Brasov, palaria jos, zice un bucurestean...

La intrarea in Brasov, dinspre Bucuresti, este paradisul noului: dreapta-stanga soselei, supermarket-uri, cash&carry, show-room-uri, magazine cu articole pentru gradini, materiale de constructii, etc.
Brasov-ul in toata splendoarea lui, dichisit cu peluze colorate de flori, strajuit de dealuri si munti, pregatit pentru turisti din toate colturile lumii.
Centrul vechi al orasului, unde troneaza Biserica Neagra arata lustruit, vesel, in ciuda cladirilor vechi de secole. Ce-l inveseleste si-i da un aer de mare metropola?
Sunt magazinele, bancile, care coloreaza peisajul orasului, la parterul cladirilor vechi, dar mai ales, multitudinea de terase cu umbrele divers colorate care se intinde de-a lungul zonei pietonale din centrul vechi al orasului.
In piata unde se va desfasura festivalul e plin de turisti si de porumbei, e vacanta, se simte in aer.

Cafeaua greceasca

Mi-am facut o cafea greceasca, de la mama ei. Aroma cafelei grecesti nu se poate compara cu nimic altceva. Bineinteles ca am savurat aroma direct din ibric si mi-am amintit ca in Grecia nu trebuie niciodata sa faci greseala sa comanzi turkish coffee, ci greek coffee, altfel ii ofensezi pe greci.
Cafeaua greceasca se serveste intotdeauna cu caimac. Acum urmeaza sa o gust, caci s-a racit.
E aromata si buna, o savurez si ma bucur, simplu.

Obsesiile virtuale

Am vazut ieri cateva articole stupide prin bloguri. Tema generala oscila in jurul vesnicei probleme existentiale a barbatilor: cum arata divele nud, sau demi-nud, de parca toate celelalte probleme nici n-ar mai exista pe lumea asta.
Mi s-a parut penibila povestea, deoarece consider ca orice barbat normal, sanatos la cap ar trebui sa aiba niste preocupari obisnuite, nu sa stea sa pandeasca pe net daca pune cineva poze cu divele goale. Asa ceva cred ca se cheama obsesie, iar daca se fac glume pe aceasta tema cu participare larga, inseamna ca numarul obsedatilor este foarte mare.
E o parere pur personala, care nu-si propune sa influenteze negativ pe nimeni.

Oare ati baut vreodata braga?

Eu am auzit de ea, mai ales expresia "e ieftin ca braga", dar n-am baut niciodata. Are cuvantul asta aroma de Bucurestiul vechi, de vremea lui Caragiale. Am primit pe mail un newsletter cu un articol foarte frumos despre braga, mai ales titlul: Braga rece ca un sarut de adio; detalii aici:
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/813902/Braga-rece-ca-un-sarut-de-adio/

Merita sa-l cititi, mai ales ca acum mi-am amintit si de socata, bautura racoritoare care se face din flori de soc. Mai face oare cineva socata in zilele noastre? Un pic asprita, sampanizata, rece, se abureste paharul...

Cugetari in fuga

In general, prefer oamenii cu coloana vertebrala, dar cand intalnesc specimene care fac plecaciuni pentru o vorba frumoasa imi vine sa urlu la stele, eufemistic vorbind...

Deviza zilei

Sa distrugem tot ceea ce merita, orice initiativa frumoasa trebuie intoarsa pe toate partile pana la desfiintare. Aici e cheia succesului si a notorietatii. Asa cred unii ca trebuie procedat.

