duminică, 30 noiembrie 2008

Absenteismul la vot a fost optiunea no.1 la romani

Conform principiului: mai bine stam deoparte si privim, criticam, bodoganim.
Conform principiului: mai bine sa moara si capra vecinului.
Am vazut prezenta la vot cu ochii mei: cei nascuti in anii '20-'50 au fost majoritari, cei nascuti in anii '60-'80 s-au prezentat sporadic, rezultatul, previzibil...
Lene nationala, lipsa de implicare, indiferenta, chiar nu stiu care-i termenul cel mai potrivit pentru ceea ce s-a intamplat ieri.
Concluzia e simpla, nu ne prea pasa, toata lumea-i suparata pe restul lumii...
Au venit sa voteze femei nascute in 1923, oameni cu dizabilitati, oameni care se recupereaza in urma unor accidente vasculare, nevazatori cu insotitori, parinti cu copiii de mana, in carucior. Unde erau tinerii bataiosi care au opinii solide? Nu stiu, poate pe alte liste.

sâmbătă, 29 noiembrie 2008

Gospodareala de week-end

Aseara am facut sarmale de post din varza murata pusa acum ceva timp la murat.
Astazi voi incerca un file de cod cu maioneza de post, un file de cod la cuptor cu ciuperci si legume, o salata a la rousse si alta de cruditati. Ar merge si o placinta cu mere si dovleac. Singura problema e break-ul de la 12,00 pentru sedinta de la scoala. Am sa vad ce iese din toate planurile mele. Acum ma mobilizez.

vineri, 28 noiembrie 2008

Biblioteca de cartier si cercul de maini indemanatice

Eram in clasa a doua la o scoala primara din Bucurestii Noi. In drumul spre casa, ma opream uneori la o biblioteca de cartier. Era situata intr-o camera a unei case obisnuite. Dulapuri pline de carti, imbracau peretii de jur imprejurul camerei. Imi amintesc ca iubeam locul acela plin de carti, dar nu prea intelegeam, copil fiind, de ce miroase a mancare de cartofi intr-o biblioteca plina de carti. Sunt lucruri pe care mi le-am putut explica mult mai tarziu. Imprumutam cate o carte si veneam cu ea acasa. Mama mea nu era foarte incantata sa rasfoiesc carti pe care le-au mai rasfoit si altii, pentru ca eram speriati de spectrul mizeriei si al bolilor de tot felul pe care razboiul le lasase mostenire omenirii. Motiv pentru care a hotarat sa ma inscrie la Palatul Pionierilor la Cercul de maini indemanatice. A urmat o etapa frumoasa a vietii mele de copil curios si introvertit, care strabatea o data pe saptamana cu tramvaiul traseul Bucurestii Noi-Cotroceni. Totul se transforma in sarbatoare. Savuram drumul cu tramvaiul, stiam toate statiile si curbele pe care le facea acesta. Imi placea sa ma lipesc de spatarul tare al scaunului, sa ma bucur de drum si de tot ce vedeam din tramvai. Palatul Pionierilor era o lume de vis, unde te puteai considera un pic boier, in timpul orelor invatam sa coasem, sa brodam, sa crosetam, sa tesem covoare oltenesti sau plusate, sa facem feston si butoniere, sa coasem in puncte, sa facem broderie sparta si cate si mai cate. In timpul pauzei savuram chifla cu sunca de Praga, care era specialitatea bufetului, sau spirala cu crema.
La Palatul Pionierilor se organizau excursii pe Valea Prahovei: vizitam Casa lui Grigorescu, Inchisoarea Doftana, plecam dimineata cu punguta de mancare si cu apa la noi si ne intorceam seara. Mi-a venit in minte o intrebare pe care nu mi-am mai pus-o pana acum: oare cine ma astepta cand se intorcea autocarul? Cred ca tata, care lucra la Apaca, sau venea mama dupa mine? Nu-mi prea amintesc exact, dar era tare frumos.

miercuri, 26 noiembrie 2008

Attack terrorist in Mumbai, India

Detalii si imagini de cosmar aici:
http://www.msnbc.msn.com/id/27928718?GT1=430

O grupare necunoscuta a revendicat atacul pentru eliberarea unor ostateci.

NBC News and news services
updated 12:19 a.m. ET Nov. 27, 2008

MUMBAI, India - Teams of gunmen stormed luxury hotels, a popular restaurant, hospitals and a crowded train station in coordinated attacks across India’s financial capital Wednesday night, killing at least 101 people and taking Westerners hostage, police said.

Media reports said that gunmen also seized the Mumbai headquarters of the ultra-orthodox Jewish outreach group Chabad Lubavitch and that shots had been heard coming from the building.

Representatives of the New York-based group referred questions to their Web site, which said the Israeli consulate had earlier been in touch with the rabbi who lived in the house, “but the line was cut in middle of the conversation. No further contact has since been established.”
A group of suspected Muslim militants claimed responsibility for the attacks.

Duminica 30 Noiembrie 2008, eu voi merge sa votez

Ceea ce va sfatuiesc si pe voi sa faceti. Trebuie sa alegem din ceea ce exista pe liste. Daca nu o facem noi, o vor face altii si ne suparam.
Am sa pun aici un site unde puteti introduce adresa voastra si aflati candidatii propusi pentru alegeri.
http://www.ziare.com/alegeri-parlamentare-2008
Va doresc alegeri inspirate!

Dulciuri pentru toti

La Palatul Copiilor, intre 27-30 Noiembrie, va fi raiul dulciurilor pentru copii si nu numai. Biscuiti, turta dulce simpla, aromata sau glazurata, ciocolata si bombonele de tot felul, cam acesta-i sortimentul care ne va incanta acolo. Nu uitati, luati copiii de manuta si duceti-i acolo, in paradisul dulciurilor!
A scris mai multa lume despre eveniment:
http://www.lumebuna.ro/2008/11/14/dulciuri-pentru-toti/
http://metropotam.ro/Recomandari/2008/11/art5494929459-Dulciuri-pentru-toti-la-sfarsit-de-noiembrie/
194169m

Sustin lupta impotriva violentei domestice

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/112026/Romancele-din-ce-in-ce-mai-batute.html
http://www.violentaimpotrivafemeii.ro/
Forme de violență împotriva femeii

• Cel puţin 130 de milioane de femei au fost supuse mutilării genitale. Alte 3 milioane sunt expuse în fiecare an riscului de a fi victimele acestei practici degradante şi periculoase…

• Crimele „pentru onoare” iau viaţa a mii de femei în fiecare an, în special în vestul Asiei, nordul Africii şi în unele părţi din sudul Asiei.

