miercuri, 30 aprilie 2008

Affiliate marketing

marți, 29 aprilie 2008

Adoua zi de Paste-irisii stau sa infloreasca

A stat ploaia ieri pe la ora 2,00, asa dupa sufletul nostru, sa putem aranja masa in curte, ceea ce s-a si intamplat. In bucatarie mirosea ca la Papaie a gogosele de profiterol a la creme si a crema de vanilie. In stilul nostru caracteristic, pe ultima suta de metri, le-am terminat pe toate in timp util si ne-am bucurat de moment. A fost soare cat am stat afara la masa, caci la desert a-nceput iar sa picure-a ploaie, era de asteptat. Natura ne-a aratat inca o data ca tine cu noi.
Lalelele rosii si galbene sunt inflorite. Macesii si trandafirii au imbobocit. Rasadurile noastre au crescut indeajuns de mult. Irisii stau sa infloreasca.
A mai trecut un Paste din viata noastra, sa avem ce sa ne amintim.

duminică, 27 aprilie 2008




What Your Easter Egg Says About You



You are truly optimistic, open, and hopeful.

And your optimism gives you the courage to live life adventurously.

You love new experiences, ideas, and challenges.

You see life as a fluid, growing process.

sâmbătă, 26 aprilie 2008

La biserica Sf. Spiridon-slujba din Vinerea Mare

Slujba de Vinerea seara s-a desfasurat conform traditiei: am trecut de trei ori pe sub masa plina cu flori, cu lumanarea aprinsa. Pe urma am cantat cu totii, citind din carticele impartite de preotul Iordache, imnuri religioase despre Hristos si patimile lui. A urmat procesiunea cu iesitul din biserica pe sub portalul de flori, a batut clopotul, am inconjurat biserica, cu lumanarile aprinse, a urmat slujba de final, pe urma miruirea si impartitul de flori sfintite de pus la icoana, acasa.
Preotul a miruit la inceput o parte dintre barbati, asa zice traditia, sa se miruiasca mai intai barbatii, dar nu se respecta ad-literam.
La un moment dat, preotul Iordache s-a oprit din miruit si ne-a povestit cum stau lucrurile cu santierul de alaturi, cu constructia pe care se zbate s-o finalizeze de ceva ani, care-i canalizeaza energia, ca nu-i asa usor sa reusesti cand vrei sa faci ceva pentru semenii tai. Ne-a spus ca s-a ajuns in faza in care numai rugaciunile ajuta. Ca ministrul cultelor, care-i in spital, fiind operat, trebuie sa mai dea o semnatura si totul va fi gata.
Este vorba de aprobarea unui fond de 850.000 de euro pentru 52 de calculatoare si aparatura medicala, pentru Centrul de Sanatate, care s-a construit alaturi de biserica.
Apoi, ne-a explicat ca toata constructia a insemnat 15,6 milioane de euro, ca acolo va fi in afara de centru de sanatate, un loc cu sali de clase pentru copii, in limba engleza, franceza, germana, va fi o cantina unde sa poata manca zilnic vreo suta de copii, un centru de informatica cu 52 de calculatoare, care va face posibila, la un moment dat transmiterea slujbei online. Spunea preotul ca are nevoie de semnatura ministrului, deoarece e vorba de fonduri UE, care directionate acolo unde trebuie, vor contribui la consolidarea imaginii bisericii ortodoxe, acuzata de celelalte rituri occidentale ca nu se implica deloc in viata societatii civile din Romania.
Merita sa ne rugam pentru aceasta, cu acest gand am plecat de la biserica, dupa miruire si dupa ce mi-am luat narcisele sfintite.

vineri, 25 aprilie 2008

Aseara, in drum spre biserica

Aseara, pe la 18,50 treceam pe langa Tribunalul mare, de la metrou, spre biserica Sf.Spiridon vechi. Am vazut in parcare o duba TVR, dar nu i-am dat importanta prea mare. O fatuca imbracata business fugea pe scari spre intrarea in tribunal. Ma gandeam: ce-o fi cu animatia asta, in vinerea mare la orele astea inaintate. Destul de atipic.
La un moment dat, din sens invers, pe platforma superioara a scarilor, vad un tip imbracat in costum negru, camasa alba, cravata, par alb, aer cunoscut, ii spun consoartei mele: uite-l pe Oprescu, care ajunsese in dreptul nostru, noi fiind la baza scarilor. Consoarta il interpeleaza: Maestre, buna seara!
Omul se opreste, un pic mirat, pana se dumireste despre ce e vorba, eu i-am urat: Succes, fara alte terminatii jucause.
Ne-a zambit din inaltul scarilor, ne-a salutat din gesturi si si-a vazut de drum.
Chiar daca n-am fost de acord cu manevra facuta pentru alegeri, daca mi-a iesit in cale, la drum de seara, in vinerea mare, eu i-am urat succes. Daca-l va ajuta, cumva, am sa merg la el in audienta, sa-l salut, ca lumea, personal.

