marți, 30 decembrie 2008

We wish you A Happy New Year!

Tuturor celor care ma viziteaza le doresc un An Nou fericit, plin de bucurii si multe realizari!
Final Fantasy Happy New Year

Poveste din Atena

Nu stiu de ce ma tot uit in urma (reloaded)

Flash: hotarasem sa nu-i spunem ca plec in Grecia, dar pana la urma in dimineata respectiva, i-am spus. Bineinteles ca a urmat o scena de nebunie, ca-mi abandonez familia sa ma distrez in lume; era dificil sa-i explici unei femei destul de reduse, cum stau treburile in realitate. Pana la urma, am plecat singura, pentru ca doamna cu care trebuia sa plec nu-si scosese pasaportul cu viza. A urmat ratacirea mea prin aeroportul din Atena, pe urma, orasul.

Flash: Acropole, amestec de ruine si de turisti.
Zorba the Greek


Placa: case albe, joase, inconjurate de flori rosii, mov, galbene, strazi inguste, unde masinile nu circula, taverne la tot pasul, arome de mancare greceasca, muzica cantata la bouzuki, un soare frumos, intr-o lume veche, aromata si colorata.

Flash: centrul comercial al orasului, poluat, circulat de masini multe de toate calibrele si nationalitatile. Magazine multe, unele mici, de familie, altele mari, tot de familie sau anonime. Eleganta magazinelor de blanuri. Am vazut magazine de blanuri prin toata lumea, dar cele din Atena, mi-au ramas in minte.

Flash: primul hotel in care am stat in Atena era nou, undeva mai la marginea orasului, nici facturi n-avea. Ce experienta; la prima mea delegatie n-aveam factura de la hotel si mai departe in Cipru am incasat cash un navlu mort, cu acordul tipului de la economic, totusi…nu-mi vine sa cred cum mi-am riscat pielea atunci. Noroc, ca n-am avut probleme.

Si-acum vine povestea despre Muzeul arheologic de langa Acropole. Trebuie vizitat, a hotarat doamna T. Eu eram obosita, ma dureau picioarele ingrozitor, dar n-am avut de ales. M-am tarat de la o banca la alta, uite-asa am vizitat eu, muzeul.

Am fost la un concert al Marinelei in Placa. Sala de spectacol era un fel de miniamfiteatru format din scaune si masute minuscule pe care se puteau servi numai bauturi cu gheata, bune si scumpe. In rest, concertul a fost superb. Una dintre dansatoare avea fire scapate la ciorapii negri, saraca…

Flash: piata de legume si peste, cu bogatia de legume, citrice, verdeturi, pepeni, iar pe laterale: carne si peste, asa cum trebuie sa fie o piata adevarata.

Despre iaurtul din lapte de capra, despre feta, branza lor traditionala, despre ouzo, despre tzatzichi, despre tahini, trebuie sa povestim, despre musaca de vinete cu crusta de ou, despre salate grecesti si vinete coapte pe gratar, despre ardei kapia marinati, despre antreuri variate in castronele raspandite pe masa trebuie sa amintim, dar mai ales despre obiceiul la bouzouki.

Se porneste muzica si dansul. Grecul se ridica de la masa singur, se duce pe ringul de dans si incepe sa pluteasca, mai repede si mai repede, ritmul devine ametitor, mai vin si altii, se iau frateste dupa umeri si danseaza impreuna, muzica nu slabeste. Pe masa e un teanc de farfurii, ia cate una si-o arunca pe scena, sau pe ringul de dans, nu se lasa pana nu le sparge pe toate, la sfarsit, arunca un teanc mai mare. Dar acesta-i spiritul grecesc, asa isi traiesc ei bucuria vietii.

luni, 29 decembrie 2008

Retrospectiva locurilor pe unde am fost...