Doamna ambasador

De cateva luni mi-am zis ca trebuie sa povestesc despre doamna ambasador care mi-a incercat rezistenta la stress in cateva randuri.
Prima data cand am ajuns la Ambasada cu pricina era o romanca in greva foamei in fata curtii. Nu stiam noi de ce ne-au bagat cu masina prin curtea din spate si ne-au interzis sa mai iesim in seara respectiva. A doua zi in ziare erau articole si fotografii, dar ei ne credeau prosti. Noi nu trebuia sa stim, iar daca vreun client ne intreba ce s-a intamplat noi trebuia sa facem pe prostii in continuare, cam astea erau regulile de urmat. In fine, in acea ambasada erau mai multe apartamente; era o cladire veche in care se nascuse Olof Palme. Cu mobila maro veche, celebrele studiouri din anii 60-70, cu covoare plusate rosii sau bordo.
Un lucru simplu pe care l-am aflat mult mai tarziu era sa nu accepti apartamentul de deasupra doamnei ambasador, caci daca o faceai te trezeai cu ea in camera, plina de reprosuri ca o deranjezi chiar daca mergi in varful picioarelor.
Intr-una din zile, cand stiam ca urma sa mearga la o receptie sau la un coctail, ne-am pomenit cu ea in sufragerie.
Purta o rochie cam stramta si cam scurta din poliester brocat, iar pe deasupra avea o jacheta din acelasi material. Era foarte suparata, vroia sa ne povesteasca ceva; si-a dat jacheta jos si s-a intors cu spatele la noi sa ne arate ca fermoarul era complet desfacut. Am intrebat-o daca trebuie sa se schimbe pentru receptie, iar ea ne-a marturisit ca fusese acolo.
Niciodata n-am inteles de ce se incapatana sa poarte o rochie la care fermoarul era stricat si ce vina aveam noi in toate astea. Poate pentru simplul motiv ca umblam cu mostre de imbracaminte dupa noi?
Un lucru era sigur: doamna avea mari probleme existentiale, simtea nevoia sa-i chinuie cu tot felul de trucuri pe cei care se cazau acolo si toate culminau cu celebrele pachete pe care ti le baga pe gat la plecare. Daca refuzai, aveai o mare problema: nu mai aveai ce cauta acolo. Cel mai interesant a fost atunci cand in pachetul "cu ciorapi" zdranganeau tot felul de pastile in tot felul de sticlute, niciodata n-am stiut ce erau pentru ca ambalajele nu erau originale. Oricum era interzis sa aduci pachete in tara, iar daca aduceai ceva nepermis, cum erau anticonceptionalele, puteai avea mari necazuri, care puteau culmina cu suspendarea vizei interne. Deci iti asumai riscul si-atat. Culmea a fost atunci cand din pachetul doamnei mi-a disparut in aeroport cartusul de tigari. Rudele sale mi-au reprosat ca nu am facut reclamatie in vama.
Adica dupa ce ca-mi puneam pielea pe bat pentru ei, trebuia sa mai si atrag atentia asupra mea. Erau niste oameni foarte speciali.

20 Iulie

Avea numai paisprezece ani in timpul razboiului. Lucra la un patron evreu pe Lipscani, la magazinul Croseta. Era iarna grea, mergea de acasa, din Bucurestii Noi, pana pe Lipscani, uneori cu tramvaiul, alteori pe jos. Tatal era pe front. Mama se chinuia cu ceilalti copii, erau patru frati. Duceau o viata simpla, plina de lipsuri. Saraci, dar curati.
A cunoscut marea dragoste si rebela din fire s-a maritat si a nascut trei copii. I-a crescut greu, caci asa erau vremurile pe atunci, muncea mult, dar copiilor nu le lipsea nimic. Cand iesea cu copiii la plimbare era sarbatoare in cartier. Ii placea sa-i imbrace frumos, fetele purtau rochite cu volanase, palariute crosetate, iar baiatul purta camasa cu papillon.
Avea o rochie superba de tafta verde, cu partea de jos ampla, croita pe bie. Era rochia cu care mergea la petreceri, la baluri, la Revelion.
Croseta, cosea, broda, tricota, facea de toate si era o foarte buna gospodina. Petrecerile pe care le organiza si pentru care gatea singura erau renumite in familie si in cartier.
Mai tarziu facea siropuri din fructe, serbet, tort krantz, inghetata de casa, cozonac
kugelhof, piscoturi de sampanie, fursecuri de tot felul.
Da, este vorba de mama mea.
Era nascuta pe 20 iulie, ar fi fost ziua ei.

Inainte de '90 lumea buna se imbraca de la Romarta, sau de la Eva

Mai existau magazinele Victoria, Bucuresti, Cocor si Bucur Obor.
Acum Romarta a disparut, au ramas numai firmele atarnate pe pereti.
Magazinul Eva a fost inchis pentru renovare. Nu mai stiu nimic de soarta lui.
Victoria, fostele Galerii Lafayette sunt un fel de detoatepentrutoti prost manageriat de o directoare cu "pretentii".
Bucuresti e gol si parasit, nu stiu daca soarta i-a fost hotarata.
Cocor s-a inchis in mai 2008. Intra in renovare, conducerea vrea sa-l transforme intr-un mall de zile mari: numai brandurile brandurilor vor fi acolo prezente.
Bucur Obor, un fel de bazar care se intinde pe orizontala, cu detoatepentrutoti.
Mai existau inainte de '90 casele de moda, in fruntea carora Casa de moda Venus detinea prima pozitie in topul modei de lux.
Sa comparam ce-a fost atunci cu multitudinea de magazine de imbracaminte care exista acum? Cred ca nu are rost. Singura remarca este faptul ca acum exista imbracaminte pentru toate buzunarele, inclusiv magazinele cu pret unic, sau Second Hand. Gama de marimi e cam saraca la magazinele de imbracaminte; explicatia ar fi ca nu mai exista specialisti in executat tipare pentru producatorii de imbracaminte. Pare incredibil, dar cred ca este adevarat...