De Paste

Biserici din Bucuresti

Mi-am amintit ca anul trecut am asistat la slujba din Vinerea Mare la biserica Sf. Spiridon vechi. Este un ritual deosebit, se canta foarte multe cantece religioase, se trece pe sub ramuri de flori, se inconjoara biserica cu lumanari aprinse, trebuie sa recunosc, anul trecut a fost pentru prima data cand am fost acolo.
Fiecare biserica are preotii ei, are farmecul ei, enoriasii ei. Sunt foarte multe biserici in Bucuresti, unele foarte vechi, in renovare, altele foarte noi, care se ridica intr-un ritm ametitor. Unele au inceput in corturi, altele in subsoluri. Interesant este ca toate sunt pline atunci cand sunt slujbe, sau sarbatori. Cred ca oamenii se indreapta foarte mult catre biserica in ultimul timp. Este un refugiu, un motiv de socializare, o intoarcere la Dumnezeu, nu stiu care este adevarul. Biserica Sf. Nicolae, la care merg de obicei, a devenit neincapatoare. Este din caramida, acoperita cu lemn pe dinafara, cu o gradina cu flori multe si un iaz inconjurat de flori. Daca te uiti in sus, vezi turla bisericii si cerul, faci abstractie de blocurile dimprejur. Acolo mergem de obicei in noaptea de Inviere, cand strazile din jur devin neincapatoare. De unde vin atatia oameni, niciodata n-am inteles.

joi, 24 aprilie 2008

Ganduri matinale

Primavara asta mi-a ascutit simturile la maximum. Nu stiu de ce, dar e o primavara speciala.

marți, 22 aprilie 2008

Dobro are o problema cu cainii

Pana acum ceva timp consideram ca baiatul acesta care face emisiunea de dimineata la Radio Guerilla cu Vlad Craioveanu este un baiat normal, simpatic, cultivat. De ceva timp insa, de cand a facut test drive pe Audio, impreuna cu ceilalti bloggari celebri, constat ca a cam luat-o razna. Nu mai spun de faptul ca este flegmatic si obraznic cu toata lumea la telefon, dar el se crede putin buricul pamantului si incita la violenta impotriva cainilor gratuit. Daca are motocicleta nu-stiu-de-care si nu-l plac cainii din parcare, ar trebui toti omorati, cam acesta-i mesajul lui Dobro de ceva timp incoace.
Azi-dimineata, in extaz dupa un weekend in Creta, cu bauturi din barul hotelului free of charge, din belsug, dupa aventuri pe plaja cu un usor iz libertino-gay-insinuant, in dialog cu d-l Orban o tot tinea pe a lui apropo de cainii comunitari.
D-l Orban isi sustinea punctul de vedere ca isi convinge prietenii, cunostintele sa adopte caini, iar Dobro nu si nu, ca precis nu mai adopta nimeni caini, ca ar trebui gasite solutii extreme.
N-am intrat pana acum niciodata pe blogul lui Dobro, dar urmeaza sa intru sa-i transmit punctul meu de vedere: daca sunt oameni care vor sa ajute niste vietati neajutorate, s-o faca. Asa cum altii se gandesc sa ajute copiii, batranii napastuiti, oamenii fara adapost, nu e nimic rau in asta, ba dimpotriva, se spune sa imparti o zecime din ceea ce ai.
In saptamana dinaintea Pastelui e bine sa gandesti frumos si sa faci bine, iar daca nu-ti plac cainii comunitari, fa ceva sa ajuti la rezolvarea civilizata a problemei lor, caci daca instigi la violenta impotriva animalelor ai sa cazi in dizgratia multora, eu deja am ales.