Am realizat ca toate Revelioanele le-am petrecut in Romania. Si Sarbatorile celelalte: Craciun si Paste. Altfel am vazut multe tari si orase, care adunate ar lista cam asa:
Grecia, Cipru, Kuwait, Abu Dhabi, Dubai, Iordania, Danemarca, Norvegia, Suedia, Finlanda, Austria, Germania, Coreea de Sud, Italia, Bulgaria.
Orase: Atena, Salonic, Larnaca, Nicosia, Limassol, Kuwait, Abu Dhabi, Dubai, Amman, Copenhaga, Arhus, Sonderborg, Oslo, Tonsberg, Stockholm, Goteborg, Kungalv, Malmo, Helsinki, Viena, Koln, Frankfurt, Munchen, Seoul, Busan, Milano, Kavarna.
Nu sunt toate orasele, dar atat mi-am amintit la ora asta. Niciodata nu le-am adunat pe toate la un loc pana acum. Le-am ordonat intr-un fel de ordine cronologica, mi-a fost mai usor asa. Am dreptul la amintiri? Eu cred ca da.
Ma gandeam ca de fapt trecerea de la un an la altul se intampla numai in mintea noastra, altfel sunt zile ca oricare altele.
Orasele din tara in care am fost: Arad, Sighisoara, Pucioasa, Giurgiu, Iasi, Suceava, Caracal, Timisoara, Satu Mare, Oradea, Cluj, Sfantu Gheorghe, Bicaz, Pascani, Slatina, Sinaia, Predeal, Busteni, Brasov, Constanta, Mangalia, Galati, Ostrov. Las lista deschisa si daca mai este ceva de adaugat am sa adaug...

Retrospectiva mea de iarna


Obisnuim sa ne amintim oameni, locuri si fapte. In fiecare an adaugam alte imagini in caseta cu amintiri. Unele se estompeaza, altele devin mai clare, mai vii, ca si cum s-ar fi intamplat ieri. Mi-am amintit de Revelioanele pe care le faceam cu familia la Predeal in casa parintilor cand ei traiau. N-am sa uit niciodata cum intr-un an, pe vremea cand plecam de la serviciu in data de 31 dupa ce trecea directorul si sefa de serviciu sa ne ureze un an nou fericit, am reusit sa ajung acasa, sa fac bagajele, am ajuns la gara, am prins ultimul personal care ajungea la munte pana-n orele 24,00 si am coborat in gara din Predeal. Era o iarna de poveste, cu zapada multa, cu tipenie de om pe strada, mergeam prin mijlocul drumului, atenti la masini, care erau rare...cainii ne mai bagau in seama, noroc ca erau prietenosi. Cand am ajuns la casa parintilor, totul era luminat, era galagie, noi ajunsesem ultimii, la intrare ne-am sters de zapada pe crengi de brad.
In casa era lume multa, totul aranjat cu dichis, mirosea a de toate, era cald, era bine, masa aranjata frumos, preparatele pe mese, prin bucatarie, pe veranda, stop cadru.
Asa as vrea sa-mi amintesc totul, ca atunci.

Acum traim intre scadente, traim repede, in goana, incercam sa ne facem sarbatorile frumoase, nu pentru ca asa ne indeamna mass-media, ci pentru ca asa este frumos.

La Multi Ani!

sâmbătă, 27 decembrie 2008

Bucuresti-intre social si cultural

Cel mai lung carnat afumat-Bucurestiul a intrat in Cartea Recordurilor
Bucurestiul a intrat in Cartea Recordurilor pentru cel mai lung carnat afumat.
Evenimentul s-a produs in 28.12.2008 la orele 12,00 in Piata Constitutiei.
Detalii aici:
http://www.adevarul.ro/rss/articol/record-mondial-in-capitala-cel-mai-lung-carnat-afumat.html

Despre sponsorii evenimentului si consumatorii produsului, am gasit detalii aici:
http://www.adevarul.ro/articole/carnatul-record-impartit-pensionarilor.html



Noutati din Bucuresti: Vanghelionul scoate bucurestenii din case
Ca in fiecare an bucurestenii vor sa petreaca Revelionul in "Vanghelion style", pentru aceasta trebuie sa patimeasca: http://www.realitatea.net/zeci-de-bucuresteni-asteapta-de-doua-zile-bilete-de-revelion-in-fata-primariei-lui-vanghelie
Va spun sincer ca nici in cele mai grele clipe ale existentei mele nu as sta la coada in frig pentru asa ceva. Voi ati sta?




