duminică, 6 aprilie 2008

Pietele mele

Mi-am dat seama ca ma fascineaza de cand ma stiu pietele de fructe si legume. Imi plac aromele si mai ales culorile naturale, primare din piete.

Piata de langa Parcul Bazilescu, in care mergeam cu mama la cumparaturi, in copilarie. Imi amintesc muntii de rosii si de pepeni galbeni si verzi. Vinete si ardei grasi din care mama facea zacusca in curte, printre rondurile de flori de piatra, la umbra dudului din copilarie.

Piata Amzei, aveam 10 ani, dormeam la o matusa, sa-i tin de urat, arome amestecate de citrice de tot felul, un miros inconfundabil.

Piata din Atena si Salonic, un amestec de arome de condimente si piele naturala, de mancaruri aromate mediteraniene, de masline si peste, soare, multe portocale cazute din copaci pe strazi.

Piata din Kuweit, un amestec de cafea tare, mirodenii orientale, mosc si ambra, culoare si intuneric, fascinatie, chemarea tanguita a oamenilor la rugaciune.

Piata din Stockholm, in fata Operei, o piata care se instaleaza dimineata si dispare la caderea serii, amestec de condimente, de carne, de peste, de fructe si legume de tot felul.

Piata din Predeal, piata de munte unde legumele si fructele ajung mai greu si sunt mai rare, mergeam cu parintii acolo pentru aprovizionarea de iarna. Mamei ii placea sa faca zarzavat pentru supe, il faceam impreuna in vacanta copiilor.

Piata din Seoul, arome stridente de condimente iuti, mormane de ardei kapia rosii sau grena, care se rasucesc in malaxoare si se transforma in boia. Toate algele si urzicile colorate se vand pe tarabe, se fierb in boluri rotunde, se servesc supe pe strada in boluri speciale. Coreenii spun ca supa de alge este foarte hranitoare. Mancaruri mai condimentate ca in Coreea nu am intalnit nicaieri in lume.

Piata din Milano, mezeluri de tot felul de dimensiuni mari si o mare varietate de branzeturi, unica in felul ei.

Piata Matache, intr-o zi de august, cu miros de peste prajit si paine calda.

Piata de langa biserica, unde imi place sa ma plimb duminica pentru arome de cafea proaspat rasnita si masline si citrice si verdeturi de tot felul.

4 comentarii:

Small Wonders spunea...

Wow... cand am citit de piata de langa parcul Bazilescu am avut o strangere de inima si mi-am amintit cum toata copilaria ma duceam acolo in fiecare duminica dimineata. Si, da, mormanele de pepeni si fructe... inca mai sunt acolo, in fiecare vara,,,

greenfield spunea...

@small wonders, eu m-am mutat de mult din Bucurestii Noi, acolo m-am nascut. Nici bunicii nu mai locuiesc acolo. Mai am un unchi si un var prin zona pe Stanilesti si pe Jimbolia, dar ne vizitam mai rar.
Deci piata mai exista? Ma bucur sa aflu, trebuie sa o vizitez neaparat. Nici scoala unde am facut primele clase, nu o mai stiu, cred ca se numea 181?
Ma bucur de vizita ta.

Small Wonders spunea...

Da, piata inca mai exista. Si scoala 181:)

greenfield spunea...

@small wonders, piata cred ca as nimeri-o, dar scoala chiar ca nu-mi amintesc exact pe unde se mai afla. S-a refacut cumva, sau e cea veche de cand lumea?

Despre mine

Fotografia mea
Sunt un om obisnuit, dar cu pretentii.