Magazinele d'antan

Pe vremuri in Romania existau celebrele magazine Alimentara care tineau de societatea Minerva.
In anii ‘60-’70 aparusera in Bucuresti marile magazine ale Comalimentului: Polar, Leonida, la Piata Romana, Unic vis-a-vis de Scala, Hala Unirii, in Piata Unirii, Academiei, pe strada cu acelasi nume, Modern, la Kogalniceanu, Beldiman, un pic mai jos de Politie, Big Titan, Big Berceni, Magazinul de la Televiziune, unde acum este o banca, CD si CS3, care erau magazine cu circuit inchis. Multe dintre ele erau situate in zona centrala a orasului, motiv sa faci o plimbare in centru si sa faci cumparaturi. Unele dintre ele fusesera concepute cu autoservire, cu cosuri, ceea ce era o mare noutate pe atunci. Existau produse semipreparate, denumite generic “gospodina”, care au creat valuri de proteste, la inceput, din partea gospodinelor adevarate, femei casnice care stateau acasa si gateau.
La raionul “gospodina” se gaseau toate preparatele posibile: salate diverse, chiftelute, snitele, sarmale, peste prajit, icre, etc.
Magazinele ex-Comaliment au fost date in locatie de gestiune imediat dupa ‘90, pe urma au fost vandute. Fostul Comaliment s-a transformat in ultimii ani in Baneasa Investments care a construit Baneasa Shopping Center, cu detaliile de rigoare, care imi scapa.
Acum, in centrul orasului, singurele supermarketuri sunt in zona Unirea si pe Academiei, a mai ramas un Angst unde se gasesc de toate. Restul sunt numai amintiri.

Concluzii pripite

Cred ca aici pot spune ce gandesc. Vad ca toata lumea o face. Pe WeBlog sunt hartuita sistematic asa ca acolo trebuie sa scriu impersonal.
Citeam mai devreme cateva bloguri in care se vorbea despre limbajul vulgar folosit de unii oameni cu pretentii.
E o moda, un fel de exteriorizare a neputintei, un mod de a brava?
Nu-mi dau seama exact.

haios:http://dog-the-blog.blogspot.com/2008/03/anti-cons

Cum arata consumerismul romanesc in varianta generatiei X

http://www.wall-street.ro/articol/Marketing-PR/45086/Cum-arata-consumerismul-romanesc-in-varianta-Generatiei-X.html

About fashion in Romania

This post is not for all Romanians, but for most of them.

When we are talking about fashion here, it’s important to consider that Romanians are more classical in their choises; fancy clothes are accepted in a smaller percentage in comparison with other European countries. I realized recently that a lot of big brand names undestood this and that’s why they are still on the market. Kenvelo for example has a lot of classical t-shirts and pants this season at reasonable prices, that’s why they are selling. Before their styles were more sofisticated and very expensive. The report between the cloth and the price should be reasonable, otherwise you could not survive here. United Colours of Beneton and Stefanel did not resist on our market even if they are very big and popular abroad. The reason I think is the range of items offered and on the first place the price: too high. Or, perhaps they came too early on a market still growing.

Europenii au intrat in panica: mananca nesanatos

Dupa modelul american, fast-food, hamburgeri, cheeseburgeri, hot-dogs, chipsuri, dulciuri, cola de tot felul. Toata Europa a imbratisat stilul american de a manca "fast" si "bad". Dupa ce americanii au constatat ca obezitatea a atins culmi alarmante, ca sunt oameni care nu mai incap in scaunele din avion si au decis sa vorbeasca mult despre asta, dar concret nu au facut mare lucru, a venit randul europenilor sa hotarasca cat este de important sa se subventioneze consumul de fructe si legume in randul elevilor, pentru a incuraja o hrana sanatoasa in scoli.
De la emisiunile de televiziune facute in Anglia in care se arata ca sunt copii care nu cunosc legumele, ca nu suporta gustul acestora, ca refuza sa manance la scoala altceva decat celebrele snacks-uri, sau hamburgeri, dar sufera de constipatie cronica, cu lunile, s-a ajuns in scurt timp la generalizarea ideii de hrana sanatoasa in scoli, in toata Europa.
Este o constatare a mea mai veche, ca in Romania, desi legumele sunt relativ ieftine, oamenii prefera carnea tocata sau parizerul cu E-uri. Nu exista obisnuinta de a se manca salate tot timpul anului, iar fructe se mananca din ce in ce mai putine.