Programe teatre perioada 28.12.2008-1.01.2009
Daca vreti sa mergeti la teatru in aceasta perioada aici puteti gasi informatii despre programele teatrelor:
http://programteatre.program24.ro/program-teatre-list.php

Bucurestiul in Cartea Recordurilor

Dupa ce a devenit Orasul lui Mos Craciun, Bucurestiul se pregateste pentru alte recorduri: azi e Ziua Carnatului cel mare, iar maine Ziua Tortului cel mare cu fructe si frisca de 200 de kilograme.
Suntem oare constienti de ce ni se intampla?
Inca n-am aflat cine sponsorizeaza actiunea...Stim doar ca Primaria Bucurestiului este autoarea morala.

vineri, 26 decembrie 2008

Noi in anul 2000

Pentru copiii care au crescut, dar isi amintesc totusi cu nostalgie cum era prin anii '80...

joi, 25 decembrie 2008

Masa de Craciun

Daca m-as mai naste o data, cred ca m-as face gazda, adica sa primesc mereu musafiri. Imi place mult rolul acesta, dar necesita ceva timp si energie. Azi am avut musafiri la masa de Craciun si a fost foarte frumos. Noi facem bufet suedez, nu obisnuim sa stam la masa clasic. Atmosfera, zumzetul vocilor,schimbul de pungi de cadouri, bradutul luminat e ceea ce-mi place, asa cum altadata imi placea sa dansez toata noaptea la petreceri...Maine se mananca la noi si pe urma mergem sa vedem si noi alti braduti.

miercuri, 24 decembrie 2008

Traiesc, deci ma abtin

Cineva mi-a spus odata un proverb: "omul isi sapa groapa cu propria gura".
La vremea aceea nu am constientizat intelepciunea acelui proverb, dar acum recunosc: cum am gustat diverse pe langa meniul uzual, cum sufar.
Deci acum stiu ce am de facut, sa ma abtin.
Vad ca si altii au ajuns la aceeasi concluzie

Cadou de la Ela, o veche prietena


elaroseni.blogspot.com

John Lennon - I'm a Jealous Guy

Ce muzica poate fi mai potrivita la o petrecere din Decembrie?

marți, 23 decembrie 2008

luni, 22 decembrie 2008

Jurnaliste care nu stiu sa scrie romaneste

Aseara am nimerit intamplator pe blogul unei jurnaliste. Am fost stupefiata. Elementara cunoastere a limbii romane, a gramaticii era nota dominanta a blogului. Am crezut ca este o exceptie postul peste care am dat, am perseverat si m-am convins ca cei care le critica dur pe fetele astea care nu stiu sa scrie chiar au dreptate.
Toleranta mea este inutila in astfel de cazuri.

sâmbătă, 20 decembrie 2008

2008 a fost un an foarte atipic pentru mine

M-am indepartat foarte mult de unele lucruri si m-am apropiat de altele. M-am redescoperit si redefinit, dar am luat multe dusuri reci. Am mai invatat niste lectii: sa nu te increzi in oameni reali sau virtuali, sa nu mai crezi ca toti oamenii sunt buni, ca nu-i adevarat. In virtual sa nu fii sincer, sa nu-ti pui sufletul pe tava, pentru unii e admis, pentru tine nu. Sa nu crezi niciodata vorba mieroasa, chiar daca nu-i dai importanta la inceput, la un moment dat se va transforma in otrava. Ciudat bilant, dar e vremea bilanturilor si a statisticilor de tot felul.
Azi ti-ai dat seama ca ai gresit, te-ai lasat purtata de val si de aceea a fost foarte simplu sa fii hartuita. Din toate ai mai invatat cate ceva, iar cale de intors nu mai exista. De-acum incolo mergi numai inainte.

joi, 18 decembrie 2008

Concurs de Sarbatori: "Copiii internauti"

Noi vrem sa premiem copiii destepti care folosesc calculatorul. Asteptam parintii si prietenii copiilor sa ii inscrie la concurs, aici:
http://wow2now.wordpress.com/2008/12/19/copiii-internauti-concurs-de-sarbatori/#comments

Concursul va fi jurizat si sponsorizat de Santa Greenfield & Staff si www.gameoutlet.ro

luni, 15 decembrie 2008

Suzana, La Multi Ani!