duminică, 20 aprilie 2008

Despre discriminare

Discriminarea este o practica foarte frecventa la romani. Se discrimineaza orice: femeile cu precadere, batranii in foarte multe cazuri, tinerii pentru ca nu se incadreaza in tipare, fetele pentru ca se imbraca cu blugii cu talie joasa si li se vede burtica, adolescentii tip emo kids pentru ca nu-si gasesc locul in societate, persoanele cu tenul inchis la culoare pentru ca automat sunt considerati tigani, profesorii pentru ca nu predau cum trebuie la scoala, vecinul de la 3 pentru ca nu merge la bere cu restul trupei si lista continua.
De fapt toata lumea discrimineaza restul lumii. Fiecare se considera cel mai bun si are dreptul sa creada ca numai el merita sa traiasca bine, restul pot emigra linistiti in cautarea de comori ascunse.
Am vazut ieri o scena care m-a socat si de aici mi-au venit in minte toate acestea.
O bunica ii explica nepotului ca "si ei sunt niste tigani", era vorba de un grup de copii, baieti si fete care ingrijeau de fapt un catel. Intrand cu ei in vorba am aflat ca ei au grija de catelul cu labuta bandajata, iar la fata locului se vedea ca ceea ce fac e bine facut, motiv pentru care i-am felicitat si le-am urat sanatate.
Am ramas insa cu intrebarea: de ce au fost discriminati de acea bunica? Pe ce s-a bazat rationamentul ei? Pe superficialitate, pe ignoranta, pe rautate?
Am incercat ieri toata ziua sa gasesc un raspuns, dar n-am reusit. Poate ma ajutati voi, cei care cititi.

vineri, 18 aprilie 2008

Azi m-am plimbat prin centrul Bucurestiului

Am coborat din metrou la Universitate, pasajul e destul de deprimant. Am iesit la soare, pe prima scara din dreapta, noroc ca am recunoscut o batrana care sta mereu acolo, altfel puteam gresi scara, nu mai exista nici un fel de afisaj. Mergea arteziana, multi oameni pe banci, se bucurau de porumbei si de o zi frumoasa de vara. Florareasa celebra era la locul ei spre Universitte. Se renoveaza cladirea Universitatii si cea a Scolii de Arhitectura. Am mers pe strada Biserica Enei, pe dreapta sunt banci , magazine si Caminul Artei, cu niste expozitii de pictura in care nu era lume multa la acea ora. Mi-am rezolvat asigurarile la casa si pe urma am mers pe Academiei; mai exista un Artizanat, un Mini Market, un centru de cojocarie, pasajul Victoria cu afise la Teatrul Odeon, un hotel, o florarie, pe urma libraria de rechizite Eminescu. O multime de magazine goale, cu vitrinele acoperite isi asteapta noii proprietari. Pe partea cealalta, dupa ce traversezi Bulevardul Elisabeta, fast-food, magazin de incaltaminte, patiserie si iar florareasa de pe colt, care aduce de obicei rasaduri de flori. Pe stanga, celebrele magazine cu accesorii electrice de la coloane, case de schimb, restaurante, notariate, un Angst. Am privit Banca Nationala, Biblioteca Centrala, cladirea veche de pe colt pe care o cunosteam la un moment dat in toate detaliile, am ajuns pe Lipscani. Ruinele din fata BCR sunt tot neacoperite, a mai aparut un BRD, City Grill si-a scos mesele afara, se sapa, in intersectia Lipscani-Smardan e un crater urias. Pe Lipscani in fosta Banca Agricola sunt acum diverse Asociatii, au mai ramas cateva magazine deschise, restul au vitrinele acoperite, sunt in renovare. S-a redeschis Katex, si-au micsorat spatiul, au promotii de vara la preturi interesante. Am intrat pe Selari la Andreaua, unul dintre putinele magazine de accesorii textile si pazmanterie care au mai ramas in Bucuresti. Pe vremuri, pe acel colt exista un magazin Croseta, despre care imi povestea mama mea. Am coborat pe Selari pana la Apartamentul, am traversat pana la cheiul Dambovitei si pe urma am descoperit oferta de nimicuri de la intrarea la metrou. In fiecare an, inainte de Paste, acolo se instaleaza un fel de bazar cu cadouri pentru omul de rand.

