sâmbătă, 3 mai 2008

Pauza de tigara si cafea

Cred ca la noi marea problema nationala este superficialitatea. Noi ne “facem ca facem”, de fapt noi “mimam efortul muncii”, asta este o expresie veche pe care o foloseam la birou acum cu multi ani in urma, iar acum e fenomen de masa.
Din constiinciozitate, prea putini oameni muncesc cu adevarat, noi muncim de ochii lumii.
Cand trec cu masina pe langa marile cladiri corporatiste, balcoanele sunt pline de oameni, la pauza de cafea si tigara. Este adevarat insa ca si in alte tari sunt pauze destul de dese, imi amintesc in Suedia: la ora 9,00-pauza de cafea. La pranz: pauza de pranz, cand oamenii pot iesi o ora din firma sa manance la restaurant. Pe la ora 15,00-alta pauza de cafea. Toata lumea se aduna in camera special amenajata pentru o cafea si un sandvis sau un fursec. In restul timpului se munceste. Uneori stateam si ma intrebam cum se descurca cu atatea pauze.
Cand am facut practica in timpul facultatii, mergeam la Electronum, era vara, un colectiv de oameni simpatici. Mai faceau o salata, mancau in colectiv. Dupa aceea mai scriau cate ceva. Dupa doua ore le era foame, cineva iesea sa cumpere covrigi. Mai mergeau la protocol, dupa aceea le era iar foame, mai faceau o salata si o pauza binemeritata. Eu, studenta fiind, ma intrebam: oare oamenii astia toata ziua mananca?
Pe urma am avut si eu parte de tot felul de oameni care toata viata s-au fofilat, munceau altii pentru ei. Se pare ca asa e peste tot, unii muncesc si altii ii secondeaza, ii critica, ii analizeaza, ii judeca si le pun tot felul de stigmate.
De aici si sloganul: Pauzele dese= cheia marilor succese.

Niciun comentariu:

Despre mine

Fotografia mea
Sunt un om obisnuit, dar cu pretentii.