Sa fii fericita, sa ai parte numai de bucurii, sa fii sanatoasa!

duminică, 14 decembrie 2008

Astazi s-a nascut Hristos - Minisong

Oare cine isi mai aminteste de Ioan Luchian Mihalea si grupul Minisong?

sâmbătă, 13 decembrie 2008

Povestire de Craciun



Povestire scrisa in memoria parintilor mei.

Era seara de ajun. Mama gatise toata ziua. Arome de sarmale, de cozonaci, de piftie si de piscoturi ne gadilasera narile toata ziua. Fratii mei spuneau ca vine mosul la noapte, ca aduce un brad mare impodobit si daruri pentru toata lumea. Nu prea intelegeam eu despre ce e vorba, dar in sinea mea imi propusesem sa nu adorm, ca sa vad ce se intampla. La un moment dat, parintii ne-au obligat sa ne bagam in pat, la culcare. Am inchis ochii, prefacandu-ma ca dorm, nu era nici prima, nici ultima data, cand faceam acest lucru. Imi amintesc cum tata spala podelele camerei, iar mama instala perdeaua in camera in care dormeam. Ca prin vis, ii auzeam susotind, nu prea intelegeam ce zic si pana la urma am adormit. A doua zi, cand m-am trezit un brad pana la tavan trona in camera, impodobit cu globuri colorate, cu lantisoare din hartie creponata, cu oameni de zapada din vata lipita pe carton, cu ingerasi desenati pe carton, cu cosulete de carton imbracate in hartie glasata, cu nuci imbracate in staniol, cu lumanari si cu artificii. Podoabele bradului copilariei erau diferite de cele de acum, mai tarziu am invatat sa ni le confectionam singuri si ce putea fi mai frumos de-atat. Craciunul venise la noi cu bradul impodobit, cu jucarii pentru copii. Nu-mi amintesc exact, dar cred ca Mosul imi adusese o papusa de carpa cu capul si gatul din carton presat. Acestea erau papusile in vremea aceea, cele de portelan existau, dar pentru alti copii, iar cele de plastic s-au inventat mai tarziu.
Daca v-ati hotarat sa va luati un brad ecologic, puteti sa-l comandati aici

Stefan Hrusca - Deschide nana usile

vineri, 12 decembrie 2008

Ciuba, catelul nostru ciobanesc


Aceasta este Ciuba prin luna mai, o aveam in arhiva blogului pe WB, am gasit-o pe tag-ul catei.
Ciuba s-a "indragostit" de noi cand ne-a descoperit pe strada, pe urma am adapostit-o s-o salvam de hingheri si de-atunci e prietena noastra cu patru labute.
Ciuba a cam imbatranit si nu mai aude bine, motiv pentru ceilalti catei sa o necajeasca. Ieri s-au certat, iar Ciuba a reusit sa se taie intr-o tabla ascutita (nu stiu ce a cautat acolo, poate a vrut sa se ascunda de ceilalti). Azi am doftoricit-o conform instructiunilor de la veterinar: cu injectie anti-infectie, cu tuns blana, dezinfectare cu apa oxigenata si pudra cicratizanta. Ma intreb de unde puterea de a doftoroci un caine cu o rana urata?
Nici eu nu stiu, dar cred ca ma va obseda ceva timp. Cine i-a facut injectia? Cine a invatat in armata, nu eu...

miercuri, 10 decembrie 2008

Crinul, fabrica de tricotaje din Bucuresti, nu mai exista

Cine mai stie ce insemna Crinul in anii dinainte de '89?
Era un producator de tricotaje de prestigiu intr-o lume mare consumatoare de t-shirturi, sweatshirturi, hanorace, treninguri. Uni sau imprimate, acestea colorau peisajul cenusiu si tern al Romaniei. Se exportau mai ales in Germania, SUA, Anglia, Franta, Norvegia, Suedia, Danemarca, Kuwait, etc.
In anii '88-'89-'90 tricotajele erau preferate de catre consumatorii de imbracaminte.
Au fost ani in care daca intrai intr-un magazin de imbracaminte, constatai ca majoritatea produseloe erau din tricot.
Au existat imprimeuri celebre pe care fiecare copil sau adult si le dorea.
Ce a ramas din Crinul astazi? Un corp de cladire inchiriat pentru diverse activitati, restul cladirilor care adaposteau atelierul de creatie, sectiile de tricotat, croit, cusut, imprimat, ambalat, depozitat, au disparut. Se lucra rudimentar vor spune anumite voci. Da, este adevarat, sectia de imprimerie era cea mai urat mirositoare si periculoasa pentru oamenii care lucrau acolo. Dar ce minuni de produse au plecat pe poarta fabricii mai stie cineva?
Se vindeau in C&A, in Dressmann, in OBS, in Hennes&Mauritz si nu numai. Se vindeau in toata lumea. De ce nu s-a investit in Crinul? La aceasta intrebare, din pacate, nu cunosc raspunsul.