Apropo, astazi se deschide cel mai mare mall din Bucuresti: Baneasa Shopping Center, unde 45 de firme de prestigiu vor fi prezente cu marfuri. Cine este D-l Popoviciu, patronul acestui colos? Un om de afaceri misterios? Am mai cules si eu cateva informatii, cred ca am sa scriu mai mult intr-un post ulterior.

joi, 17 aprilie 2008

Ce ar fi trebuit sa fac?

Astazi plimbam catelul pe afara, in lesa, un catel cuminte si neagresiv.
Din sens contrar veneau doi indivizi: unul mai tanar cu cercel in ureche, cu o punga de grisine din care manca voios, povestind cu gura plina, celalalt, un pic mai in varsta, probabil baut, in plina zi.
Cand au ajuns in dreptul nostru, individul mai in varsta a facut un gest sa provoace cainele. Cainele a reactionat indreptandu-se putin spre ei, dar l-am tras de lesa si ne-am indepartat. Individul tanar zice: daca-i dau un sut acum si incearca sa se intoarca si sa vina spre noi.
Eu, curajoasa, ii raspund: dar de ce sa-i dai un sut? Doar nu ti-a facut nimic. Noroc ca l-am dezarmat, ca s-a potolit si si-a vazut de drum.
Ma intrebam, pe urma, ce se intampla, daca venea dupa noi si dadea cu sutul in caine si in mine?
Eu ce ar fi trebuit sa fac?

marți, 15 aprilie 2008

Dezlegare cuvinte-ncrucisate

Mi se reproseaza ca vreau sa epatez, eu sincera sa fiu, vreau sa empatizez.
De ce deranjez?

BlueBoy-Remember me (Remix)

O melodie tonica, pentru zilele ploioase:

duminică, 13 aprilie 2008

Cand trecem peste granita, suntem ai nimanui

De foarte multe ori am constientizat acest lucru: cand trecem peste granita trebuie sa ne purtam singuri de grija; suntem ai nimanui. Este adevarat ca purtam intotdeauna la mine telefoane de la Ambasada Romaniei din tara in care mergeam, mai ales ca a fost o vreme cand ne cazam chiar in resedinte sau in ambasade. Calatoream fara asigurari de sanatate, cu ani in urma, deci trebuia sa fim perfect sanatosi. Era de o importanta vitala: sa nu te ratacesti, sa eviti zonele rau famate, sa nu ti se fure actele si banii, sa nu te amesteci printre demonstranti, in cazul unei demonstratii, sa nu joci la loto, sa nu fugi din hotel, sa nu uiti sa te prezinti cu pasaportul la Ambasada ca sa te inregistrezi, sa ai grija in supermarket-uri sa nu ti se strecoare ceva in buzunare ca sa fii arestat, etc.

Cazul romanului care a murit in Polonia, caz despre care se vorbeste de doua zile in toate mediile mi-a adus in minte toate aceste temeri care ma incercau de cate ori treceam granita si calatoream singura.
Citind pe blogul Corinei ca au fost adresate doua scrisori Ambasadei Romaniei in Varsovia, legate de nevinovatia acelui om, dar ca acele scrisori n-au fost luate in considerare, iar omul a murit nevinovat, m-a cuprins o durere profunda legata de indiferenta si indolenta unor oameni care stau in strainatate cu familia pe diurna, tocmai ca sa se ocupe de cetatenii romani care au nevoie de ajutorul lor. De aceea sunt platiti, ca sa-si apere conationalii, sa le apere interesele, sa le pese de ei, macar sa se intereseze de ei, sa deschida si sa citeasca o scrisoare, de care depinde viata unui om.

sâmbătă, 12 aprilie 2008

Azi a fost zi de vara. Am privit natura cu ochi de copil, m-am bucurat de liliacul frumos mirositor care troneaza intre trandafiri, am plantat in jardiniere ultimele seminte de flori si legume, m-am bucurat de mierlele care canta prin copaci, am alungat gandul trist ca viata e trecatoare, m-am odihnit la soare in pauzele cam rare.
M-am gandit ca numai natura bogata in culoare imi poata alunga tristetea apasatoare, m-am bucurat de bratul de lalele rosii proaspete primite, am pus liliacul alaturi si am plecat pe inserate. A fost o zi frumoasa.

