




You Belong in London



A little old fashioned, and a little modern.

A little traditional, and a little bit punk rock.

A unique soul like you needs a city that offers everything.

No wonder you and London will get along so well.

sâmbătă, 15 martie 2008

Panseuri duminicale marca Greenfield

M-am trezit cu gandul ca e luni, zi normala de lucru, dar trezindu-ma mai bine, am realizat ca de fapt weekend-ul nu s-a consumat integral, in concluzie, prilej de bucurie. E de-abia duminica, un nou mod de abordare: cu bucurie.
Incep ziua cu optimism, caci as avea destule motive sa fie altfel, dar imi propun sa fie soare.
Iar Soarele chiar straluceste pe afara.
Ma gandesc ca dintotdeauna notiuni ca Univers sau Infinit ma duc cu mintea departe si mai departe pana undeva unde nu pot atinge limite cu ochii mintii si-atunci am senzatia ca ma pierd, ca lesin, dar nu asta vreau sa fac astazi, ci vreau sa inteleg.
Am aceasta senzatie de miracol in fata tehnicii de calcul, deoarece ideea ca oamenii au pus totul la cale si continua sa o faca este fascinanta. Este modul meu de a aborda acest miracol dintotdeauna. Am facut real, dar am preferat alte domenii de activitate.
Fata de tehnica avansata care ne ofera surprize in fiecare zi exista doua abordari majore: prima care inseamna sa studiem, sa aprofundam, sa punem in aplicare sau a doua care inseamna sa fim indiferenti, sa nu stim sa scriem pe calculator, sa n-avem telefon mobil, adica plafonarea.
Este clar ca mie imi place prima varianta si apreciez cand scriem despre noutati aici:
http://kbcsoft.weblog.ro/ , sau aici: http://kbcsoft.blogspot.com/ , sau aici: http://kbcsoft.wordpress.com/
Am ajuns sa scriu aceste lucruri deoarece sunt multe detalii pe care incerc sa le inteleg singura, fara sa intreb in dreapta si-n stanga, dar de cele mai multe ori trebuie sa intreb. Uneori gasesc raspunsurile citind, alteori nu. Pentru mine ramane o mare enigma cum reusesc copiii sa descopere aceste mistere ale tehnicii cu atata usurinta ,
iar pentru cei mai in varsta e mai greu, pentru unii chiar imposibil.
Ieri m-am intalnit cu o vecina, profesoara de fizica si vorbind despre preocuparile mele internautice, ea imi spunea ca la scoala, dupa ce a scris formule pe tabla, i-a rugat pe copii sa le scrie in caiet. Ei, insa, au preferat sa faca o poza si a doua zi au venit cu formulele frumos scrise si printate. Ea, profesoara de fizica, eu posesoare de blog: i-am explicat cu blandete ca totul e posibil, ca se descarca, se scaneaza, se rescrie, se printeaza, etc., exista o multime de posibilitati de abordare si de folosire a rezultatelor descoperirilor mintii omenesti, ca de fapt despre asta vorbim aici. Oricum e fascinant:))
Si pentru cine nu stie ce inseamna acest simbol :)), e Smiley care rade cu gura pana la urechi, dar isi misca falcile intr-una, ca Smiley static e asta :D. Le-am invatat si eu de curand de la copii...
Daca link-urile nu sunt active va invit sa le copiati, sau vor deveni active mai tarziu...
Ma gandesc sa fac un dictionar de Smiley, ca sunt atatia prin diverse locuri, dar am inteles ca vor apare in noul dictionar al limbii romane, ca sa-i apropie pe profesori de copii.

vineri, 14 martie 2008

Targul de la Ispo sau intamplari ciudate din Germania

Era pentru prima data cand mergeam in Germania, la targul de articole de sport de la Ispo. Acolo urma sa ma intalnesc cu niste parteneri din Suedia, care aveau stand cu diverse produse, inclusiv cele exportate de noi.

Am ratat plecarea de dimineata cu Tarom-ul, din lipsa unei semnaturi pe borderou de la minister si urma sa plec cu aprobari speciale cu AUA pe la pranz. Am plecat de dimineata de acasa cu bagajele dupa mine la birou, urmand ca in cursul diminetii sa obtin aprobarile necesare, bilet de avion, etc., ca numai asa putea fi viata frumoasa si palpitanta.

In final, s-au potrivit toate, am ajuns la aeroport, m-am imbarcat in AUA, first class business si am decolat spre o destinatie necunoscuta Frankfurt prin Vienna. Eram fericita cand am pus piciorul in avion, ca s-au legat lucrurile, pentru ca din Germania urma sa plec mai departe in Suedia si Norvegia.