Profesiune de credinta.

Niciodata nu mi-au placut oamenii care se vara incaltati in sufletul tau, care vor sa stie totul, care vor sa te domine. Si daca nu te lasi dominat te ameninta, te santajeaza, incearca sa te determine sa faci ca ei.
Sunt obisnuita sa muncesc mult, cu daruire, fara limite de timp, fara limite de energie, dar intotdeauna mi-a placut sa iau decizii in ceea ce ma priveste. Aveam un director care spunea despre mine ca tac si fac. Aveam colegi care-mi spuneau ca ma iubesc directorii. Dar stiti de ce ma "iubeau"? Pentru ca eram ascultatoare si faceam tot ce mi se cerea, chiar mai mult de-atat.

Andreea Marin a adoptat o fetita din Africa

"Zana surprizelor" a fost anuntata ca i s-a aprobat cererea de adoptie de la distanta, pentru o fetita de noua ani din Niger
Vedeta a primit vestea in dimineata de 7 iulie, de la Londra, dupa saptamani de asteptare. Este o adoptie la distanta, Andreea Marin angajandu-se sa-i poarte de grija copilului pana cind acesta va implini 18 ani, dupa cum relateaza Cotidianul.

Intr-o editie mai veche a emisiunii Happy Hour, Andreea Marin isi manifesta intentia de a adopta un copil din Africa.

"Am inceput ziua cu un mesaj pe mailul personal pe care l-am primit din Anglia si care suna minunat: “Aveti o fetita de 9 ani in inima Africii!”. N-am crezut ca voi avea o emotie atat de puternica si ca voi simti, dupa saptamani bune de asteptare, ca e una dintre cele mai mari impliniri sufletesti: o adoptie la distanta inseamna sa ai sansa de a avea grija de un copil dintr-un alt colt al lumii, protejandu-l financiar si moral pana cand implineste 18 ani, in limita pe care ti-o doresti. Exista posibilitatea sa faci si o donatie lunara relativ mica, dar daca ai posibilitatea de a ajuta nu doar copilul, ci si comunitatea in care traieste e, fireste, cu atat mai bine." scrie Andreea Marin intr-o postare pe blogul personal.

Sursa : 9 AM

Gestul este foarte frumos si laudabil. Acum multa lume va comenta de ce din Africa si nu din Romania? In cadrul Unicef, nu exista granite, acesta ar fi raspunsul.

De la Isabellelorelai

http://isabellelorelai.wordpress.com/2008/07/05/grau-pazit-de-maci/

Zodiacul Egiptean

ANUBIS (8 Mai - 27 Mai, 29 Iunie - 13 Iulie) – Iubirea de viata

Receptivi si flexibili,linistiti si amabili, reprezentantii acestui semn se bucura de mult respect si apreciere din partea celorlalri. Se spune despre ei ca sunt pedanti, insa putin sunt cei care stiu cu cata iubire si daruire pot iubi. Fara sa-si exagereze importanta, persoanele acestui semn zodiacal se indreapta in pasi lenti, dar siguri spre telul pe care si l-au propus. Sunt firi calde si echilibrate. Secretul succesului acestei zodii se afla in viziunea pe care o au asupra lumii. Stiu sa se retraga la timp, stiu sa privesca situatia detasat si vad numai partea frumoasa si hilara a lucrurilor. Cum ar putea atunci sa nu iubesca viata?

De pe blogul Pescarusului Argintiu : http://ziureldeziua.blogspot.com/

Anca Parghel uneste romanii

Ziarul Ring a pornit o campanie de strangeri de fonduri pentru Anca Parghel. Ofera o pagina de publicitate pentru cei care vor sa doneze bani in contul cantaretei. Ziarul Ring vrea sa o ajute pe Anca Parghel sa se faca bine, sustinand-o financiar. Initiativa laudabila, demna de urmat.

Dulceata de smochine verzi

Se culeg smochine verzi din copacul din dotare.
Se face un sirop gros din apa cu zahar, se adauga smochinele si se fierbe la foc mic. Se lasa sa scada la cuptor (pe caldurile astea, exact cuptor aprins ne trebuie:)
Reteta e simpla, dar sincera sa fiu, efortul e cam mare...