vineri, 11 aprilie 2008

O veste trista

Tocmai am aflat ca s-a prapadit Fetita sau Vulpea cum ii mai spuneam noi. Bineinteles ca am sa plang, am sa-mi amintesc cum ma oprisem intr-o zi pe strada sa stau de vorba cu mama unei colege de-a fetei mele. Un caine de pe strada, haituit, cu coloana cam stramba a venit si s-a asezat la picioarele mele pe trotuar. N-o mai vazusem niciodata pana atunci. Pe urma in 2001 cand a inceput prigoana cainilor pe strazi a venit in curte si de atunci a ramas sa se bucure de viata in felul ei. Avea zgardita la gat, la inceput nu suporta sa o atingi la ceafa, pe urma s-a obisnuit. A avut o viata buna alaturi de ceilalti catei. Manca orice, mai ales fructe. Anul trecut ne-a furat omleta de pe masa, tiptil, cu delicatete, acum mi-am amintit. Ieri nu prea mai manca, iar acum a ales sa moara.

joi, 10 aprilie 2008

Prietenii mei cu patru labute(I)

Te priveste cu ochisorii negri, profunzi, da din codita si isi misca partea din spate cu tot cu picioruse. E Bombon, fericit sa te-ntalneasca din nou pe strada. Erau cinci ghemotoci la inceput, acum au crescut mari si sunt doar trei. Bejulii, doi cu boticul negru, Bombon are boticul bej.
Mama lor e un fel de corcitura de lup, inteligenta, grijulie si lovita la un picior. In ceea ce ma priveste, suspicioasa un pic la inceput, pe urma, indiferenta; nu prezint pericol pentru pui, m-a mirosit ea.
Bucurie mare pe puiuti. Ploua afara, erau plini de noroi pe burta, nu i-am lasat sa ma salute cu labutele pe pantaloni. Mai tarziu, cand ma intorceam de la plimbare se jucau in curte la chimie pe un damb de pamant. Erau murdari si pe urechi. M-au vazut si incercau sa ma salute prin gardul de metal, isi etalasera capul si labutele pe grilaj. Bombon, mai smecher a reusit sa evadeze de-acolo, printr-un loc de el stiut si m-a onorat cu prezenta lui dragalasa. Mi se rupe inima de ei, dar are cine sa-i ingrijijeasca, sunt multi oameni de suflet in cladirea aceea mare cu birouri, am auzit ca e si o bucatarie...De-asta sunt ei asa de bine facuti:)

First Class Business sau legende mioritice

Am citit la un moment dat un articol intr-o revista, unde scria ca exista posibilitatea sa calatoresti First class business, daca esti imbracat bine, sau ca de fapt ar circula niste legende mioritice pe tema aceasta.
Am ramas perplexa atunci cand am citit articolul si mi-am propus sa scriu pe blog cam cum stau lucrurile, asa, pentru informare.
Deci optiunea de a calatori First class business o faci in momentul cand iti cumperi biletul de avion. Din cate stiu eu numai la cursele regulate, de linie, exista aceasta posibilitate. La charter, nu exista deoarece acolo toate locurile sunt platite deja cu reducere.
Deosebirea intre a calatori First class business, fata de restul lumii consta in a fi asezat in primele locuri din fata ale avionului, aproape de cabina pilotului. La fiecare cursa difera numarul de pasageri First class, spatiul se separa cu o perdea de restul avionului. De regula se mananca acelasi lucru in avion. La First class exista sticlutele cu bauturi alcoolice care se pot servi suplimentar. Alte facilitati, eventual jucarii pentru copii. Inainte de zbor cine calatoreste First class are acces gratuit la Lounge, unde pe baza biletului de avion poate servi o cafea, un ceai, un fursec sau o fructa.

Exista situatii de exceptie cand nu mai sunt locuri in avion la First class, atunci compania aviatica te despagubeste cu diferenta de tarif platit.
Daca esti in tranzit si din fericire esti selectat sa stai la First class, doarece numai acolo mai sunt locuri
disponibile in avion, este norocul tau, te vei bucura de confortul de acolo, dar in nici un caz nu ai fost selectat deoarece esti imbracat mai bine decat altii, caci in aeroport nu se uita nimeni la tine, ci te-a selectat computerul dintr-o necesitate de a umple avionul la capacitate.
Am calatorit mult cu SAS si cu AUA, First class business, deoarece in acei ani Tarom asa avea incheiate contractele cu aceste companii. Cu Air France exista posibilitatea, ca devenind client fidel sa beneficiezi de reduceri speciale sau chiar sa mergi in excursie in Franta, ca bonus de fidelitate.

miercuri, 9 aprilie 2008

Test pentru femei

Cum ati vrea sa fie barbatul ideal?
1) frumos, urat
2) bogat, sarac
3) tandru, violent
4) cu studii, fara studii
5) inteligenta maxima, inteligenta redusa
6) foarte elegant, neglijent
7) cu multi prieteni, fara prieteni,
8) cu preocupari in afara casei, fara preocupari
9) cu farmec personal, fara farmec personal
10) asculta de mama lui, nu mai asculta de mama lui.

