sâmbătă, 28 februarie 2009

Am primit ghiocei si martisoare virtuale



Le impart cu voi si va doresc tuturor o primavara frumoasa!

O sustin pe Corina Cretu pentru Parlamentul European




Corina Cretu Europarlamentar


vineri, 27 februarie 2009

La intersectia Doamnei cu Ion Ghica

La intersectia Doamnei cu Ion Ghica, acolo s-au derulat toate evenimentele in arsita verii.

In fiecare zi mergea la etaj unde domnul acela grizonat, pus la patru ace supraveghea sala de arta. Volumul lui Alpatov astepta pe raftul bibliotecii sa fie luat si studiat zilnic, pagina cu pagina, capitol cu capitol. Pana intr-o zi cand planurile s-au schimbat. A urmat facultatea, o alta si dupa cinci ani s-a intors in intersectia Doamnei cu Ion Ghica. Incepea o noua etapa, totul parea misterios si fascinant.

In arsita verii oamenii alergau in toate partile, mirosul de cafea inunda coridoarele inalte, tacanitul masinilor de scris se auzea din spatele usilor groase din lemn masiv, vopsite in culori inchise. Era un du-te, vino pe care nu-l intelegeai daca nu erai cat de cat familiarizat cu ce se intampla acolo.

Femei frumoase, cu un aer distins, elegante, care lasau in urma dare de parfum bun se leganau pe acele coridoare, purtand cate o hartie in mana, intrau la director, aflau ca nu e, se intorceau in birou, sau ramaneau sa-l astepte in secretariat. Se auzea tacanitul masinilor de scris, sunau grav telefoanele, cateva in fiecare birou, se suna prin centrala, asa era pe atunci. Barbati in camasa cu manecile suflecate alergau pe scari, incarcau vapoare, descarcau camioane, verificau tone de bumbac sosit in Constanta, alergau dupa conosamente, se duceau dupa frachte, zburau la Paris, sau la Cairo, la Beirut, sau la New York, la Moscova, sau la Merlbourne.

Directorii erau oameni legendari, apareau in sedinte, dadeau verdicte, puteau sa te ridice sau sa te afunde, cum iti era norocul. In locul lor sefii de serviciu aveau mana libera sa analizeze, sa tipe, sa judece, sa ameninte, sa ia decizii, sa te faca sa te simti un nimeni mult prea neimportant pentru ei.

La protocol veneau clientii legendari de care se vorbea in soapta pe la colturi. Circulau tot felul de legende si de povesti cu oameni de afaceri fosti patroni de filaturi in tara, plecati in Franta sau in Germania si de acolo continuau sa lucreze cu patria lor de origine: cumparau sute de metri de tesaturi crude sau albite pe care le prelucrau prin alte parti si le transformau in lenjerie de pat. Dar pentru a putea cumpara ieftin plateau greu, plimbau pe unii pe Coasta de Azur, atunci ca si acum. Si cine stia si nu tinea pentru el sfarsea urat, cadea de pe munte iarna si era gasit primavara cand se topeau zapezile.

Dar toate aveau un farmec aparte, un aer misterios si parfumat cu miros de cafea buna de la protocol, cu mirosul inconfundabil de Kent si de Dunhill, cu parfumuri Balmain, Bourgeois si Yves Saint Laurent, cu aburii de whisky servit pe cuburi de gheata clientilor importanti din Liban si Kuwait, sau Italia, Belgia, Olanda si Anglia.

Cand era sfarsit de luna, de trimestru, de semestru, de an, lucrurile scapau de sub control. Toata lumea parca innebunea. Toti vroiau cifre, rezultate, situatii pe orizontala, pe diagonala, cifrele trebuiau sa iasa, cheia de control o detinea sefa noastra, foarte priceputa in diplomatie, in compensatii, in o mana spala pe alta, in telegrame si telexuri interminabile, in formule de politete si in stat excesiv peste program.

Iar noi, pigmeii trebuia sa livram, sa facturam, sa exportam, sa miscam vagoane, vapoare, containere, camioane, avioane, sa introducem documente in banca, sa incasam, sa facem situatii, sa raportam realizarea volumului de export estimat. Si nu era usor deloc, dar nu ne ierta nimeni daca nu ne faceam datoria, mai mult decat atat, ne penaliza la salariu cu procentul de nerealizare de plan.

