luni, 25 august 2008

Bucurestiul meu drag, mi-e mila de tine

In cautarea pasajelor de pe Calea Victoriei, am strabatut aseara centrul Bucurestiului si bineinteles ca nu mi-a prea placut ce-am vazut.
Centrul Bucurestiului a ajuns un conglomerat de strazi murdare, dezafectate, mirosind puternic a dejectii umane sau animale, ma rog, cu cladiri abandonate, cu geamuri sparte, cu vitrine mascate strategic, cat mai aberant cu putinta. Sunt locuri pe unde nu-ti prea vine sa umbli singura seara. Pe Lipscani, magazinul Bucuresti este in cea mai neagra etapa a existentei sale de cativa ani de zile. Stai si te intrebi: este al nimanui? Dar al cui era inainte?
Pe Lipscani era deschisa o singura terasa pe una din stradutele laterale care da in Gabroveni, ceva cu Rock cafe. Apropos acum aceasta strada Gabroveni este complet excavata. Imi amintesc ca acolo aparusera niste restaurante care aveau terase pe strada si ma intreb ce s-o fi intamplat cu ele?
Ne impiedicam in pietrele de pe Lipscani si ne intrebam cand s-a "reparat acolo", in 2005? Sau in 2006? Cert e ca drumul este stricat in proportie de 70%. Poate exagerez ca era noapte...
Drama Lipscani-ului e amplificata de ruinele descoperite si lasate in bataia vantului si a ploii. Noroc cu vegetatia care se dezvolta si cu gunoaiele care coloreaza peisajul.
A mai aparut o cafeterie langa Katex, dar era goala aseara. La City Grill, terasa izolata intre ruine, se mai anima putin atmosfera.
Aseara, insa, impresia cea mai sumbra mi-a oferit-o strada Academiei.
O straduta destul de cocheta alta data, cautata de turisti pentru artizanat, pentru flori, pentru cofetarie, pentru blanuri, suveniruri, biserica, etc.
Mi-am amintit ca acolo, la Cofetaria Albina se manca profiterol pe vremuri, acum nu-ti mai prea vine sa mergi pe strada asta.
Ce a devenit strada Academiei: un loc grotesc, haotic, murdar, parasit, infricosator, urat mirositor. Cine are interesul sa arate in asa hal o strada in centrul Bucurestiului in anul 2008? Sa-ti fie rusine cand vezi grupuri de turisti ca vin sa viziteze Bucurestiul si trec prin locuri murdare, nemaivorbind de pasajul de la Universitate care e cireasa de pe tort.
Eu sper in continuare intr-o minune, deoarece iubesc prea mult orasul acesta...

2 comentarii:

starsgates spunea...

Îmi pare rău s-o spun, dar nu cred că aş putea trăi în Bucureşti.
Dar citind rândurile tale, mă bucur totuşi că mai există oameni care iubesc sincer Bucureştiul.
O zi frumoasă.:)

greenfield spunea...

Avem prea multe amintiri frumoase legate de orasul asta care are farmecul lui, orice s-ar spune. Iar centrul orasului pentru mine e un fel de al doilea domiciliu pentru ca am facut facultatea in Romana si am lucrat in Doamnei, ani de zile, deci am calcat pe-acolo de multe ori...
O seara frumoasa si tie, Stargates!

Despre mine

Fotografia mea
Sunt un om obisnuit, dar cu pretentii.