Astept raspunsuri la fiecare intrebare si pe urma sa vedem rezultatul.

marți, 8 aprilie 2008

Azi e ziua fetei mele-e Party time!

La Multi Ani, fericire, sanatate si succes in viata, iti doresc.

Cand ai terminat liceul, ti-am scris o scrisoare, nu mai stiu exact continutul, dar ideea era sa faci in viata ceea ce crezi ca e mai bine. Noi vom fi mereu alaturi de tine. 

 

Later edit: today it's my daughter's birthday. This is for my friends, outside Romania.

 

You Are a Purple Flower


A purple flower tends to represent success, grace, and elegance.

At times, you are faithful like a violet.

And other times, you represent luxury, like a wisteria.

And more than you wish, you find yourself heartbroken like a lilac.

duminică, 6 aprilie 2008

Pietele mele

Mi-am dat seama ca ma fascineaza de cand ma stiu pietele de fructe si legume. Imi plac aromele si mai ales culorile naturale, primare din piete.

Piata de langa Parcul Bazilescu, in care mergeam cu mama la cumparaturi, in copilarie. Imi amintesc muntii de rosii si de pepeni galbeni si verzi. Vinete si ardei grasi din care mama facea zacusca in curte, printre rondurile de flori de piatra, la umbra dudului din copilarie.

Piata Amzei, aveam 10 ani, dormeam la o matusa, sa-i tin de urat, arome amestecate de citrice de tot felul, un miros inconfundabil.

Piata din Atena si Salonic, un amestec de arome de condimente si piele naturala, de mancaruri aromate mediteraniene, de masline si peste, soare, multe portocale cazute din copaci pe strazi.

Piata din Kuweit, un amestec de cafea tare, mirodenii orientale, mosc si ambra, culoare si intuneric, fascinatie, chemarea tanguita a oamenilor la rugaciune.

Piata din Stockholm, in fata Operei, o piata care se instaleaza dimineata si dispare la caderea serii, amestec de condimente, de carne, de peste, de fructe si legume de tot felul.

Piata din Predeal, piata de munte unde legumele si fructele ajung mai greu si sunt mai rare, mergeam cu parintii acolo pentru aprovizionarea de iarna. Mamei ii placea sa faca zarzavat pentru supe, il faceam impreuna in vacanta copiilor.

Piata din Seoul, arome stridente de condimente iuti, mormane de ardei kapia rosii sau grena, care se rasucesc in malaxoare si se transforma in boia. Toate algele si urzicile colorate se vand pe tarabe, se fierb in boluri rotunde, se servesc supe pe strada in boluri speciale. Coreenii spun ca supa de alge este foarte hranitoare. Mancaruri mai condimentate ca in Coreea nu am intalnit nicaieri in lume.

Piata din Milano, mezeluri de tot felul de dimensiuni mari si o mare varietate de branzeturi, unica in felul ei.

Piata Matache, intr-o zi de august, cu miros de peste prajit si paine calda.

Piata de langa biserica, unde imi place sa ma plimb duminica pentru arome de cafea proaspat rasnita si masline si citrice si verdeturi de tot felul.

Cititi acest articol: Din nou despre violenta

Din nou despre violenta
aprilie 5, 2008 by corinacretu
http://corinacretu.wordpress.com/

Ar fi bine ca toti oamenii frumosi, care gandesc si traiesc frumos sa se implice intr-un proiect de combatere a violentei in familie, in scoli, pe strada, in cluburi. Parinti, oameni politici, jurnalisti, bloggari, figuri publice, editori de reviste, oameni de radio, de televiziune se pot implica in aceasta actiune. Copiii trebuie sa fie in siguranta atunci cand merg pe strada, cand merg la scoala, cand merg in club.
A trimite copilul la scoala cu body guard nu este cea mai buna solutie, deoarece nu toata lumea isi poate permite acest lucru, in primul rand, iar in al doilea rand, sunt locuri in care copilul merge singur, iar acolo el trebuie sa fie in siguranta. Copilul trebuie sa fie protejat de un sistem care fixeaza reguli, a caror respectare sa fie obligatorie, deci un sistem care sa functioneze.