Sunt barbati care domina si manipuleaza mintea bloggeritzelor

Lucrurile observate din afara arata clar latura dominanta a unora.
Interesant este ca isi anunta parca vizita, caci apar ele, isi fac de lucru, baga cate un post pisicos, de inima albastra, doar-doar va fi citit de el. Sunt convinsa insa ca in mod deliberat el nu trece pe-acolo, el se joaca, el cocheteaza cu toata lumea, ea se urca pe pereti.
Cam asa se infatiseaza lucrurile. Eu urmaresc reactiile ei si raman consternata.

Un caz nefericit care are nevoie de ajutorul nostru:

Florin a fost la un pas de a muri pe patul de spital
de Mihai Radic | 2 iulie 2008 www.hunedoreanul.ro
OPTIMISM. Florin vrea cu orice preţ să trăiască, chiar dacă şi-a petrecut mult timp din viaţă prin spitale
Are nevoie de ajutorul nostru
Tânărul a plecat spre clinica salvatoare singur şi cu 3.000 de euro în buzunar, bani pe care i-a adunat cu greu. Pentru că va rămâne în spital mai mult decât a fost planificat şi va urma un tratament costisitor, Florin mai are nevoie de 5.000 de euro până săptămâna viitoare. Cei care doresc să salveze o viaţă o pot face donând o sumă, oricât de mică, în contul deschis pe numele hunedoreanului la Raiffeisen Bank: RO 86 RZBR 0000 0600 1045 7579.
Sora lui Florin speră ca oamenii să se gândească la suferinţa fratelui ei. "Prima dată, abia s-au strâns banii necesari. M-au mai ajutat prietenii, câteva cunoştinţe şi vecinii. Tuturor, Florin le mulţumeşte pentru că i-au acordat o şansă la viaţă, dar mai ales Ancăi Rahoiu şi mamei acesteia şi lui Iosif Crişan, fără de care nu s-ar fi putut face mare lucru", a mai spus Corina Ierulescu.
După faptă şi răsplată
Florin nu şi-a pierdut optimismul de care a dat dovadă mereu, chiar dacă medicii din Germania i-au mai descoperit o valvă a inimii afectată de boală. El este hotărât să se întoarcă acasă sănătos şi promite că, atunci când se va întâmpla acest lucru, îşi va cheltui întreaga pensie de boală, de 400 de lei, cinstindu-i pe cei care l-au ajutat.



------------------------------
30
de ani va împlini Florin Ierulescu pe 10 iulie, zi pe care şi-o va petrece în spital

Flori de leandru

Ati mirosit vreodata florile de leandru? Dar flori de azalee sau de orhidee?
Florile de leandru roz, pastrate intre file de carte sau de caiet, miros a adolescenta, sau mai bine zis a liceu. Aveam un prieten in liceu care in fiecare zi imi aducea cate o floare de leandru roz. Nu mai era o surpriza pentru nimeni; trecea pe langa banca mea si imi punea floarea pe pupitru, acolo unde se punea stiloul; eu o luam, o miroseam, iar mai tarziu o puneam la presat intr-o carte sau caiet, acasa le adunam in carti speciale. Asa am facut liceul cu flori de leandru sau garoafe roz.
Duminica am luat doua flori de leandru roz, le-am mirosit si mi le-am pus la presat intr-un caiet. Stiti cum miros florile de leandru? Miros discret, miros frumos…
In Cipru, in Grecia e taramul leandrului de toate culorile. In curti, pe strazi sunt leandrii imensi. Poate de aceea iubesc florile de leandru; imi evoca multe amintiri frumoase.

La vie a l'improviste

Asa am ajuns ieri aproape de munte. Am trecut pe langa lanuri de floarea soarelui, delectarea ochiului si purificarea sufletului. Prin orase vechi cu case tip, acoperite cu calciu, cu santuri si podete la porti, cu biserici multe si manastiri, cu oameni care stau cu mic cu mare la porti la apusul soarelui si se uita la masinile care trec pe sosea. Si au ce vedea: Audi, Mercedes, Ford, 4X4 diverse modele, Chevrolet, Kia, Opel si tot asa. Ce contrast. Case vechi de la inceputul lumii, parca si masini ultra moderne. Asa arata Romania de azi, pe drumurile de tara.
Am fost La Pucioasa, via Targoviste. M-am simtit ca un copil care se intoarce acasa, desi copilaria mea nu este acolo, este la Bucuresti, dar asa am simtit.