Aeroportul din Viena plin de cristale, luminos. La lounge, acces for free cu first class business ticket, relaxare, cafeaua buna, fursecurile idem. Next flight to Frankfurt, m-am imbarcat, am ajuns la destinatie. In aeroport m-am intalnit cu un fost coleg, care era reprezentantul nostru la Karpaten, mi-a inmanat un bilet de tren, m-a condus precipitat pana la gara, mi-a spus ca la Munchen spera sa fiu asteptata de colegii din Suedia, dar aveam sa aflu mai tarziu ca de fapt nu reusise sa ia legatura cu ei, sa le spuna la ce ora sosesc, iar pe atunci telefoanele mobile nu aparusera inca.

M-am instalat comod in tren, mi-am aranjat bagajele, urma sa ajung la Munchen pe la miezul noptii.

In vagon nu era prea multa lume, dar nu mi-era frica sa calatoresc singura, deoarece nu era pentru prima data cand o faceam. M-am uitat pe harta, a venit controlorul de bilete, mi-a atras atentia cand trebuie sa cobor din tren, am dormitat putin cu grija sa nu raman prin tren, riscurile meseriei, am ajuns in Munchen, am coborat din tren la miezul noptii si bineinteles ca nimeni nu ma astepta. Habar n-aveam ce caut eu acolo: singura, imbracata in negru cu alb, destul de eleganta, cu o geanta mare, un bagaj de mana si o poseta neagra de piele adevarata, eram foarte chic intr-un peisaj ostil.

Noroc cu niste maruntis de marci pe care-l aveam la mine din tranziturile anterioare prin Berlin. Ma felicitam in gand pentru inspiratia si disciplina de care dadeam dovada: aveam maruntis, deci puteam da telefon la pensiunea unde stateau amicii mei si unde teoretic trebuia sa ajung si eu sa ma schimb de hainele pe care le purtam de-atatea ore si eventual sa dorm dupa atatea peripetii. Da, dar peripetiile adevarate atunci au inceput sa apara.

La pensiune, la inceput n-a raspuns nimeni la telefon, ca era trecut de miezul noptii. Dupa indelungi incercari, am reusit sa vorbesc cu o romanca, cu un suedez, dar ei fusesera la masa, bausera alcool, deci nu puteau conduce masina inchiriata, m-au sfatuit sa ma cazez la un hotel. Habar n-aveam unde ma aflu. Ca sa ma cazez la un hotel in apropierea garii din Munchen n-as fi indraznit, caci cine stie unde nimeream. Hotelurile de pe langa gara, de obicei sunt hoteluri de curve, mi-era frica. Sa ies din gara cu bagajele dupa mine mi-era frica. Erau nemti beti si drogati prin gara. Unii tocmai hotarasera sa sparga sticla de bere si eventual sa se taie intre ei. Imi era frica. Am incercat la Erwarte Halle, dar acolo nu era o sala de asteptare obisnuita. Urcand cu scarile rulante cu tot cu bagaje, cand am ajuns pe ultimele trepte de sus si am realizat ca ErwarteHalle insemna o incapere plina de oameni in saci de dormit, era sa cad pe scari, noroc ca n-am facut-o ca exact asta-mi mai lipsea atunci, sa cad pe spate cu bagaje si bani si pasaport si singura si vai de mine.

Sunt momente de-astea cand Dumnezeu iti da putere. Am coborat scarile tacticos, m-am dus la politia din gara si i-am intrebat, explicandu-le situatia mea daca pot sa stau acolo pana dimineata. Am inteles ca acolo nu e indicat sa stau, dar ca pot sa stau la Crucea Rosie din gara, fiind acolo un fel de adapost. Gandind eu ce fel de adapost de oameni fara acoperis deasupra capului o fi acolo, am iesit de la politie si m-am asezat cu tot cu bagaje, caci eram o doamna, in fata biroului politiei, un pic mai in dreapta. In scurt timp, am devenit tinta glumelor baietilor care conduceau masinutele de carat bagaje. Am incercat sa fiu politicoasa, le-am dat a intelege ca nu-nteleg germana, ceea ce i-a infuriat foarte tare.

In acel moment, era vreo 3,00AM, mi-era si frig, dar mai ales frica, mi-am luat inima-n dinti si m-am dus la Crucea rosie.