• Cel puţin 60 de milioane de fete „lipsesc” din populaţia mai multor ţări ca rezultat al avortului selectiv sau al neglijenţei.

• În unele ţări în curs de dezvoltare, sunt tolerate şi încurajate practicile care înrobesc sau rănesc femeile – practici precum violenţa în familie, uciderea „pentru

onoare”,mutilarea genitală feminină sau crimele din cauza zestrei.

• În aproape toată Asia, preferinţa pentru copii de sex masculin duce la neglijarea şi chiar la uciderea fetiţelor sau la eliminarea lor prin avort, acolo unde sunt disponibile teste prenatale care să determine sexul fătului.

• Căsătoria forţată a fetelor şi a adolescentelor.

• În conflictele dintre grupuri etnice, femeile şi fetele au devenit pradă de război şi sunt supuse violurilor sau se confruntă cu sarcini nedorite. Mutilarea genitală feminină, violul şi căsătoria forţată sunt şi vectori de răspândire a HIV la femei.
Prima vanzare de bloguri de succes in Romania: MondenInfo s-a vandut.
Mai multe detalii gasiti aici:
http://www.monden.info/despre-noi/despre-vanzarea-mondeninfo-diseara-radio-lynx/

sâmbătă, 22 noiembrie 2008

Ganduri de duminica in noiembrie

Dupa vremea de-afara, zici ca a venit iarna: bate vantul taios si au inghetat acoperisurile masinilor, adica partea de sus, care nu-i capota. A fost un pic de lapovita aseara, dar numai atat.
Miroase a busuioc in casa. Tot busuiocul sfintit si uscat de prin vaze este transformat in condiment pentru mancaruri, restul se-arunca. O coaja de portocala arsa s-ar adauga cu succes. E frig in casa, dar nu infernal, suportabil. Vorbeam mai devreme despre cum au trecut nouasprezece ani din istoria noua a lumii, timp in care unii au saracit si au devenit foarte recalcitranti, fiind cu nervii intinsi la maxim, iar altii s-au imbogatit din petrolul tarii, sau din fostele terenuri de pasunat, intravilane pe vremuri, devenite apoi bune pentru construit ansambluri rezidentiale, vile, etc. Ce-nseamna sa ai viziune, sa stii cum vor evolua lucrurile atunci cand nimeni nu stie, sau sa influentezi mersul lucrurilor.
Din discutiile de pe bloguri am ajuns la concluzia ca noi romanii suntem un popor trist, dar cu simtul umorului dezvoltat, umorul negru mai ales e un fel de amprenta nationala.
Stim sa facem bascalie din orice, dar mai ales cand vine vorba despre noi. De aceea avem un Caragiale, un Eugen Ionescu si altii, printre inaintasi. Avem umor, ne place mai ales sa ne autoironizam, dar sarim ca arsi daca cineva isi bate joc de noi. E felul nostru cocosesc de a reactiona balcanic si meridional. Suntem conservatori si traditionalisti: nu aruncam nimic, poate cine stie, ne mai trebuie vreo piulita ratacita, sau vreun capac de la un borcan spart. Ne-am obisnuit sa improvizam si sa traim la limita civilizatiei, dar limitele cunoasterii le impingem in sus, invatam, suntem inteligenti, suntem sagace, suntem smart, poate cine stie...

Din copilaria mea

M-am nascut in casa Coanei Didina Fulfuc si am copilarit pana in clasa a treia in casa Doamnei Klear, adica vis-a-vis. Pana aici nu am adaugat nimic neadevarat, am spus numai si numai adevarul. Dar de-aici incolo incepe adevarata poveste cu aroma de bulion de rosii date prin masina si fierte in curte in oale mari, cu miros de ardei copti si vinete coapte din care se facea zacusca. La radio se cantau melodii din muzica popoarelor, mereu aceleasi, in fiecare zi. Urma teatru radiofonic, cotele apelor Dunarii, muzica populara, muzica usoara, Noapte buna copii, Buletin de stiri si cam asta era pana a aparut televiziunea. In prima seara cand s-a instalat televizorul in casa a fost un film sau o piesa de teatru, ani de zile mi-am amintit titlul, dar acum l-am uitat si n-am pe cine sa intreb acum cum se numea piesa sau filmul de-atunci.
Seara stateam in curtea casei si ne jucam in felul nostru pentruca nu eram lasati afara sa ne amestecam cu restul copiilor din vecini.
Pe urma ne-am mutat la bloc in Drumul Taberei si-a inceput o noua era in evolutia noastra spre adolescenta. (Va urma)

Inceput de poveste (reloaded)

Imaginile incepusera sa mi se-mpleticeasca-n minte, simteam o nevoie imensa sa ies la aer curat, sa ma uit inainte si sa jur ca am sa plec, sa las totul in urma, fara regrete, fara remuscari, fara plansete, fara cuvinte. Imi alegeam in fiecare zi o alta zi, imi promiteam ca maine am sa-mi iau cateva lucruri si am sa ies pe usa, fara sa ma uit inapoi, am sa plec pentru totdeauna, fara sa-mi pese de ce las in urma mea, dar niciodata n-am putut sa fac acest lucru. Mereu m-am intors cu gandul la mare, cand alergam cu bicicleta aia dubla si caraghioasa si am strabatut litoralul de la un capat la altul in arsita zilei si m-am ars pe brate si pe umeri, eram ca o piersica coapta pe spate, am facut insolatie cu febra si frisoare si am crezut ca am sa mor, dar erai langa mine si ma ingrijeai cu cearsafuri ude si cu limonade si cred ca de aceea nu am reusit sa plec niciodata.
Simteam nevoia sa plec, dar mi-aminteam Manastirea Agapia unde am vrut sa ne casatorim religios, dar aveam numai blugii la mine si ar fi trebuit sa imprumut o fusta de la maicute, dar am zis ca nu putem sa facem una ca asta, ar insemna sa-i necajim pe parinti si am ramas, desi eram suparata, erai foarte gelos, banuiai fiecare barbat, fiecare prieten, erai bolnav de gelozie, m-am speriat ce scene faceai. Am vrut sa renunt, ma hotarasem sa rupem logodna, ce rost avea sa ne chinuim, dar erai disperat, nu vazusem in viata mea un om atat de disperat, cred ca m-a induiosat disperarea ta si stii ce m-a induiosat in aceeasi masura? M-a induiosat faptul ca nimanui nu-i pasa de tine, nimeni nu te ingrijea, am simtit acest lucru si atunci ti-am luat lucrurile acasa la mine si le-am spalat. A fost ceva spontan, sa traversez Bucurestiul cu lucrurile tale, sa ti le aduc pe urma spalate, calcate, chiar nu stiu ce mi-a venit, nici nu stiu daca meritai acest lucru, dar cred ca instinctul mi-a dictat ce trebuie sa fac, n-am stat prea mult pe ganduri. Au fost multe clipe frumoase, atunci cand ploua afara si toata casa mirosea a ulei de pictura, chiar parul iti mirosea a ulei si a vernis si a sicative, era un miros anume care nu se uita asa usor. A fost si multa nebunie, mereu spuneai ca pictorii sunt nebuni, ani de zile m-am obisnuit cu gandul acesta, dar toate au o limita, sa stii, nu poti sa-mi reprosezi ca nu te-am avertizat de-atatea ori.

