vineri, 7 noiembrie 2008

Despre prietenii mei cu patru labute, dragii de ei...

Admir oamenii care ingrijesc animale, le hranesc si se lupta sa le tina in viata. E omenesc, e crestinesc, e frumos. Ieri am vazut un caine care era fericit, avea o noua stapana, iar blana lui arata bine. In urma cu doi ani aparuse la noi in cartier si ma impresiona de cate ori il vedeam. Acum e ingrijit, are un cotet prin jurul blocului si sta acolo, in gradina ingradita de cei de la Rosal. Am aflat ca a si nascut prin ianuarie trei pui, dintre care numai unul foarte frumos, ca un urs, a supravietuit si a fost dus de un vecin, undeva, la tara, sa pazeasca gradini si case. Aseara aveam un offline de la Petru din care am aflat ca a gasit un puiut de pisica si l-a luat acasa la el, apela la prieteni sa-i sugereze un nume pentru noul membru. M-am bucurat pentru pisoi si pentru cel care l-a adoptat fara sa stea prea mult pe ganduri.
Si revin acum la ceea ce-i spuneam Almei de dimineata: daca fiecare am ajuta cu putin...daca fiecare am face o fapta bun, poate ar fi mai bine pentru toti.

4 comentarii:

Mihaela Chelaru spunea...

E un lucru demn de apreciat in momentul in care o persoana face gestul asta si are grija de un animalut. In fond, e un suflet care, pe langa necesitatile fizice, are nevoie de afectiune. E minunat sa-ti vezi animalutul cat de fericit este cand te joci cu el, cand vorbesti cu el, cand ii dai de mancare. E mai mult decat un sentiment placut!

greenfield spunea...

Mie-mi spui? Eu am o relatie mai speciala cu animalutele de ceva ani incoace. In seara asta am mangaiat pe cap un lup, iar stapana lui se mira de gestul meu deoarece cainele ei e foarte rau. Eu nu l-am simtit rau si am facut gestul foarte natural, fara sa cunosc animalul decat din vedere...Mai am cateva exemplare pe care le simpatizez si chiar le mangai si aflu ca sunt spaima cartierului. Noi crestem cainii nostri, destui...si in general nu mi-e frica de ei, imi sunt dragi.

Mihaela Chelaru spunea...

Ai ceva al tau care ii imblanzeste, simt afectiunea pe care o ai pentru ei si probabil asa se explica intr-un fel mai natural ce se intampla :). Mie mi se intampla cand vine acasa, dupa ce sun la usa, imi aud porcusorii de Guineea cum chitaie, parca stiu ca sunt eu, desi la ai mei nu fac asa.

greenfield spunea...

Adevarul este ca am "talentul" sa le vorbesc animalutzelor de pe strada, sau ma trezesc cu nasul lor pe mana, sau cu o pisica incolacindu-mi-se pe picioare...si iti dai seama ca nu ma straduiesc prea mult:)
Stii cum se spune, nimic nu e intamplator.
Uite, porcusori n-am avut niciodata, dar puisori, hamsteri, pesti, catei din belsug.

Despre mine

Fotografia mea
Sunt un om obisnuit, dar cu pretentii.