Deci de la First business class la Crucea Rosie, ce ironie…Mi-am pus bagajele intr-o camera speciala, am aratat pasaportul pentru a fi inregistrata, m-am asezat pe un scaun la o masa, mi-am pus poseta pe masa si am dormit asa, cu capul pe poseta. In jurul meu era plin de oameni care dormeau pe unde apucasera. Nemtoaica de la receptie imi atrasese atentia ca la ora 6,00AM se da lumea afara de acolo, pentru mine era in regula, era raiul pe pamant. Am dormit, m-am sculat la 6,00, am fost undeva la baie, m-am refrisat cum am putut, mi-am luat bagajele fara sa ma uit in dreapta si stanga, am mers la telefon, i-am trezit pe prietenii mei, mi s-a promis ca vine cineva la gara sa ma ia, m-am dus la un chiosc din gara, mi-am cumparat un donut si o cafea, le-am savurat si am decis ca trebuie sa-mi mai acord o sansa.

Dupa vreo ora, doua, cand buna mea prietena A.C. a venit in gara cu un taxi, sa ma ia, am facut o criza de plans din care nu credeam ca ma mai pot opri. M-am potolit, am mers la Ispo, m-am intalnit cu partenerii nostri dragi de afaceri, am si ranjit, desi numai de asa ceva nu imi ardea. Toata lumea m-a cainat pe toate meridianele, caci vestea s-a dus repede, totul circula cu viteza fulgerului si atunci. Dupa inca o zi de fiert in aceleasi haine, de-abia seara s-au indurat dragii mei prieteni sa mergem la pensiunea cu pricina, sa ma cazez si eu. Cred ca nu mai are rost sa povestesc ce am facut in zilele care-au urmat, despre October Fest, am sa povestesc in alt episod.

Ce se vinde cel mai bine pe blog, sau care sunt cele mai "bune" subiecte?

Opinii strict personale, fara influente din afara:

1) viata mondena, mahalaua cu pretentii de rubrici mondene "haute couture", luxury, etc.
2) sexul, daca o publicatie tanjeste dupa publicitate si numar mare de cititori baga in header o vorba fara perdea, eventual o fotografie explicita, iar succesul e garantat cu viteza fulgerului, ca de-aia se si sinucid atatia....
3) politica, cine ce-a mai zis, ce-a mai facut, cum s-au sters datorii de un milion de dolari de la banci din Romania, cum a intarziat ministrul de externe la intalnirea cu regele Suediei, taxa auto anulata de unii si mentinuta de altii, vin alegerile cu buget dublu fata de 2004, etc.
4) bordurile: Voteaza Videanu, tin paginile in bloguri si in ziare.
5) diverse: Zoo Baneasa se inchide, copacii taiati de Becali in Padurea Baneasa, preturile din supermarket si multe altele.

joi, 13 martie 2008

Opera din Stockholm

Este situata in piata din centrul comercial al orasului. In fata se afla piata mobila de legume si fructe, iar pe partea stanga se afla piata de peste si de carne. Ciudata amplasare, la prima vedere, caci ne intrebam cum vine lumea la opera, trecand printre tarabele din piata. Aici este marele secret. Piata de fructe si legume, se instaleaza pe tarabe mobile, prevazute cu roti, se instaleaza dimineata devreme, in fiecare zi si dispare seara. Pe urma vin tractorase care strang toata mizeria, astfel piata din fata Operei devine o zona pietonala pavata cu pietre.

Stockholm-the Old City

Auzeam dimineata la radio de vizita presedintelui in Suedia, de faptul ca au fost primiti la Palatul regal.

Am amintiri frumoase din orasul vechi, the Old Town. Zidure groase, vechi, mustind de cocleala si de muschi, gri si verde, acestea sunt culorile de baza. Dincolo de Palat, este orasul vechi, cu zone pietonale, cu magazine de lux, cu magazine de suveniruri, Swedish Traditional Nice and Sweet Nothings, cu steagul lor, cu trolii lor, cu miniaturi de barci vikinge, cu cafeterii unde se poate bea cel mai bun cappucino din lume. Am fost de foarte multe ori acolo, din zona comerciala din centru, unde e Opera, mai e ceva de mers. Dar merita, toata istoria suedezilor e acolo, intre acele ziduri mustind de istorie.

Bucharest-my Love

For a foreigner, Bucharest is the capital of Romania, for the people leaving here is more than that.

When you are used to travel abroad, of course is easier to make the difference, to understand why a city could speak better for itself, instead of many others could do it. Ignoring the bad rumors, taking into consideration only the good things about the city, let's immagine the trip of a new arrived in town, coming by plane from anywhere.