Later edit: Dupa ce ma superi, imi umpli casa de flori, asa se-ntampla de ani de zile.
Oare asa merit eu?

Un fotomodel de 20 de ani, fotografiata in diferite ipostaze

Detalii aici:
http://picdit.wordpress.com/2008/11/20/a-20-year-old-model-photographed-as-if-she-were-10-20-30-40-50-and-60-years-old/

vineri, 21 noiembrie 2008

Amintiri din copilaria copiilor mei (reloaded)

Citeam bloguri de dimineata si mi-am amintit de copilaria copiilor. Cand ii duceam la gradinita dimineata, apoi la scoala. Toata viata am dus copii la gradinita sau la scoala, pe urma programul s-a schimbat.
Imi amintesc de o serbare la gradinita la baiat: a iesit pe hol, eu aveam bratele pline de buchete de flori, m-a anuntat ca trebuie sa plec, nu-si putea spune poezia cu mine de fata. Am abandonat florile pe calorifer si m-am intors la serviciu nedumerita, plangand.
In excursii n-am mers niciodata cu el, mergeau alti parinti, elita care insotea autocarul cu copii. Eu mergeam invariabil la serviciu unde exportam produse romanesti contra valuta forte.
La fetita mea imi amintesc de serbarile de la gradinita cand o imbracam ba in zana, ba in costum popular, ba in fulg de nea. Era cuminte si inchisa in ea. Dupa ani de zile mi-a marturisit ce urat se purtau tzoapele de fetite de la gradinita cu ea.
I-am serbat ziua pe la cinci ani si am invitat copii de prieteni, colegi si copii de la gradinita. Am facut greseala sa las multe jucarii la indemana copiilor. Cum majoritatea, ca sa nu zic toate erau aduse de mine de prin tari straine, am avut un soc cand am constatat ca se apucasera copiii aia sa le distruga cu ura. Ea a suferit un pic, eu m-am resemnat si m-am hotarat ca pe viitor sa le dosesc…
Si-acum invariabil imi aminesc de petrecerea fetei mele la paisprezece ani.
Cu invitatii tiparite, cu gratar la miezul noptii, cu tot dichisul si rezultatul: fiecare copil si-a mai invitat altii nu stiu cati, la un moment dat pe poarta era un du-te vino, nu stiam cine venea, cine pleca, iar a doua zi stupoare; o multime de cd-uri disparute cu tot cu carcasa, sau fara. In acel moment am luat o alta decizie: stop la petreceri acasa, pentru moment. O pizza in mall, mai tarziu intr-un club. Petrecerile acasa sunt frumoase cand nimeni nu are de tras ponoase, uite ca si rimeaza.

Blog romanesc sanctionat deoarece a rupt tacerea

Draga noastra prietena Sibilla este hartuita deoarece si-a permis sa rupa tacerea, sa vorbeasca pe blogul ei despre abuzurile baronilor locali si a incalcarii normelor elementare de bun simt de catre anumite persoane. Pentru acest lucru acum se confrunta cu mari probleme la locul de munca. Sa o ajutam, daca suntem in masura sa o facem!
Pentru mai multe detalii, cititi aici:
http://sfinx667.wordpress.com/2008/11/21/sfinx667-primul-blog-din-romania-sanctionat-i/#comment-6719

Stare de moment

Constat ca ma supara ochii. Dupa vantul de ieri nici nu e de mirare. Sensibilitatea mea veche la virusi-microbi-carcalaci si altele din atmosfera loveste din nou. Trebuie sa-mi abandonez activitatile intelectuale ceea ce este foarte grav, dar n-am incotro. Intru in stand by.

joi, 20 noiembrie 2008

Manichiuriste si stripteuse experte in credite subprime

Detalii de pe Wall Street
Nimic nu ne mai mira, au inceput sa apara istorii de culise din epopeea creditelor imobiliare din SUA. Si la noi se intampla la fel. Credeti ca cei care te sufoca insistent cu oferta de credite avantajoase sunt si experti?
Nici in banci nu lucreaza oameni cu pregatire in domeniu: o fosta casiera aplicase cu CV-ul pentru un post de ofiter de credite intr-o banca si solicita un salariu de mii de euro. Si nu e singura. Cunosc persoane care faceau cafele la inceputul anilor ‘90 si pe urma au devenit mari experti. Unii s-au mai scolit intre timp, altii insa, nu.
Dovada o avem aici

miercuri, 19 noiembrie 2008

Recuperari nocturne

In seara asta am raspuns la un telefon fara sa ma uit la numar si m-am felicitat. Erau de la Alitalia cu un bagaj ratacit azi-noapte. Nu, nu era al meu, eu am raspuns numai la telefon; dar ce bine am facut, ca ceilalti ramasi fara incarcatoare la telefoane, laptop-uri, etcetera, in curand intrau in greva japoneza...Pana la urma am iesit in strada, ei nu mai raspundeau nici la telefoane, nici la interfon, iar eu tocmai ma spalasem pe cap. Dar nimic nu ma putea opri sa ma intalnesc cu soferul care a adus bagajul ratacit.

marți, 18 noiembrie 2008

Ni se ofera carduri de credit din nou...

