joi, 10 aprilie 2008

Prietenii mei cu patru labute(I)

Te priveste cu ochisorii negri, profunzi, da din codita si isi misca partea din spate cu tot cu picioruse. E Bombon, fericit sa te-ntalneasca din nou pe strada. Erau cinci ghemotoci la inceput, acum au crescut mari si sunt doar trei. Bejulii, doi cu boticul negru, Bombon are boticul bej.
Mama lor e un fel de corcitura de lup, inteligenta, grijulie si lovita la un picior. In ceea ce ma priveste, suspicioasa un pic la inceput, pe urma, indiferenta; nu prezint pericol pentru pui, m-a mirosit ea.
Bucurie mare pe puiuti. Ploua afara, erau plini de noroi pe burta, nu i-am lasat sa ma salute cu labutele pe pantaloni. Mai tarziu, cand ma intorceam de la plimbare se jucau in curte la chimie pe un damb de pamant. Erau murdari si pe urechi. M-au vazut si incercau sa ma salute prin gardul de metal, isi etalasera capul si labutele pe grilaj. Bombon, mai smecher a reusit sa evadeze de-acolo, printr-un loc de el stiut si m-a onorat cu prezenta lui dragalasa. Mi se rupe inima de ei, dar are cine sa-i ingrijijeasca, sunt multi oameni de suflet in cladirea aceea mare cu birouri, am auzit ca e si o bucatarie...De-asta sunt ei asa de bine facuti:)

2 comentarii:

Small Wonders spunea...

Stii ce mai trebuia sa faci, nu? Sa ne arati si noua niste poze cu ei, sa ne bucuram si noi:)

greenfield spunea...

@small wonders, uite ca n-am poze cu ei,caci nici cu cainii nostri n-am prea mai facut poze. Si poate ar fi gelosi...

Despre mine

Fotografia mea
Sunt un om obisnuit, dar cu pretentii.