marți, 9 decembrie 2008

Am intrat in spiritul Sarbatorilor

Am intrat in spiritul Sarbatorilor, am fost la dentist...E normal sa mergi cand nu se mai poate. Dentistul meu e cel mai bland si bun dentist si m-a trimis la radiografii, etc. E foarte constiincios si m-a adus la realitate imediat: trebuie sa ne grabim, altfel laboratorul intra in vacanta de vineri, deci...ma conformez.
Nu stiu de ce, dar am senzatia ca toata lumea a inceput sa innebuneasca, trebuie sa ramanem calmi. S-ar putea ca pana in Sarbatori sa avem o multime de lucruri de facut pe langa cele de care stim deja.

luni, 8 decembrie 2008

Important este sa incepem sa intram in spiritul sarbatorilor

Sa numaram zilele ramase pana la Craciun si sa ne decoram casa, pe urma sa incercam sa ne relaxam, ceea ce este foarte greu. Putem alege imagini frumoase.

Crita - prietena mea din liceu

Eram in clasa a noua, cand a venit la noi in clasa. Mica de statura, blonda, tunsa scurt, cu ochii mari si verzi, cu un profil frumos, ne-a cucerit pe toti din prima zi. Ne-am imprietenit, pentru ca imi placea literatura, vorbeam despre Eugen Ionescu, despre Ion Barbu, despre Buzzati si despre Sartre, Simone de Beauvoir. Picta, imi placea sa merg la ea acasa, imi arata ce-a mai pictat: crochiuri, icoane pe sticla, acuarele se uscau pe masa in camera ei. Mama ei ne servea cu lapte de pasare, beam cafea si fumam. Petrecerile la Crita erau mai speciale, avea niste prieteni mai trazniti, mai greu de inghitit. Noi eram undeva la limita intre normal si rebel, nu ne renegam familia, pentru ca familia avea incredere in noi si ne lasa sa ne descoperim valorile noastre si pe ale celor din jurul nostru. Pe urma ea s-a mutat la uman, eu am ramas la real. Continuam sa ne intalnim, sa stam de vorba, sa povestim, sa ne destainuim. A fost o prietena adevarata, desi un pic ciudata, nu accepta prostia, era foarte transanta, iubea frumosul si il iubea pe Pepa. S-au iubit de atunci si peste ani am aflat ca s-au casatorit si sunt impreuna si acum. Ea face scenografie, el este regizor; recunosc ca atunci cand ne-am intalnit in 2000, cu fosti colegi de liceu, am promis ca merg la teatru sa le vad spectacolele puse de ei in scena. La teatru am fost, dar nu la spectacolele lor. Dar nu-i timpul pierdut.

sâmbătă, 6 decembrie 2008

7 Decembrie, iarna vintage



7 Decembrie este o zi plina de simboluri si amintiri. Nu pot impartasi totul, inca nu sunt pregatita pentru aceasta. Mai reflectez.

Later edit: sunt cazaniera, orice s-ar spune, imi place sa fac treaba prin casa, cand am timp, de cele mai multe ori insa, nu prea am. N-am fost niciodata femeia de casa perfecta, nu vreau sa mint. Am plusuri si minusuri, ca orice om.
N-am fost niciodata iubita perfecta, asa ceva nu exista, m-am straduit numai...

Se intampla si pe WP...

Goshdarnit!

Something has gone wrong with our servers. It’s probably Matt’s fault.

We’ve just been notified of the problem.

Hopefully this should be fixed ASAP, so kindly reload in a minute and things should be back to normal.