Dupa o pauza de doua luni de zile a reinceput ofensiva: va oferim noi un card de credit de trei salarii.
- Am, a fost raspunsul meu sec.
- Dar aveti si de la banca noastra? a sunat intrebarea?
- Nu, dar am de la altele, destule, cred ca nu mai incape…
- Da, dar nu are importanta, daca aveati credite…
- Am si credite, v-am spus ca dupa noile reglementari nu mai incape…ca doar imi cunosc limitele…
Dezamagita schimba tonul din amabil in bosumflata; daca asa credeti dumneavoastra…
Pai eu ti-am spus de la inceput ca nu-mi mai trebuie carduri de credit, am si platesc la ele cat nu face, dar asta-i alta poveste.

Morala: sa nu mai raspund la telefoane anonime, care se recomanda: primire apel. Stiam, dar am crezut ca e cineva cunoscut, dar suna cu roaming, ca te poti pacali…

duminică, 16 noiembrie 2008

De-ale mele de la gradina

Sambata: Un platan crescut de capul lui printre pietre si mozaicuri a ajuns in cativa ani un copac de dimensiuni uriase. Acum si-a tot scuturat frunzele late si mari cat doua palme de a umplut curtea din fata casei. Am tot maturat, am tot adunat si s-a facut un maldar mare de frunze, dar tot mai are de scuturat. Vrabiutele si-au facut cuiburi in podul casei si pe langa streasina, le auzi cum bat toata ziulica cu ciocul in lemn.
Broasca testoasa se misca cu zgomot de carapace pe langa fire, acumulatoare si prelungitoare.
In spatele casei gradina e plina de frunze de la plop, cele de la iedera s-au scuturat de mult.
Ghivecele si jardinierele sunt stranse pe langa casa, urmeaza marea mutare. Am bagat in casa o parte din flori, deja spatiul devine o mare problema. Chichirica si Vulponica dornice de joaca nebuna si-au incercat fortele pe mine, caci ele pana nu sar cu picioarele cat pot de sus, nu sunt ele. Si-apoi pun la cale alergari, urmariri, cu burta pe pamant, inconjoara pavilionul de lemn, dau tarcoale prin magazia unde au culcusurile in laditele lor cu presulete moi.
Atata am ras de ele, sunt doua caraghioase canine si ma tot mir de ce nu stiu cainii sa rada, de ce sunt asa de seriosi…M-au binedispus, asta-i adevarul, cand vezi doua lighioane de-astea facand giumbuslucuri, nu-ti mai trebuie nimic altceva, deja viata ti se coloreaza dintr-o data. Am sa le vizitez si maine si-am sa le duc biscuiti.
Duminica: Am continuat cu ghivecele de flori si jardinierele, dar cred ca numai jumatate am pus la adapost. Chichirica avea un chef nebun de joaca; cand ma aplecam la un ghiveci de flori dadeam de nasul ei, sau de urechile ei blanoase. Trebuia sa o mai mangai putin ca sa ma lase sa lucrez. Vulponica era de veghe in casa, statea la panda, urmarea orice miscare, se facea ca doarme. Era sa intre cu picioarele in vasul cu aracet si vopsea ca tocmai peste el avea treaba sa cotrobaie in biblioteca, ce carte-i trebuia nu mi-e prea clar. Am facut ceva treaba, dar nu stiu cand vom termina. Cateva tulpini de flori crescute aiurea le-am replantat intr-o jardiniera. Sporul casei creste nebuneste. E cel pe care asta-vara l-am tot mutat din ghivecele normale in cele atarnatoare si-acum se duce si toamna...

Marea Plantare

MaiMultVerde recrutează voluntari pentru o acțiune de împădurire în apropierea Bucurestiului, pe DN5, zona Pădurea Bartoneasa (sic), care va avea loc săptămâna viitoare, 17-22 noiembrie 2008. Acțiunea 'Marea Plantare' este sprijinită de ING Asigurări de Viață și Cosmote, în parteneriat cu Romsilva și din fondurile strânse la Gala Verde, sponsorizată de Cosmopolis.

Cu mic, cu mare, vom planta puieți, timp de șapte ore lucrătoare pe zi, pentru refacerea zonelor verzi din jurul capitalei. Plecarea din București spre locația de împădurire se va face în fiecare dimineață, din parcarea din fata fostului restaurant Cina, Piața Revolutiei, de la ora 8:00. (ora modificată la cererea voluntarilor). Deplasarea, masa de dimineață și masa de prânz sunt asigurate de MaiMultVerde.

IMPORTANT! Vă puteți înscrie ca voluntari la ‘Marea Plantare’ în mai multe zile ale acțiunii. Toate înscrierile se vor face pe adresa asociatia@maimultverde.ro, unde voluntarii vor specifica ziua/zilele la care vor participa. Nu uitați să verificați corectitudinea datelor completate în profilul de voluntar de pe platforma maimultverde.ro, pentru a putea fi ușor contactați.

Vă mulțumim și vă așteptăm pe toți cu drag la 'Marea Plantare'!

sâmbătă, 15 noiembrie 2008

Bloggari romani la Bruxelles

Numai Corina Cretu putea sa-si intalneasca prietenii bloggari la Bruxelles, la Parlamentul European: http://corinacretu.wordpress.com/2008/11/14/bloggeri-la-bruxelles/

Fata cu breton (II)

