marți, 27 ianuarie 2009

Pentru ca nu imi place sa ma complic

Oare de cate ori m-am inchis in mine? De foarte multe ori. Atunci cand simteam ca atentia care mi se acorda e mai iesita din comun, ca se "aprind calcaiele", cum se spune popular, atunci ma inchideam in mine, bateam in retragere, deveneam indiferenta, absenta, imposibila chiar uneori. Asa credeam ca scap usor, fara explicatii, fara discutii interminabile, fara complicatii inutile. A fost o vreme cand imi placeau complicatiile, dar n-a durat mult, pe urma am hotarat sa le ocolesc. De fiecare data imi imaginam ca e prima si ultima data cand fac acest lucru, dar de fapt a fost de multe ori. Si acum daca simt ceva nefiresc bat imediat in retragere si asta pentru ca nu imi plac complicatiile.

4 comentarii:

Diana spunea...

Uneori e o solutie sa dai inapoi, sa nu te complici, dar sa nu fie un obicei...

greenfield spunea...

E o solutie de compromis, cam lasa ce-i drept, dar sanatoasa...

pescarusul argintiu spunea...

Complicatiile alunga in mod incet si sigur monotonia ce pandeste din umbra...
Dar daca ele sunt prea exagerate si incomode, e bine sa nu le dam curs.
Eu cred ca este o deprindere buna cautarea si mentinerea simplitatii, deci te sustin, draga prietena! :)

greenfield spunea...

Draga Pescarusule, eu asa m-am educat. Nu stiu daca a fost bine sau nu, dar nu am avut timp de complicatii.

Despre mine

Fotografia mea
Sunt un om obisnuit, dar cu pretentii.