Panseurile mele

Ieri am hotarat un lucru foarte important: sa mai domolesc putin ritmul...
Prin urmare, am fost la cumparaturile de rigoare si in loc sa merg la cursuri aseara, am hotarat sa raman, sa aranjam cadourile in pungi, pe urma sa lucrez, pe urma sa primim musafiri nocturni. Asa, mi-am facut seara frumoasa, iar de dimineata am plecat la cursuri cu un profesor din Franta, vorbitor de engleza. Pe drum am admirat peisajul de pe Bulevardul Dacia in drumul spre Moxa. M-am bucurat de fiecare detaliu, am mers relaxata, chiar daca am intarziat o ora. De obicei merg seara acolo, dar la lumina zilei totul arata altfel. Cand am ajuns la amfiteatru, am ciocanit discret in usa, am deschis-o incet, iar profesorul de economie m-a vazut, a afisat un zambet larg, mi-a facut un semn prietenos cu mana si am intrat scuzandu-ma de intarziere, dar stiind ca sunt iertata...M-am simtit foarte bine, atmosfera a fost frumoasa, dezbaterea interesanta. La pauza profesorul nostru ne-a anuntat ca va dura pana la orele 14,00 si nu pana la 18,00 cum se anuntase initial, asa ca am baut un capuccinno bun de la automat si am considerat ca ziua perfecta a fost ziua de azi.
Ma gandeam de dimineata ca nu merita sa ne zbatem atat pentru mize mici, lucrurile importante conteaza, iar cei mai importanti suntem noi, oamenii.

vineri, 5 decembrie 2008

joi, 4 decembrie 2008

HR din Romania trece prin clipe grele

Aseara la metrou, o fata vorbea la telefon: am stat la sedinta de sindicat, eram vreo trei sute de persoane. Vor sa ne taie din salariu si minutele cat mergem la WC...
Chiar credeti ca asa ceva e posibil?
Eu cred ca exagera. Este adevarat ca se fac peste tot restructurari, reduceri de personal, disponibilizari, dar nici chiar asa...

marți, 2 decembrie 2008

S-o facem lata, cu mamaliga la Pro TV

Reclama la "mamaliga" de la Pro TV e de nota 10, au idei bune, trebuie sa recunosc. Au facut din binecunoscuta mamaliga un subiect de publicitate romaneasca foarte inspirat.
Amuzant, tonic, colorat, viu, autentic, inspirat.
Si mamaliga curge galbena si pufoasa prin toti porii Pamantului pana-l acopera cu totul...

luni, 1 decembrie 2008

Dileme de 1 Decembrie

Anul trecut de 1 Decembrie s-a aprins bradul din Piata Unirii, ce frumos a fost.
Acum, oare se mai face brad?

1 Decembrie din amintirile mele e cam trist

1 Decembrie a insemnat intotdeauna inceputul iernii calendaristice.
Cu ceva ani in urma a fost ultimul 1 Decembrie fericit, de cumpana, cred. Eram cu totii, cu multa zapada, la Predeal. Ne plimbam prin zapada si credeam ca nimic rau nu se poate intampla. Ce-a urmat in acea iarna ne-a demonstrat exact contrariul. Un accident stupid a declansat principiul dominoului si totul s-a naruit cat ai clipi, atragand nenorociri care s-au tinut lant si pareau ca nu se vor mai opri niciodata.
Mi-am amintit de gustul tortului de biscuiti cu crema de halva pe care-l facea mama in copilarie, mi-am amintit de sarbatorile de iarna care erau precedate de un obicei barbar: taiatul porcului si brusc mi s-au declansat in minte toate amintirile triste. Incerc de ani de zile sa cred ca iarna e un anotimp frumos, dar nu pot sa nu-mi amintesc cate nenorociri ne-a adus si cate ierni triste am avut de-atunci. Scutur din cap si-mi zic, sunt amintiri, amintirile triste n-au ce cauta aici. Trebuie alungate si inlocuite cu cele frumoase. Dau un refresh si-ncerc o varianta de escape, oare am sa reusesc?

Imnul Romaniei in varianta Rock

La Multi Ani Romania, La Multi Ani Pro TV, La Multi Ani tuturor romanilor de pretutindeni!

Despre mine

Fotografia mea
Sunt un om obisnuit, dar cu pretentii.