Toata viata a invatat sa-si cenzureze pornirile. Copil fiind era introvertita si tacuta. In adolescenta considera ca nu trebuie sa se exteriorizeze prea tare, ca nu-i frumos. In liceu a intalnit prima iubire, plapanda si mai mult decat platonica, intensa si tenace, dar la un moment dat pierduta fara cale de intoarcere. In facultate simtea ca e dorita si i-a fost greu sa reziste atacurilor de tot felul, dar lucrurile au luat-o pe un fagas mai mult decat aiurea si a urmat marea dezamagire din care a iesit cu bine in final.
Iarna era intotdeauna sezonul de petreceri. Se adunau in grupuri mari, faceau cateva platouri de tartine cu sunca si cascaval, se aduceau fursecuri si tort, cateva sticle de bautura si petrecerea tinea pana in zori. Dansau mult, jucau mima, discutau cate-n luna si in stele, faceau crushon; intr-un borcan mare de muraturi turnau vin, apa minerala, puneau fructe taiate, putin coniac, sau vodca, amestecau si turnau in pahare cu polonicul. La una din petreceri a mers cu Arthur, pianistul. Nu isi mai aminteste cum l-a cunoscut pe Arthur. Era un tip inalt, brunet, cu ochi caprui, destul de frumusel, dar nu-i placea de el si pace. El, insistent, ea, indiferenta. El o suna si-i canta Chopin la telefon, ea se jena ca trebuie sa tina telefonul ocupat si tatal ei o privea lung si dezaprobator, deci nu-i pria...
A trebuit sa-i dea papucii repede, l-a mintit ca pleaca in week-end din Bucuresti cu altcineva, cu riscul de a o considera neserioasa, l-a mintit caci nu mai suporta Sonata lunii la telefon, nu se mai putea.
Nu i-au placut niciodata nici barbatii indiferenti, dar nici cei prea insistenti, caci sunt obositori, dau dependenta.
Pe Dragos l-a cunoscut la un cenaclu literar unde a mers cu Crita. Invata la Balcescu, cel mai bun liceu. Aveau baietii astia de la liceele de renume niste aere si niste tertipuri in ei, care ei nu-i placeau. De la prima intalnire si-a dat seama ca e prima si ultima. I-a spus-o raspicat, fara menajamente, iar tipul a ramas traznit. Era rebela rau, atunci cand ceva nu-i placea taia raul de la radacina.
N-are sa povesteasca niciodata despre D. si despre S. caci marile taine raman taine numai daca le pastrezi intacte. (Va urma)

vineri, 14 noiembrie 2008

Vineri seara-confesiune blogului meu

Ma ascund si eu aici intr-un colt sa scriu ca am avut o zi apasatoare, dupa o saptamana grea. M-am destins spre seara, dar nu mi-a disparut aroma aceea de amar de zi. Acum m-am indulcit cu o bomboana, un mar si-o mandarina, doar-doar mi-o trece.
Sunt un pic debusolata si destul de suparata de tot ce se intampla in jur. Am chiulit de la scoala marti si miercuri seara. Aveam un curs de informatica cu un profesor francez care ne preda in engleza. La cursuri e bine ca mai iesim din standarde. In Moxa mi-a placut mult building-ul din sticla rotunjita, arata ca in filmele straine, nu zici ca esti in Bucuresti.
Am fost luni dimineata in Auchan, acolo sarbatorile de iarna sunt deja in plina desfasurare.
De obicei iubeam momentele acestea cand apareau podoabele prin magazine, acum parca m-am pietrificat de tot si nu e bine. Duminica trecuta am fost la pranz in parc la o intalnire electorala. M-a dezamagit e putin spus, m-a oripilat de-a dreptul.
In concluzie, ce poate fi mai rau?
Sanatosi sa fim, ca restul, toate se rezolva.

miercuri, 12 noiembrie 2008

marți, 11 noiembrie 2008

Muierile provocatoare

Ma scot din sarite muierile care provoaca barbatii fara rost. Ca sa fie bagate-n seama de propriul barbat, care oficial are o amanta mai tanara, ele provoaca toti barbatii cu care intra in contact, indiferent unde si cand se intampla acest lucru.
Anul trecut am banuit acest lucru, acum e fapt confirmat. Ma intreb: daca si ele au amant, deci e menaj "a quatre", oare ce mai vor?
Sa le stea toti barbatii la picioare?

Si cand te gandesti ce bine ne-am simtit impreuna si ce prieteni de nadejde, etcetera...Barbat'su e un tip gretos, chiar ma intreb cum il suporta de atata timp.
De fapt ea-l pacaleste, asta e secretul.

luni, 10 noiembrie 2008

Gameoutlet.ro


Cadouri pentru sarbatori puteti comanda aici: gameoutlet.ro

duminică, 9 noiembrie 2008

Muzica pentru copii

Aici: My SweetNothings
Muzica pentru copii in engleza, in franceza si in romana. Cele mai indragite cantecele pentru copii, cu imagini si cuvinte, usor de invatat.

Tipuri de barbati intalniti

Cei posesivi, patimasi, cu charisma, carora le place sa domine, sa joace tare, sa nu rateze nimic, carora nimic nu le scapa. Fizicul conteaza in cazul acestora, dar nu este obligatoriu.

Cei decorativi, usor efeminati, blanzi, dar indecisi, care nu stiu exact ce e mai bine sa faca in viata. Acestia de obicei se lasa purtati de val.

Cei indiferenti, flegmatici, indolenti, pe langa care viata trece fara sa lase prea multe urme. Acestia sunt de obicei frustrati, nemultumiti de tot ce se intampla in jurul lor.

Cei frumosi, spirituali, senzuali, care cuceresc usor femeile, dar raman vesnic niste adolescenti, nu-si asuma niciodata responsabilitati, nu se casatoresc, nu au urmasi (numai accidental), nu se angajeaza sa faca lucruri marete in viata.

Cei prezentabili, educati, cu bun simt, buni familisti, care se zbat sa reuseasca in viata cu forte proprii, care nu se dau in laturi de la nici un efort, care reusesc sa creeze, sa lase ceva in urma lor.

Cei visatori, aiuriti, artisti de profesie, ramasi copii in gandire si comportament, buni la suflet, dar colerici, un pic nebuni, dar familisti, care muncesc din greu, dar fara spor de obicei.

Deocamdata aceste tipuri de barbati mi-au venit in minte. Sunt convinsa ca mai sunt si altele. Urmeaza continuarea, poate ma ajutati cu sugestii.

sâmbătă, 8 noiembrie 2008

Se spune despre femei ca sunt frivole, dar daca n-ar fi asa...