The arrival in Romania-Bucharest on Henri Coanda International Airport (old name Otopeni).

From the airport you could take a taxi, a yellow and licenced car, or the buss till Piata Unirii, in the heart of the city.

On the way from the airport you will see showrooms for cars, furniture and construction materials shops, a lot of advertising banners, houses and bloc of flats. Somewhere on the left side is Zoo Baneasa and the International Bucharest Baneasa Aurel Vlaicu Airport (old name Baneasa). A lot of hiper and supermarkets could be found now on the road: Metro is one of them.

On the left side is Herastrau lake and Herastrau Park, on the right side is a big building named Casa Presei (old name Casa Scanteii) where the most important news papers and magazines are printed. Closed to Casa Presei, is the exhibition center Romexpo, where in the last years international and internal exhibition and fairs are organized.

World Trade Center, a modern and exclusiviste business center is also situated on the right side.

On the left side, inside the Herastrau Park, or closed to it is situated Palatul Elisabeta, which belongs now to the King of Romania Mihai and to the Princess Margareta; also Muzeul Satului is inside the park, a piece of Romanian old tradition and old houses, more specific you could find here the village in the city. Popular exhibitions are organized here, the traditional folklore, the beautiful costumes, the old houses are telling the story of the village to the visitors.

The Arc of Triumf is presenting the honours in town to the visitors. The National Television buildings are situated on the left side, not far from Herastrau Park. If you choose to go on Ana Ipatescu boulevard, you could see beutiful old houses where a lot of embassies are placed. The Paysan's Museum, The Art Collections Museum, Antipa Museum are situated on the right side. Arrived in Victoriei Square, where Victoriei Palace is situated on the left side, you have to decide on which way to continue, it depends on your final destination. First of all you will reach the Romana Square, where The Academy for Economic Studies, is situated in an old and beutiful huge building, on the left side. Howard Johnson Hotel is situated in the area. If you want to go in the middle of the city and to reach the University Square you will follow on Nicolae Balcescu Boulevard, or you could go on Calea Victoriei Boulevard, which is the next on the right side.

luni, 10 martie 2008

Dragul meu Cismigiu

Si-a imbracat hainuta de primavara, pe strada coniferelor e verde totul in jur. Peluzele principale au fost asezonate cu panselute, a iesit iarba, sunt si albastrele. Bazinul e golit, se curata si se aranjeaza fundul lacului. Restaurantul de pe lac e la locul lui, de asemenea celebra buturuga si foisorul. Podetul strajuit de-o parte si de alta de copaci inlantuiti din ciment e la locul lui, de asemenea izvorul lui Eminescu si statuia lui Sissi. Parculetele pentru copii si-au schimbat jucariile din dotare, e lume multa, bancile sunt ocupate.
Multa lume se plimba, cu role, cu carucioare, cu caini (desi cred ca e interzis, iar cainii comunitari sunt si ei prezenti pe alei). Floricele, vata de zahar, femeia cu seminte, nu l-am vazut pe fotograf, de obicei era si ursul cu el, dar poate s-a schimbat fotograful...
Lacul pe care alta data se plimbau lebedele este secat. In schimb sunt gugustiuci si mierle curajoase din belsug.
Intre timp, toaletele ecologice s-au transformat in bombe ecologice, se simte de la distanta. Acesta-i Cismigiul, cel dintotdeauna.

Later edit:
Cand merg in Cismigiu imi place sa intru pe langa liceul Gheorghe Lazar si sa ies pe
poarta principala, vis-a-vis de Primarie. Era o brutarie celebra Spicul, in stanga, pe vremuri si un pic mai incolo un club. In zare se vede turnul cladirii unde era Informatia. Se vede si noul centru de afaceri de sticla unde e Biroul de credite la etaj.

