sâmbătă, 3 mai 2008

Vara cu zilele nesfarsite la Oslo

Am fost de cateva ori in luna iunie in tarile nordice. Imi amintesc de prima seara, cand eram in curtea ambasadei din Oslo cu cativa prieteni romani, stateam pe banci afara, in gradina, era ora 10,00PM si soarele stralucea sus pe cer. O senzatie ciudata, atemporala. Pana atunci fusesem prin zona numai primavara sau toamna si eram obisnuita cu ziua scurta, noaptea lunga si masinile care circula tot timpul cu farurile aprinse, just in case, asa e regula pe-acolo.
Intr-o seara de vara am iesit cu doi amici, unul norvegian, celalalt venit din Suedia, in cautarea unui restaurant, la malul marii, in Oslo. Imi amintesc o seara linistita, estivala, cu mese de o parte si de alta a drumului paralel cu marea, o imagine care ti se intipareste in minte pentru o viata, deoarece simbolizeaza vacanta. Vacanta pentru unii, caci eu eram in delegatie de serviciu, eram pe timpul meu.
Am intrat cred in vreo sapte, sau opt restaurante si n-am gasit nimic. Pana la urma un domn de la un restaurant ne-a sugerat o solutie foarte simpla, waiting list-ul, cum se intampla pe vremuri la noi, la Casata, stateai langa o masa, pana-si inghiteau oamenii profiterolul si pe urma, jump pe locul lor.
Metoda a functionat si astfel, fericiti, de parca cine stie ce minune s-a intamplat am gasit o masa care s-a eliberat si ne-am comandat cina respectiva. Ce-am mancat nu-mi amintesc exact, dar stiu ca mi-am zgariat pantofii in niste pietre de atata umblat in cautarea unui restaurant. Deci se poate intampla oricui, oriunde in lume.

Niciun comentariu:

Despre mine

Fotografia mea
Sunt un om obisnuit, dar cu pretentii.