sâmbătă, 15 martie 2008

Panseuri duminicale marca Greenfield

M-am trezit cu gandul ca e luni, zi normala de lucru, dar trezindu-ma mai bine, am realizat ca de fapt weekend-ul nu s-a consumat integral, in concluzie, prilej de bucurie. E de-abia duminica, un nou mod de abordare: cu bucurie.
Incep ziua cu optimism, caci as avea destule motive sa fie altfel, dar imi propun sa fie soare.
Iar Soarele chiar straluceste pe afara.
Ma gandesc ca dintotdeauna notiuni ca Univers sau Infinit ma duc cu mintea departe si mai departe pana undeva unde nu pot atinge limite cu ochii mintii si-atunci am senzatia ca ma pierd, ca lesin, dar nu asta vreau sa fac astazi, ci vreau sa inteleg.
Am aceasta senzatie de miracol in fata tehnicii de calcul, deoarece ideea ca oamenii au pus totul la cale si continua sa o faca este fascinanta. Este modul meu de a aborda acest miracol dintotdeauna. Am facut real, dar am preferat alte domenii de activitate.
Fata de tehnica avansata care ne ofera surprize in fiecare zi exista doua abordari majore: prima care inseamna sa studiem, sa aprofundam, sa punem in aplicare sau a doua care inseamna sa fim indiferenti, sa nu stim sa scriem pe calculator, sa n-avem telefon mobil, adica plafonarea.
Este clar ca mie imi place prima varianta si apreciez cand scriem despre noutati aici:
http://kbcsoft.weblog.ro/ , sau aici: http://kbcsoft.blogspot.com/ , sau aici: http://kbcsoft.wordpress.com/
Am ajuns sa scriu aceste lucruri deoarece sunt multe detalii pe care incerc sa le inteleg singura, fara sa intreb in dreapta si-n stanga, dar de cele mai multe ori trebuie sa intreb. Uneori gasesc raspunsurile citind, alteori nu. Pentru mine ramane o mare enigma cum reusesc copiii sa descopere aceste mistere ale tehnicii cu atata usurinta ,
iar pentru cei mai in varsta e mai greu, pentru unii chiar imposibil.
Ieri m-am intalnit cu o vecina, profesoara de fizica si vorbind despre preocuparile mele internautice, ea imi spunea ca la scoala, dupa ce a scris formule pe tabla, i-a rugat pe copii sa le scrie in caiet. Ei, insa, au preferat sa faca o poza si a doua zi au venit cu formulele frumos scrise si printate. Ea, profesoara de fizica, eu posesoare de blog: i-am explicat cu blandete ca totul e posibil, ca se descarca, se scaneaza, se rescrie, se printeaza, etc., exista o multime de posibilitati de abordare si de folosire a rezultatelor descoperirilor mintii omenesti, ca de fapt despre asta vorbim aici. Oricum e fascinant:))
Si pentru cine nu stie ce inseamna acest simbol :)), e Smiley care rade cu gura pana la urechi, dar isi misca falcile intr-una, ca Smiley static e asta :D. Le-am invatat si eu de curand de la copii...
Daca link-urile nu sunt active va invit sa le copiati, sau vor deveni active mai tarziu...
Ma gandesc sa fac un dictionar de Smiley, ca sunt atatia prin diverse locuri, dar am inteles ca vor apare in noul dictionar al limbii romane, ca sa-i apropie pe profesori de copii.

Niciun comentariu:

Despre mine

Fotografia mea
Sunt un om obisnuit, dar cu pretentii.