Feminism, leadership, societatea civila

Intr-o tara in care societatea civila nu-si prea face simtita prezenta se pune la indoiala existenta acesteia. Aceasta concluzie ne obliga sa analizam DE CE nu se simte contributia societatii civile din Romania la rezolvarea marilor probleme care apar in viata de zi cu zi si a caror rezolvare nu poate fi amanata la infinit.

Emisiunea de ieri, de la Romantica, ne-a demonstrat ca atunci cand cateva femei se reunesc sa discute despre problema "Violentei in scoli", se spune lucrurilor pe nume si se stabileste ca o astfel de problema serioasa trebuie solutionata repede si eficient, deoarece copiii care merg la scoala trebuie protejati atat de violenta colegilor cat si de cea a profesorilor. Femeile din Romania, majoritare ca numar pot deveni o forta care sa se implice pe toate planurile in rezolvarea problemelor societatii civile. Asa cum au demonstrat in nenumarate randuri, femeile pot conduce afaceri, firme, proiecte, societati caritabile, reviste de profil, deci pot sa-si uneasca si sa-si canalizeze energiile in rezolvarea unor probleme majore ale societatii.

Constituindu-se intr-un partid al femeilor de afaceri sau al mamelor pot sa-si urmareasca mai bine interesele si sa rezolve orice problema, important este sa aiba sustinere si energia sa o faca.

Cu o atitudine prea toleranta, sau prea putin combativa, se pare ca acest lucru nu se poate face, deci trebuie adoptata o atitudine mai agresiva, mai insistenta, trebuie angrenate in aceasta actiune toate femeile/mame care nu vor sa aiba copiii agresati pe strada, in gradinite sau in scoli.

Le admir pe Corina si pe Ina care au fost ieri in emisiunea de la Romantica exprimandu-si ingrijorarea fata de violenta din scoli. Concluzia ca Romania este pe primul loc in Europa la acest capitol, trebuie nu numai sa ne ingrijoreze, dar sa ne determine sa ne implicam pentru a schimba acest lucru, pentru a diminua sau chiar eradica aceasta problema.

Deci cine are ochi de citit, sa citeasca, cine are urechi de auzit, sa auda. Nu este normal ca in scoli copiii sa fie batuti de alti copii sau de profesori, asa cum nu este normal sa fie agresati nici in propria familie.

In tarile nordice, daca iti bati copilul esti imediat decazut din drepturile parintesti.

In tarile arabe, religia interzice parintilor sa-si agreseze copiii, sa-i bata.

De ce in Romania exista aceasta teorie ca parintii au dreptul sa-si bata copiii? Nimeni nu are dreptul acesta, poate nu le-a spus-o nimeni pana acum. Este o problema de minima educatie. Copiii se educa cu vorba buna si cu exemplul personal, nu se educa cu parul.

Si apropos de feminism si violenta in familie: nimeni nu are dreptul sa agreseze femeile asa cum nu are dreptul sa agreseze copiii. Suntem fiinte evoluate, toate problemele se pot rezolva fara violenta, cel putin asa ar trebui sa gandim si sa ne formam ca oameni.

sâmbătă, 5 aprilie 2008

Bucharest-my Love (II)

As I can see, a lot of foreigners are reading this, enjoying it and are promising to show it to their friends.

Because the first article is about coming to Bucharest from the airport Henri Coanda (Otopeni) and reaching the Romana Square, I''ll continue the story.

For foreigners coming here, to visit our city, Bucharest it's the capital of Romania, for people leaving here it's more than that.

First of all you will reach the Romana Square, where The Academy for Economic Studies is situated in an old and beautiful huge building, on the left side. Howard Johnson Hotel is situated in the area. If you want to go in the middle of the city and to reach the University Square you will follow on Nicolae Balcescu Boulevard, or you could go on Calea Victoriei Boulevard, which is the next on the right side.

Close to Romana Square, between Balcescu Boulevard and Calea Victoriei there is a market for fruits, vegetables and food. This market for food is called: Amzei market. It's good to know for people coming here.

