duminică, 13 aprilie 2008

Cand trecem peste granita, suntem ai nimanui

De foarte multe ori am constientizat acest lucru: cand trecem peste granita trebuie sa ne purtam singuri de grija; suntem ai nimanui. Este adevarat ca purtam intotdeauna la mine telefoane de la Ambasada Romaniei din tara in care mergeam, mai ales ca a fost o vreme cand ne cazam chiar in resedinte sau in ambasade. Calatoream fara asigurari de sanatate, cu ani in urma, deci trebuia sa fim perfect sanatosi. Era de o importanta vitala: sa nu te ratacesti, sa eviti zonele rau famate, sa nu ti se fure actele si banii, sa nu te amesteci printre demonstranti, in cazul unei demonstratii, sa nu joci la loto, sa nu fugi din hotel, sa nu uiti sa te prezinti cu pasaportul la Ambasada ca sa te inregistrezi, sa ai grija in supermarket-uri sa nu ti se strecoare ceva in buzunare ca sa fii arestat, etc.

Cazul romanului care a murit in Polonia, caz despre care se vorbeste de doua zile in toate mediile mi-a adus in minte toate aceste temeri care ma incercau de cate ori treceam granita si calatoream singura.
Citind pe blogul Corinei ca au fost adresate doua scrisori Ambasadei Romaniei in Varsovia, legate de nevinovatia acelui om, dar ca acele scrisori n-au fost luate in considerare, iar omul a murit nevinovat, m-a cuprins o durere profunda legata de indiferenta si indolenta unor oameni care stau in strainatate cu familia pe diurna, tocmai ca sa se ocupe de cetatenii romani care au nevoie de ajutorul lor. De aceea sunt platiti, ca sa-si apere conationalii, sa le apere interesele, sa le pese de ei, macar sa se intereseze de ei, sa deschida si sa citeasca o scrisoare, de care depinde viata unui om.

Niciun comentariu:

Despre mine

Fotografia mea
Sunt un om obisnuit, dar cu pretentii.