In completare, raul Dambovita era plin de pescarusi. Cand vii de la metrou, lasi pe partea stanga Teatrul Bulandra cu piesa "Si ce daca-i o curva", asa scrie pe afis.
Pe alti stalpi sunt afise cu baletul "Lacul lebedelor", care va fi, prin luna mai. Concluzia: ce viata culturala palpitanta e in Bucuresti.
Ne-am plimbat prin Cismigiu, intr-o dupa-amiaza frumoasa de martie, asa cum o faceam pe vremuri, tinandu-ne de mana. A fost frumos, m-am simtit bine. Uneori ne face bine sa ne lasam inhibitiile de-o parte, sa fim noi insine, asa cum ne sta bine.

sâmbătă, 8 martie 2008

My perfect day, parca asa se poate spune

La prima ora, am cotrobait prin dulapuri, am ravasit totul: cu ce ne imbracam, cu ce ne incaltam, ce accesorii merg, dar mai ales cu ce ne parfumam.
Cu muzica tunata, cu Alex cantand frumos despre iubita lui, am plecat la mall. Soarele de 8 Martie, azi a stat pe cer toata ziua. Parcarea full. Am parcat pana la urma langa politie, nu ne plac parcarile suspendate. House of Art, Tina R si altele, Yves Rocher, am cautat aroma de magnolie, nu se mai fabrica, arome de liliac, bujori, jasmin, chiar aroma de caprifoi, dar nu e ceea ce mi-ar placea mie. Pana la urma mi-am gasit Charlie in Gima. Ne-am plimbat, am mancat sus la etaj, am mers acasa, ne-am schimbat si pe urma s-a facut mobilizarea pentru gratar. Am mai aranjat putin gradina, fiecare a facut cate ceva util, am pregatit gratarul si pe urma ne-am delectat cu diverse in atmosfera generala de cine rade de cine si-apoi iar la strans masa.
Am reusit sa calc, bineinteles in gratarul scos pentru vopsit, desi stiam de el, dar uitasem, cand am sunat si ei erau la poarta. Am cazut cu picioarele perfect, parca cineva m-a tinut de umeri sa cad frumos...A fost o zi frumoasa, de neuitat.

vineri, 7 martie 2008

Confesiuni facute blogului meu

Tristetile mele, adunate cu bucuriile mele, zilele-nsorite, zilele-nnorate, toate adunate la un loc, in cuvinte frumoase, izvorate din suflet, din dorinta de evadare dintr-un cotidian meschin, plin de spini si de trape, de care vreau sa scap cat mai repede. De fapt, stilul meu nu este acel amestec de ceva cu altceva, eu daca nu pun si putin suflet, putina pasiune, putina amprenta personala, degeaba scriu.

Destainuire de ziua femeii

Am pus intotdeauna un strop de suflet in tot ce am facut. Daca am facut o lucrare, sau o prajitura, sau un pulovar, sau am citit, am scris, am vorbit, am plantat o floare, intotdeauna am pus un strop de suflet. N-am cerut niciodata prea mult, dar viata a fost destul de generoasa cu mine, nu intotdeauna, dar in general. In familie am pus intotdeauna mai mult de un strop de suflet, intotdeauna pentru copii am lasat totul de-o parte si nu regret nimic din ce-am facut.

Outside my mind

Cred ca e bine sa scriu aici despre initiative frumoase si consecinte. Acum patru ani, la sfarsit de ianuarie trecand prin fata unui bloc din cartier, ma intalnesc cu un fost coleg de birou care-mi spune ca un alt fost coleg s-a prapadit iar o fosta colega are cancer. Imi aminteam cu ceva timp in urma cum Domnul X ne zambea de la geam, cum oprea masina in drum dimineata si se oferea sa mergem la birou impreuna.
Coplesita de atatea vesti proaste, m-am gandit ca oamenii astia merita o sansa sa se mai intalneasca atata timp cat mai sunt in viata si-atunci, am facut ce-am facut si am stabilit ca de 8 Martie toate femeile si de ce nu si barbatii care-au lucrat in acea cladire impozanta sa se intalneasca in Sala de Consiliu sa ciocneasca un pahar de sampanie si sa depene amintiri.
Actiunea a avut un impact major, oamenii vin cu mare placere, ma pomenesc mereu pentru initiativa, deja este o traditie care se respecta, intre timp au mai murit cativa, dar eu nu mai pot sa merg acolo, de anul trecut nu-mi mai prieste.
Poate ca ma intristeaza prea mult cum se asterne timpul peste chipul oamenilor de la un an la altul.
Poate ma impresioneaza faptul ca oameni destepti, vorbitori de limbi straine, care alta data duceau pe umeri comertul exterior al Romaniei, acum o duc greu, sunt resemnati.
Poate mi-au revenit in minte rautatile lor de alta data, in ceea ce ma priveste, desi ii iertasem pentru asta, iar ei chiar nu se asteptau.
Poate ma deranjeaza contrastul din cladire, poate ma deranjeaza faptul ca unii au sfarsit urat, ca sa le fie usor altora care nici nu merita, poate ma deranjeaza muzica din lift, poate ma deranjeaza hartia parfumata de la toaleta, poate ma deranjeaza falsitatea oamenilor, poate fotografiile de pe hol in care presedintele tarii acorda diplome, problema fiind cine primeste diploma.
Astfel incat decizia e luata, le doresc petrecere frumoasa.

joi, 6 martie 2008

Acolo unde incepe povestea.

