vineri, 21 noiembrie 2008

Amintiri din copilaria copiilor mei (reloaded)

Citeam bloguri de dimineata si mi-am amintit de copilaria copiilor. Cand ii duceam la gradinita dimineata, apoi la scoala. Toata viata am dus copii la gradinita sau la scoala, pe urma programul s-a schimbat.
Imi amintesc de o serbare la gradinita la baiat: a iesit pe hol, eu aveam bratele pline de buchete de flori, m-a anuntat ca trebuie sa plec, nu-si putea spune poezia cu mine de fata. Am abandonat florile pe calorifer si m-am intors la serviciu nedumerita, plangand.
In excursii n-am mers niciodata cu el, mergeau alti parinti, elita care insotea autocarul cu copii. Eu mergeam invariabil la serviciu unde exportam produse romanesti contra valuta forte.
La fetita mea imi amintesc de serbarile de la gradinita cand o imbracam ba in zana, ba in costum popular, ba in fulg de nea. Era cuminte si inchisa in ea. Dupa ani de zile mi-a marturisit ce urat se purtau tzoapele de fetite de la gradinita cu ea.
I-am serbat ziua pe la cinci ani si am invitat copii de prieteni, colegi si copii de la gradinita. Am facut greseala sa las multe jucarii la indemana copiilor. Cum majoritatea, ca sa nu zic toate erau aduse de mine de prin tari straine, am avut un soc cand am constatat ca se apucasera copiii aia sa le distruga cu ura. Ea a suferit un pic, eu m-am resemnat si m-am hotarat ca pe viitor sa le dosesc…
Si-acum invariabil imi aminesc de petrecerea fetei mele la paisprezece ani.
Cu invitatii tiparite, cu gratar la miezul noptii, cu tot dichisul si rezultatul: fiecare copil si-a mai invitat altii nu stiu cati, la un moment dat pe poarta era un du-te vino, nu stiam cine venea, cine pleca, iar a doua zi stupoare; o multime de cd-uri disparute cu tot cu carcasa, sau fara. In acel moment am luat o alta decizie: stop la petreceri acasa, pentru moment. O pizza in mall, mai tarziu intr-un club. Petrecerile acasa sunt frumoase cand nimeni nu are de tras ponoase, uite ca si rimeaza.

6 comentarii:

Mihaela Chelaru spunea...

Din pacate, astazi nu mai exista bun-simt in ceea ce priveste petrecerile acasa, cei invitati nu tin cont si nu apreciaza cu adevarat pregatirile care s-au facut. In fine, vorba ta, mai bine o pizza in mall, orice altceva decat acasa. E mai bine.

Mihaela Chelaru spunea...

Weekend frumos sa ai Verzulici!

pescarusul argintiu spunea...

Draga Greenfield, m-a emotionat evocarea copilariei copiilor tai, baiatul si fetita.
Eu sunt acum la faza primului an de gradinita si de grupa mijlocie, dar imi doresc sa te urmez in bogatia de trairi si impresii de suflet unice, ca mama daruita cu stralucirea fara seaman al mugurelui de suflet de copii.

greenfield spunea...

Draga Mihaela, acum imi amintesc cu detasare, dar atunci vazand cum sufera copilul meu, sufeream si eu.
Dupa experienta de atunci am reluat petrecerea cu alti colegi, cei de liceu, a fost totul OK. Chiar m-am amuzat ca eram si eu afara cu ei si unul dintre baieti cand si-a dat seama ca ei "fac poante" cu mine de fata, a incercat sa-si ceara scuze.
Eu ma simteam bine ca fusesem asimilata in grup fara restrictii de parinte. Am fost si suntem niste parinti exagerati si intelegatori, nu stiu daca ma intelegi...

greenfield spunea...

Weekend frumos si tie, nah ca am uitat:)

greenfield spunea...

Draga Pescarusule, mai dau si eu drumul la sentimente si amintiri din cand in cand...
Eu am mancat gradinita pe paine de doua ori si la ceva distanta de timp, dar imagineaza-ti ca la baiat, care e mai mare a fost mult mai greu ca la fetita. El plangea dupa mine, ea mai putin.Dar am avut norocul sa am aceeasi educatoare la ambii copii, iar pe fi-mea o iubeau toate doamnele de acolo. Copiii credeau chiar ca cealalta educatoare e mama ei, asa o iubea de mult:)
Iti doresc sa-ti creasca fetita frumos si sa te bucuri de ea, asa cum m-am bucurat eu mereu de copiii mei! Un weekend frumos iti doresc!

Despre mine

Fotografia mea
Sunt un om obisnuit, dar cu pretentii.