sâmbătă, 6 decembrie 2008

Panseurile mele

Ieri am hotarat un lucru foarte important: sa mai domolesc putin ritmul...
Prin urmare, am fost la cumparaturile de rigoare si in loc sa merg la cursuri aseara, am hotarat sa raman, sa aranjam cadourile in pungi, pe urma sa lucrez, pe urma sa primim musafiri nocturni. Asa, mi-am facut seara frumoasa, iar de dimineata am plecat la cursuri cu un profesor din Franta, vorbitor de engleza. Pe drum am admirat peisajul de pe Bulevardul Dacia in drumul spre Moxa. M-am bucurat de fiecare detaliu, am mers relaxata, chiar daca am intarziat o ora. De obicei merg seara acolo, dar la lumina zilei totul arata altfel. Cand am ajuns la amfiteatru, am ciocanit discret in usa, am deschis-o incet, iar profesorul de economie m-a vazut, a afisat un zambet larg, mi-a facut un semn prietenos cu mana si am intrat scuzandu-ma de intarziere, dar stiind ca sunt iertata...M-am simtit foarte bine, atmosfera a fost frumoasa, dezbaterea interesanta. La pauza profesorul nostru ne-a anuntat ca va dura pana la orele 14,00 si nu pana la 18,00 cum se anuntase initial, asa ca am baut un capuccinno bun de la automat si am considerat ca ziua perfecta a fost ziua de azi.
Ma gandeam de dimineata ca nu merita sa ne zbatem atat pentru mize mici, lucrurile importante conteaza, iar cei mai importanti suntem noi, oamenii.

2 comentarii:

Mihaela Chelaru spunea...

Cata esenta se aduna in ultimele randuri pe care le-ai scris! Dar uneori zbuciumul nostru suflet este atat de mare, incat uitam de aceste lucruri.

greenfield spunea...

Draga mea Mihaela, ieri am mai invatat cate ceva. Prioritatile trebuie sa ni le stabilim noi, altfel putem avea reale probleme. Sa incercam sa simplificam unele lucruri, iar altora sa le acordam importanta cuvenita:)

Despre mine

Fotografia mea
Sunt un om obisnuit, dar cu pretentii.