marți, 13 ianuarie 2009

Poezia pentru mama

"Aicea ninge,mamă
Crăiasa iarnă împodobeşte natura cu straie moi de nea.
Şi mă gândesc la tine,mamă
Privind îmbrăţişarea divină ce ochii de copil îmi lumina.

Obraznic prind eu fulgii, mamă
În timp ce viaţa amorţeşte-admiră pacea, ce o cerne Domnul;
Aş vrea să-i pun în palma ta, mamă
Să simţi căldura fericirii, ce te trezeşte din veşnic somnul.

Totul din jur îţi simte sărbătoarea, mamă
Mii de cristale se iau mână de mână şi joacă hora mare;
De aş putea sa-ţi sărut ochii, mamă
Să te îmbrac in ia dumnezeiască şi s-adormim-n uitare.

Ascultă,dragă mamă
Veşmântul dalb şopteşte o poveste şi îngerii îngână doina părintească.
Să-ţi ningă-n suflet cu credinţă, mamă:
De ziua ta, fulgul lipit de geam poemul meu să ţi-l rostească."

De la prietena mea Pescarusul Argintiu

7 comentarii:

paul spunea...

Daca mama ar mai trai,i-as darui-o cu mare dragoste si i-as spune din tot sufletul IARTA-MA!
Iar lacrima ce vrea sa iasa,imi ineaca negura-ntunecata a copilariei cand te srigam...draga mea mama!

paul spunea...

strigam...vrut-am,a spune

greenfield spunea...

@Paul, eu sunt multumita in felul meu ca am fost alaturi de parinti de cate ori am putut. Din pacate in ultimele momente ale lor am lipsit...
Sa ne ierte Dumnezeu si parintii!

pescarusul argintiu spunea...

Paul, poezia pe care i-am adus-o in dar prietenei noastre s-a dorit in acelasi timp, prilej de omagiu si gand pios pentru toate mamele trecute in nefiinta, ce au pasit in nemurire.
Sunt sigura ca ele au simtit revarsarea de dragoste si de lumina ce s-a concentrat spre stelele de unde vegheaza si au primit toate lacrimile noastre.

Greenfield, daca am reusit sa aduc o unda de mangaiere si recunostinta icoanei mamei tale prin aceste versuri tesute cu talent si sensibilitate, inseamna ca undeva, un inger de lumina zambeste catre noi.
O viata frumoasa si implinita iti doresc, alaturi de cei dragi!

greenfield spunea...

Pescarusule, esti un suflet nobil:)
Mama mea era un om deosebit, eu am pretuit-o foarte mult, desi poate nu i-o aratam cu ostentatie. Dar uneori gesturile simple conteaza...

Poate ne vom si cunoaste vreodata la un jour de doamne. Cu Corina tot n-am reusit sa ma intalnesc. Poate la vara in Cismigiu la Monte Carlo...
Mamele noastre pot fi mandre de noi!

pescarusul argintiu spunea...

Imi pare nespus de rau, draga mea, ca frumosul proiect de a te intalni la o cafea cu prietena noastra Corina nu s-au materializat inca :(
E atat de greu sa ne intersectam traiectoriile in acelasi punct si la acelasi moment in aceste vremuri agitate si repezi!
Dar cu siguranta, vom reusi pana la urma sa ne cunoastem, fie si la vara, la Monte Carlo, de ce nu? :)

greenfield spunea...

Si eu am avut un decembrie cu multa treaba, ea la fel, a mai venit o prietena din Germania, nici cu ea nu m-am vazut.
Acum iar merg la scoala. Am renuntat si la teatru in timpul saptamanii.
Dar la vara...:)

Despre mine

Fotografia mea
Sunt un om obisnuit, dar cu pretentii.