Lady M. iubea accesoriile de tot felul: bratari, margele, cercei, esarfe, baticuri si genti de toate culorile si dimensiunile. Era mai mult clasica dar si moderna, mereu in tendinte.
Ceea ce nu-i placea era monotonia si prost-gustul, de aceea nu le prea avea la suflet pe prietenele ei. Acestea erau in acea perioada a vietii cand nu prea stiau ce vroiau, adica vroiau totul si ofereau putin. Crina era cea mai altruista, dar si cea mai labila. Nina era aparent vesela si fericita, dar aparentele inseala de multe ori. Corina era cea mai sclifosita si cea mai dificila, de aceea nu s-a maritat niciodata, pentru ca n-a intalnit barbatul potrivit; de fapt l-a intalnit dar nu era niciodata liber...Dina era o fata buna, nascuta la tara, dintr-o familie grea, dar s-a descurcat.
Lady M. isi admira esarfele cand si-a clatit si suavizat cateva din ele sa le mai scoata mirosul de parfumuri amestecate; caci ce-i place mai mult unei femei decat un parfum bun si o vorba frumoasa.

Prima zi de scoala de moda veche

Uniforma pepita alb cu negru, sortulet alb cu volanase pe umeri, bentita alba, pantofi noi, ghiozdan modest, penar din tabla, toate erau pregatite pe marginea patului pentru fetita care mergea la scoala in prima zi. Erau vremuri grele pe-atunci, erau trei copii la parinti si ea era cea mai mica. Mama a dus-o de mana pana la scoala, unde o invatatoare bruneta si autoritara a luat-o in primire si a asezat-o langa un baiat, Stanciu Florin.
Cand invatatoarea le-a spus sa mearga in clasa, iar fetita si-a dat seama ca mama a ramas undeva afara, a inceput sa planga incetisor, in mare taina. S-au asezat in banci de lemn, au scos pe banca Abecedarul, o carte colorata cu multe poze si litere, frumos mirositoare si au inceput sa se cunoasca intre ei. Fetita cu breton se tot uita la usa, doar, doar o veni mama si-o intra pe usa aia mare si neagra. Dar nu se intampla. In pauze baiatul ala, cam prostut de felul lui, o tot tinea de mana, de nu mai stia fetita noastra cum sa scape de el.
La sfarsitul orelor, invatatoarea a intrebat-o: de ce ai plans, cand ai intrat in clasa?
Fetita s-a gandit un pic si i-a raspuns: ca nu vroiam sa fiu tinuta de mana de baiatul ala. Asa, marea taina a ramas stiuta numai de ea.

vineri, 7 noiembrie 2008

Michelle, ma belle - Beatles - with lyrics

Pentru toate domnisoarele, doamnele si domnii care-si serbeaza astazi ziua numelui, o urare de sanatate, fericire si La Multi Ani!

Fata cu breton (episodul I)

Facuse multa treaba in dupa-amiaza aceea cand urma sa mearga la petrecere. A trebuit sa curete multa ceapa si se gandea ca desi se va spala bine pe maini, acestea tot vor mirosi a ceapa si apoi dupa orice tango cand i se va saruta mana se va simti izul de ceapa. Dar trebuia sa plateasca un pret, trebuia sa-si ajute mama la treaba, asa se obisnuise de mica, sa-si petreaca o parte din timpul liber la bucatarie. Si facea acest lucru cu placere, cum de altfel le facea pe toate. Asa invata la scoala, asa se comporta in lume, asa l-a cunoscut pe D. Dar la petrecerea aceea nu mergea cu el, mergea cu un alt grup de amici ai fratelui ei mai mare.
S-a imbracat cu rochia de tricot bordo trimisa de matusa din Austria. La rochia aceea purta margele, sau guler de dantela, sau flori aplicate, acum purta margele. Avea niste ciorapi fini cu model jacquard foarte la moda, iar in picioare pantofi de piele asortati, bordo. La acea vreme se potrivea la incaltaminte cu mama si cu sora mai mare, deci isi puteau imprumuta pantofii dupa plac.
S-a parfumat cu putin Channel de la mama ei si a ametit de tot. La petrecere a venit toata gasca obisnuita. A dansat cu toti baietii, cu Makis, cu Andrei, cu Radu, cu Lalu. Asta din urma a cam enervat-o, tot incerca sa o complimenteze ca are genunchi frumosi, rotunzi si chiar a incercat sa-i mangaie genunchii ceea ce a enervat-o foarte tare, acum chiar ca avea chef sa se intoarca acasa, sa se arunce in pat si sa traga o portie sanatoasa de plans. Se simtea stinghera in gasca asta a fratelui ei. Nu-i mai placea, vroia altceva, cauta si avea impresia ca nu va gasi niciodata. Era in perioada aceea cand a cunoscut o multime de baieti destepti, stilati, care invatau la Sava, la Lazar, la Cantemir, dar nu i-a placut de nici unul.
Stia ca altii si-au gasit perechea si sunt fericiti, dar pentru ea momentul inca nu venise, trebuia sa mai treaca ceva timp.(va urma)

Despre prietenii mei cu patru labute, dragii de ei...

Admir oamenii care ingrijesc animale, le hranesc si se lupta sa le tina in viata. E omenesc, e crestinesc, e frumos. Ieri am vazut un caine care era fericit, avea o noua stapana, iar blana lui arata bine. In urma cu doi ani aparuse la noi in cartier si ma impresiona de cate ori il vedeam. Acum e ingrijit, are un cotet prin jurul blocului si sta acolo, in gradina ingradita de cei de la Rosal. Am aflat ca a si nascut prin ianuarie trei pui, dintre care numai unul foarte frumos, ca un urs, a supravietuit si a fost dus de un vecin, undeva, la tara, sa pazeasca gradini si case. Aseara aveam un offline de la Petru din care am aflat ca a gasit un puiut de pisica si l-a luat acasa la el, apela la prieteni sa-i sugereze un nume pentru noul membru. M-am bucurat pentru pisoi si pentru cel care l-a adoptat fara sa stea prea mult pe ganduri.
Si revin acum la ceea ce-i spuneam Almei de dimineata: daca fiecare am ajuta cu putin...daca fiecare am face o fapta bun, poate ar fi mai bine pentru toti.

joi, 6 noiembrie 2008

Festivalul National de Teatru

- Festivalul Naţional de Teatru (1 noiembrie - 10 noiembrie); din program:

7 noiembrie

11:00 - Hans-Thies Lehmann susţine conferinţa "Teatrul postdramatic" (UNATC)

16:30 - lansarea cărţilor "Spatele omului", de George Banu, "Dincolo de rol sau Actorul nesupus", de George Banu (Librăria Cărtureşti Verona)