Pentru mine povestea incepe acolo unde trebuie sa inceapa pentru oricine, adica in adolescenta. Atunci am inceput sa ma formez. Atunci am citit mult si mi-am definit personalitatea; ce a urmat au fost numai corecturi. Corecturile mi le-am facut singura, fiind suficient de matura, circumspecta si destul de severa. Sunt convinsa ca niciodata nu am sa-mi pot pune poalele in cap in vazul lumii. Exclus.

luni, 3 martie 2008

A piece of life

Era o vreme cand cu martisoarele-adunate in geanta plecam prin lume. Intalneam oameni, vedeam orase, peisaje frumoase, nu ma intreba nimeni ce simt, nu dadeam nimanui socoteala. Plecam si-atat. Ma inchideam in mine, imaginandu-mi ca n-am incotro, ca n-am de ales, ca asa mi-e soarta, ca asta merit, ca de-asta am facut comert exterior si nu istoria artei, ce daca m-am maritat, ce daca am un copil, ce daca mai tarziu am mai avut un copil. Ce mai conteaza; cuminte si ascultatoare imi faceam bagajul pe furis, imi minteam copiii, sa nu-i fac sa sufere ca plec si iar lipsesc din viata lor, de la serbari, de la inceputul scolii, de la serbarea de sfarsit de scoala, de la sedintele cu parintii, de la multe alte evenimente. Cuminte si disciplinitata plecam in lume. Cand ma-ntorceam nu apucam sa spun nimic despre mine, intotdeauna era important ce s-a-ntamplat in lipsa mea, s-a lovit cu trotineta la genunchi, soacra-mea m-a facut catea ca mi-am abandonat familia si-am plecat in lume sa ma distrez, sa petrec, sa-mi traiesc viata. Fals. Sufeream si mergeam mai departe, trageam cortina, n-aveam timp sa ma gandesc prea mult ca iar faceam bagaje pe furis si iar plecam, schimbam clientii, schimbam zona, schimbam produsul, alt marketing, alte strategii, alti oameni, alte mostre, alt nomenclator, alte detalii tehnice, vorbeam franceza, vorbeam engleza, vorbeam germana, n-are importanta. Erau zile cand schimbam hotelul atat de des incat azi nu-mi aminteam cum a aratat camera de hotel de ieri, era cu baia pe stanga, sau pe dreapta, iar patul cum era, pe stanga sau pe dreapta. Sus-jos, decolam-aterizam, mai luam si trenul sau masina, trebuia sa fiu organizata, programul pe tari/orase/zile/ore/firme trebuia batut in cuie din timp si nu era asa usor, caci toata lumea calatorea in acea perioada, erau targuri de moda la Paris, la Milano sau mai stiu si eu pe unde. Caram bagaje, eram singura, mostre, cataloage, etichete, capse metalice, ma incarca fiecare cu ce putea, m-am desteptat tarziu pana le-am spus: trimiteti-le cu DHL-ul direct la firma, la Bucuresti, pana ma-ntorc eu, ajung si ele.

Dar au fost ani cand am acceptat orice corvoada, ca asa se purta pe-atunci: daca erai rebel, ramaneai fara viza si-atunci erai un negociator local, fara drept de calatorie, un frustrat in plus, cum erau atatia. De foarte putine ori m-am plans. Consideram ca asa trebuie sa fie. Sufeream in mine fara sa ma exteriorizez, imi reprimam toate pornirile adevarate, cred ca am gresit, dar n-are rost sa-mi reprosez nimic acum. Am platit un pret, am vazut lumea, macar pentru atat, a meritat.

duminică, 2 martie 2008

Luna Februarie a fost ciudata

Mi-am dat seama acum, cum mi-am irosit o luna din viata, acceptand o comunitate virtuala ciudata, intunecata, plina de oameni deraiati mintal. Caci printre ei exista si exceptii este adevarat, dar din pacate, in fiecare zi descopar in ce lume ciudata am existat, incercand sa o inteleg si s-o accept. Si nu merita sa-mi las calcate in picioare principiile de catre o armata de psihopati.

sâmbătă, 1 martie 2008

Despre mine

Fotografia mea
Sunt un om obisnuit, dar cu pretentii.