Nicolae Balcescu Boulevard is one of the main street of our city. Old and nice buildings, exquisite shops, old hotels like: Ambasador and Lido are situated here, as well as new hotels. Restaurants, fast foods, confectioneries, body shops, banks, fragrance shops, book shops are situated here. Nicolae Balcescu boulevard is followed by Magheru boulevard untill the University Square and it's continuing with Ion Campineanu boulevard. Close to University square, on the left side when coming from the airport, you could find "Libraria Noi" (ex. Sala Dalles) where books, CD and DVD about Romania, Bucharest, our history and culture could be bought. Also nice music on CD and DVD you could buy from here. From time to time here exhibitions are organized: selling books at very good prices at Kilipirim, or presents, gifts for any occasions.

There also painting galleries like Simeza on the left side, or Orizont on the right side.

Theaters like Nottara and TNB-The National Theatre are situated on the left side. Hotel Intercontinental is situated on the left side, close to University Square and TNB.

On the third episod I'll continue the story about Bucharest with Calea Victoriei Avenue's details.

http://bucuresti.com.ro/ here you could find the map for Bucharest.

vineri, 4 aprilie 2008

Ex-diriginta mea

Profesoara de franceza. O doamna in adevaratul sens al cuvantului. Noi eram clasa de real, vreo sapte fete, restul baieti rebeli, cuminti, curiosi si altii.
Diriginta noastra isi dorea sa ajunga in Franta sa atinga Turnul Eiffel. Acum fata ei locuieste in Franta de multi ani, e casatorita cu un francez.
Ne-a invatat limba franceza si ne-a determinat sa iubim literatura franceza: Rimbaud, Lamartine, Andre Maurois, Baudelaire, Anatole France, Flaubert, Saint-Exupery, ne povestea despre fiecare si ne citea din operele lor. Ne dadea extemporale, in care puteam sa scriem orice, numai in franceza sa fie. La dirigentie ne dadea tot felul de teste, pe care le-a pastrat si ni le-a dat peste ani in plic.
Ne citea din Tagore, din Khayam, din Kipling si din alti titani ai literaturii si filozofiei.
Traia intr-un univers frumos impreuna cu sotul ei, Grig, pe care l-a iubit toata viata, o iubire romantica si pura.
Ne-am intalnit in ultimii ani cu fostii colegi de liceu. La ultima intalnire a venit imbracata cu un taior corai, superb, un pic grizonata, arata ca o lady de la curtea reginei Angliei.
Un om frumos, care continua sa fie un interlocutor perfect, azi am vorbit la telefon, cat a tinut serialul, cred o ora, i-am promis ca am sa scriu pe blog despre ea. A fost incantata de idee, nu stie exact cum e cu calculatorul, dar intotdeauna s-a entuziasmat la tot ce-i nou. Toata lumea ma intreaba ce mai face Doamna Balteanu?
Eu le reprosez celorlalti ca nu o suna, dar se pare ca mie imi revine sarcina sa o sun.
Anul acesta a implinit o varsta memorabila. Pentru aceasta varsta este un partener de discutii ideal, de o luciditate si o inteligenta iesite din comun. Am anuntat-o ca intentionez sa-i fac o vizita cu cativa amici, sau sa iesim undeva la o cafea. De acord, dar cu un telefon in prealabil, bineinteles.
I-am amintit ca peste 2 ani trebuie sa sarbatorim terminarea liceului, o cifra rotunda, mi-a raspuns ca trebuie sa traiasca pana atunci.

joi, 3 aprilie 2008

112-Comisia Europeana avertizeaza Romania

Comisia Europeana tine Romania sub lupa cu serviciul 112, care nu este utilizat asa cum trebuie la noi in tara, nu indica zona de unde se apeleaza, etc.
Dar mie nu-mi vine sa-mi cred urechilor: anul trecut s-au primit 36 milioane de apeluri la 112, din care 33 milioane au fost false.

Cum e posibil asa ceva? Suntem un neam de farsori, in asa hal?
Am crezut ca n-am auzit bine, dar cifrele se repeta.
Deci romanii sunt foarte jucausi si care e jocul preferat: sa sune la 112.
Este infantilism, sau ce-o fi?

Despre mine

Fotografia mea
Sunt un om obisnuit, dar cu pretentii.