18:00 - "Boala familiei M", de Fausto Paravidino (Teatrul Naţional "I.L. Caragiale", Sala Mare)

- "Butoiul cu pulbere", de Dejan Dukovski (Teatrul Naţional "I. L. Caragiale", Sala Atelier)

19:00 - "Copilul acesta", un spectacol de Joël Pommerat (Teatrul Odeon)

21:00 - "Purificarea lui Constance Brown" (Sala Dalles)

- "Istoria Teatrului Naţional Timişoara", de Mariana Voicu (Teatrul Naţional "I. L. Caragiale", Sala Mare, foaier)

21:30 - "Boala familiei M", de Fausto Paravidino (Teatrul Naţional "I.L. Caragiale", Sala Mare)

22:00 - "Odă artificialului" (CNDB, Sala Rondă)

- "Cui i-e frică de Virginia Woolf?", de Edward Albee (Teatrul ACT)

- "Hue & Cry", de Deirdre Kinahan (Green Hours)

- "Furtuna", de William Shakespeare (Teatrul de Comedie, Sala Studio)

miercuri, 5 noiembrie 2008

Concedieri prin SMS sau pe blog

Traim in era complexitatii si a tehnologiei. Acum lucrurile neplacute se comunica prin e-mail sau prin SMS. In curand despre concedieri angajatii vor afla de pe bloguri.
De concedieri sau ultimatumuri transmise prin SMS am auzit deja, se practica si in corporatismul mioritico-danubian.

WeBlog.ro isi schimba serverele

In ultimul timp au fost multe turbulente pe acolo.
Azi nu mai raspunde la apel. E in schimbare de servere.
Eu sper sa ne pastreze blogurile intacte. Sper din toata inima:)

duminică, 2 noiembrie 2008

O poveste de demult

Era acea vara, cand lucrurile au luat-o razna rau de tot. Tocmai implinisem douazeci de ani. Primisem in dar de ziua mea un papagal intr-o colivie de lemn. Papagalul se numea “douazeci”, dar n-am avut parte de el, pentru ca tocmai plecam la Ostrov, la copilit de vie, cu colegii de facultate, iar papagalul a ramas acasa si cand m-am intors nu mai era.

La Ostrov am plecat cu trenul, el m-a condus la gara, mi-a carat geamantanul si ne-am despartit apoi, cred ca acesta a fost momentul despartirii noastre, dar de aici incepe adevarata poveste.

S.V. ma privea intrigat stand cocotat ostentativ pe Mobra lui celebra. Habar n-aveam ce avea sa urmeze, nici nu stiam daca venea cu noi la Ostrov, sau venise numai asa, sa vada care sunt fraierii care pleaca la copilitul vitei-de-vie. Avea cu el o geanta si o chitara si o alura de cowboy suparat pe tot ce misca. Noi, ca de obicei, trupa de soc, vreo cinci fete in jurul aceluiasi C., zapacit si aiurit si vesnic indragostit de una dintre fete. De mine, nu, never, sa fie clar pentru toata lumea.

In nebunia generala, trenul a pornit, a inceput distractia. Aveam un repertoriu ales: I’m an American girl, Le soleil me brule les mains si altele ca doar eram studenti la Comert Exterior. Cine mai era ca noi, nobili si vorbitori de 3-4 limbi straine, mergeam sa salahorim pe camp, sa mancam un sfert paine neagra cu unt, sau branza, sau ou, sau gem cu ceai, la breakfest, ciorba si mancare de ceva la lunch, iar la dinner vreo salata orientala sau omleta, sau ce mai conteaza acum, dupa atata timp.

Iar dupa cina incepea adevarata distractie la club (cred ca sala de mese se transforma in ring de dans). Baietii venisera dotati cu muzica la moda si dansam ca descreieratii toata noaptea pe muzica lui Beatles, Rolling Stones, Led Zeppelin si nu numai.

Dar, am sarit peste prima seara cand am ajuns in tabara de la Ostrov.

Erau niste dormitoare muncitoresti, cu paturi suprapuse, cate doua. Ne-am ales paturile, a venit seara, s-a aprins lumina, cateva fete s-au culcat, obosite de drum si-atunci au inceput sa circule plosnitzele pe pereti. Am hotarat sa ne revoltam, eu am fost capul revoltei, am iesit cu bagajele pe hol, le-am convins si pe fete sa iasa pe hol, l-am mobilizat si pe C. sa iasa pe hol, el era deja in pijama, adormit, a iesit cu un sandvis cu cascaval, care cascaval, bineinteles ca mi-a cazut mie pe pantalonii cei galbeni si mi i-a jegosit. Am hotarat sa nu intram in dormitoare pana nu se face dezinsectie, ca altfel plecam acasa a doua zi. Si-am agonizat asa, pe hol, pana a venit S.V. cu chitara si ne-a invitat afara, pe iarba si a inceput sa cante country music si Yesterday si Let it be si uite-asa am uitat de toate relele.

A doua zi a urmat dezinsectia, care l-a surprins pe C. in dormitor, dormind in patul de sus si s-a facut dezinsectia cu el cu tot, norocul lui ca o foarte recenta iubita si-a dat seama ca lipseste la apel si l-a cautat si l-a gasit dormind si l-a salvat. Ce ne-am mai distrat pe tema asta nu pot sa uit asa usor. Plecam dimineata in vie si incepeam procedurile de copilit ale vitei. Ni se facuse un fel de instructaj, iar noi, studenti silitori, despuiati in costume de baie, in sorturi, in maieuri, cu baticute sau palarii pe crestet, munceam de zor, pana la pranz, dupa care incepea distractia.

S.V. imi tot dadea tarcoale, dar ma faceam ca nu-l observ, il ignoram cu buna stiinta, deoarece chiar n-aveam chef sa ma complic. Venisem la munca campului, ne distram de minune, cand ajungeam dimineata la masa si vedeam codrul de paine neagra pus direct pe masa care n-avea fata de masa, nu-mi mai trebuia nimic altceva, asa ca ne foloseam fantezia sa ne simtim bine, sa ne distram.

