miercuri, 24 septembrie 2008

Remember the times

Azi mi-am amintit de o petrecere din liceu la care gazdele, niste prietene de varsta noastra ne-au pregatit o tava mare cu nuci si castane coapte, alune, fructe si vin fiert. Mirosul acela amestecat de toamna care da in iarna mi-a ramas intiparit in nari pentru totdeauna.

Ieri am vorbit la telefon cu fosta mea diriginta, profesoara de franceza. Era trista si descumpanita, incercase sa dea de mine, dar nu reusise, iar eu tastasem telefonul ei din memorie cu o zi inainte si nimerisem gresit. Era tare necajita ca si-a pierdut sora din cauza unui accident stupid cu urmari si complicatii neasteptate. Mi-a fost tare mila de ea si mai mult de “ce mare tampenie”, n-am fost in stare sa zic nimic altceva. Sora ei era un fel de suport moral pentru ea dupa ce i s-a prapadit sotul acum doi ani si ceva. Fata ei e in Franta, iar eu o sun din cand in cand. Am promis s-o sun mai des, pana-ntr-o zi… dar nu vreau sa ma gandesc asa departe.

Azi mi-am amintit de faptul ca in scoala generala si in liceu nu am lipsit niciodata de la scoala, de chiulit nici vorba. Dar in facultate, in primul an, inainte de un seminar de contabilitate ne-a venit ideea sa ne ratacim pe coridoarele din cladirea veche si dusi am fost, toata grupa, care era formata din doua subgrupe: noi eram franceza/germana si ceilalti engleza/spaniola.
Cu subgrupa faceam limbile straine, iar cu grupa celelalte seminarii. Aveam o subgrupa “one for all and all for one”, dar si cu ceilalti ne impacam bine. Chiuleam impreuna si ne duceam la Casata la profiterol, sau la Gradinita la cafea, la Ateneu la concert, la plimbare pe Ana Ipatescu pana in Herastrau sau la C. care statea in Armeneasca la ascultat muzica si stat la taclale. Eram spirituali, haiosi, cultivati, ne corectam unii pe altii, eram spontani, ne placeau lucrurile bine facute, tineam unii la altii, ne vizitam reciproc, invatam impreuna, dormeam unii la altii, parintii ne cunosteau prietenii, ne distram impreuna, aproape saptamanal, faceam revelioanele impreuna. Ce ne placea foarte mult la petreceri, dupa ce oboseam dansand, mancand, discutand, jucam mima. Eram in stare sa petrecem ore intregi cu jocul asta si nu ne mai trebuia nimic altceva. Poate de aceea tinem legatura dupa ani de zile si ne intalnim in fiecare an, in a treia sambata din iunie.

2 comentarii:

pescarusul argintiu spunea...

Draga Greenfield, m-ai surprins extrem de placut si m-ai impresionat cu aceste marturisiri ! :)
De unde eu trag urmatoarele concluzii si daca gresesc cumva, te rog sa ma corectezi:
1. Ti-a placut mult cartea, ai iubit scoala, cu pleiada de profesori si colegi ai ei;
2. Ai fost printre premianti si chiar printre pionii centrali din conducerea clasei, daca mentii o asa de frumoasa legatura cu diriginta (aici eu imi fac "mea culpa", recunosc);
3. Ai avut noroc de o grupa deosebita de colege la facultate, care in timp ti-au devenit extrem de apropiate;
4. Esti o persoana romantica si usor sentimentala :)
P.S. Daca vorbesti de instituirea unei traditii, ca in fiecare an, in a 3-a saptamana din Iunie sa va intalniti, inseamna ca anul acesta vacanta la Kavarna te-a impiedicat sa participi sau evenimentul s-a consumat in acea zi la "Monte Carlo" din Cismigiu ? :)

greenfield spunea...

Draga Cora, m-ai dat gata:)
De la Kavarna m-am intors vineri seara, deci pe la unu noaptea, cred,am ajuns acasa, iar a doua zi am fost la intalnire la Monte Carlo, corect:D
Mi-a placut mult scoala, am fost premianta (dar nu f tocilara), cu diriginta tin legatura, mi-a placut intotdeauna de ea si ei de mine, am scris la un moment dat un post despre ea, m-am intalnit si cu colegii de liceu, in 2005 am tras de ei si am fost la scoala si la Rustic.
La facultate eram baieti si fete, am facut Comert Exterior, dar ne intelegeam ca fratii.
La pct. 4 ce sa zic, recunosc si-si, desi viata m-a obligat sa devin dura, dar...

Despre mine

Fotografia mea
Sunt un om obisnuit, dar cu pretentii.