Serile erau superbe. Ne adunam cu totii afara, ne tolaneam pe iarba si cantam. S.V. era vioara intai, cu chitara lui, iar noi corul antic, pe langa el. Urma dansul la club, pana ce sleiti de puteri, ne duceam la culcare in dormitoarele proaspat deratizate, care pastrau inca mirosul substantei anti-plosnitza. Dar eram tineri, viata era frumoasa, dimineata vuia vantul in vita de vie, Dunarea se zbatea intre maluri, era sa ma inec in Dunare, pentru ca nu stiam sa inot si cine credeti ca m-a salvat, S.V., bineinteles, m-a insfacat cu putere si m-a tras afara si m-a certat ca sunt nebuna, ce caut acolo, daca nu stiu sa inot si nici in ziua de azi nu stiu ce-am cautat acolo.
Intr-o zi, m-a invitat la plimbare cu Mobra-Cobra. Si-a luat chitara, mi-a pus-o in brate si am pornit. Vuia vantul in urechile mele, ma simteam studiata din oglinda retrovizoare, am oprit intr-o poienita, mi-a cantat ceva, s-a intunecat dintr-o data, s-a pornit vantul, am plecat inapoi, sa nu ne prinda ploaia. Era suparat, nu-i iesise cum spera, m-a persecutat, a plecat a doua zi in oras cu o tipa mai mare ca noi, care repeta anul pentru a cata oara, sau care poate fusese infiltrata printre noi, ca sa aiba o facultate la dosar. Caci asa era pe atunci. Aveam colegi care apareau din neant, iar eu naiva, credeam ca repeta anul, sau sunt transferati, dar ei veneau de fapt din alta parte si-aveau nevoie sa-si ia diploma, ca noi, fraierii care mergeam la copilit via si la sortat cartofi.


Mi-a marturisit ca-i place cum ma imbrac, ca-mi sta tare bine asa: purtam sort cu tricou, ciorapi ¾, cu pantofi sport, aveam tunsoare sic, eram bronzata si ma bucuram de viata.
Cred ca asta il intriga foarte tare, ca nu-i cadeam in brate, caci aveam sa aflu mai tarziu, ca era mare crai, ca nimeni nu-i rezista, era tenace si misterios, un cowboy zeflemist, care umblase in lume prin Olanda, prin cartiere rau famate il purtasera pasii, era matur, mult mai matur ca noi si canta bine si avea ochii unui actor celebru, caprui si expresivi.
Tu, nu-ti dai seama ca el te-a ales, mi-a spus o fata, intr-o zi, tu esti “la desiree”. Nu ma asteptam ce-i drept, la o astfel de remarca de la M. Dar, pe atunci nu aveam timp sa ma gandesc prea mult, traiam viata dupa regulile mele, ma fascina misterul, imi placea vuietul vantului, imi placeau serile sub clar de luna, vuietul Dunarii, dansul la club, mirosul ierbii cosite, iubeam vorbele nespuse, privirile patrunzatoare, atingerile trecatoare, mangaierile din priviri, tandretea gesturilor si a cuvintelor.


A disparut o zi si s-a intors, cand insistent, cand indiferent, cand zambind frumos, cand intunecos, sa mai stea, sa plece, nici el nu mai stia ce vrea.
Hai, sa plecam, mi-a spus. Eu, nu, de ce? In weekend mi-au venit parintii in vizita cu Kugelhof si cu creama de vanilie si cu alte minuni, ce bine ca n-am plecat imi repetam intr-una.
Asa a fost sa fie, mai departe, niciodata n-am stiut nimic exact, cand invatam la drept impreuna, sau cand mergeam la Blow Up, sau la Ambasada Frantei la vreun fim, sau la o cafea , sau la un pahar de vin la Restaurantul cu picturi de pe Ana Ipatescu.

Dupa facultate, s-a inscris la o alta facultate, a plecat in strainatate si ani de zile n-am mai auzit nimic de el. Acum doi ani, venise in tara, urma sa ne intalnim cu totii, urmand traditia, in a doua sambata din luna iunie, a fiecarui an din viata noastra.
Dar n-a venit, pentru ca intre timp s-a dus la Roma.
L-am cautat pe net intr-o zi si l-am gasit.
Acelasi nume, dar alt chip.
Mai tanar si cu alte trasaturi, fiind medic, cine stie…
Asta-i tot ce mi-a ramas din povestea din facultate. O pagina pe internet cu un chip necunoscut...

Imi place cafeaua oriunde si oricand

Mie imi place cafeaua oricand: ador cafeaua greceasca, imi place cafeaua cu hel, imi place un cappucinno cu multa spuma baut in Stockholm-ul vechi, un caffe-frappe baut pe o terasa, undeva la malul marii...
Imi place aroma de cafea corporatista care inunda salile de sedinta si aroma de cafea din hotel, care-ti patrunde pe sub usa in camera dimineata devreme...
Imi place sa beau o cafea in mall sa vad viermuiala de-acolo, in general iubesc oamenii:)

sâmbătă, 1 noiembrie 2008

Interviu cu Parintele Teofil Paraian pe Tamada.ro

Pe tamada.ro a aparut prima parte a unui interviu cu Parintele Teofil Paraian, despre bucurie. Cu ocazia interviului libraria tamada.ro a lansat si un pachet de 3 carti la pret promotional, detalii aici tamada.ro: - Teofil Paraian: Cale spre bunatate - Savatie Bastovoi: Ortodoxia pentru postmodernisti - Teofil Paraian: Fereste-te de rau si fa bine(contine CD audio MP3)

"Cand eram elev de liceu la Timișoara, de pe la 15-16 ani pană la 19 ani, cand mergeam la școală dimineața ziceam rugăciunea așa cum m-a invățat Părintele Arsenie și cateodată aveam o așa de mare bucurie incat credeam că nici n-aș putea suporta mai mult. Mă gandeam că gata-gata s-ar putea intampla să mor de bucurie."

Părintele Teofil Părăian este unul dintre cei mai căutați și mai citiți duhovnici din Romania. Nevăzător fiind, a scris 35 de cărți, are 79 de ani și este preferatul studenților. Este retras la mănăstire dar a conferențiat in peste 100 de orașe, vorbind despre Dumnezeu. Intotdeauna işi aminteşte să recite o poezie. Insă cea mai surprinzătoare trăsătură a părintelui Teofil Părăian este capacitatea de a-și impărtăși ființa senină și bucuroasă tuturor celor pe care ii intalnește.

Despre mine

Fotografia mea
Sunt un om obisnuit, dar cu pretentii.