In arsita verii ne prindea noaptea in birourile noastre supraaglomerate unde puteam fi cate doisprezece oameni cu patru-cinci masini de scris zgomotoase, masini de calculat cu banda, cateva telefoane la care vorbeam toti deodata caci parca era sfarsitul lumii. Si pe usa intra tot timpul cineva sa ne intrebe: cat, cum, de ce, ati terminat?

La orele pranzului de afara venea mirosul de poluare de la Universitate si de la Coltea, cele mai poluate intersectii din Bucuresti. Nu stiu de ce, dar imi placea mirosul acela, desi de nerespirat, mai ales dupa ‘90.

In curtea interioara era mai racoare, era umbra si placut, daca aveai biroul pe cealalta parte a cladirii.

Cand lucrurile se complicau veneau colegii din ministere, de la industria usoara, cu care imparteam cladirea, de la comertul exterior, adica de vis-a-vis, sau cei de la Dunarea, care raportau si ei tot cifrele noastre, caci ei ne supravegheau indeaproape. Daca aveai facturi neincasate, sau navluri moarte, sau marfuri livrate pe credit, reclamatii de calitate, te puteai considera un om condamnat la intrebari, la controale, la interviuri cu omul de la etajul intai.

Nu era simplu deloc, pentru ca de multe ori erai parasit, toti se dadeau de o parte, cei de la ambasade trimeteau telegrame cifrate care soseau in caiete speciale, erai pus la zid, agresat verbal, stresat, intervievat, daca nu erai puternic cedai psihic, era foarte usor s-o iei razna.

Daca erai norocos si aveai dosar bun plecai in strainatate sa-ti cunosti clientii la ei acasa si puteai sa te ratacesti, sa te pierzi cu firea, sau sa te intorci acasa la ai tai. Fiecare isi urma destinul in felui lui.

Aceasta povestire este cadoul meu de 1 Martie pentru fostele mele colege si fostii mei colegi carora le doresc o primavara frumoasa.

joi, 26 februarie 2009

De 8 Martie


Debutul primaverii ne debusoleaza intotdeauna indiferent de cat de impersonal ne propunem sa abordam frumosul anotimp. Este ceva ce se intampla independent de felul nostru de a fi. Oricat de mult ne-am propune sa nu ne implicam emotional prea tare.
A fost de ajuns sa dau un telefon si m-au coplesit toate amintirile dintr-o cladire unde ani de zile a functionat un fel de institutie prolifica, unde se faceau afaceri de tot felul, unde se crea plusvaloare. Ideea ca anul acesta ar putea fi ultima intalnire de 8 Martie m-a intristat deoarece eu tin la oameni, chiar daca oamenii acestia m-au suparat vreodata.
Si este adevarat ca in ultimii doi ani m-am eschivat sa merg la aceasta intalnire pe care eu am initiat-o cu cativa ani in urma. Si nu am regretat ca nu am mers anul trecut, desi toata lumea m-a intrebat de ce, dar acum chiar trebuie sa iau o decizie destul de delicata: sa merg la poate ultima intalnire, sau sa ma eschivez in continuare?
Am la ce sa meditez pana la sfarsitul saptamanii viitoare.

Si am descoperit un blog cu fotografii interesante de unde am ales niste lalele superbe

Femeia Anului 2008

Femeia anului 2008

Revista Avantaje, in parteneriat cu Avon Cosmetics Romania, a desemnat castigatoarele celei de-a unsprezecea editii a premiilor Femeia Anului
Gala premiilor Femeia Anului 2008, organizata de revista Avantaje in parteneriat cu Avon Cosmetics Romania , a desemnat castigatoarele celei de-a unsprezecea editii.

In acest an s-au acordat noua premii de excelenta, la sase categorii. Revista Avantaje si compania Avon Cosmetics Romania au acordat titlul Femeia Anului 2008 pentru urmatoarele categorii: Implicare si Responsabilitate Sociala, Promovarea Drepturilor Femeii, Promovarea si Apararea Drepturilor Copilului, Promovarea Imaginii Romaniei in Lume, Apararea si Promovarea Valorilor Europene, Initiativa in Sprijinul Semenilor.

Cele noua premii de excelenta ale acestei editii sint:

* Marina Sturdza - Presedinte onorific a numeroase asociatii caritabile nationale si internationale - pentru Implicare si Responsabilitate Sociala
* Monica Macovei - Consultant special al premierului Republicii Macedonia pe probleme de combaterea coruptiei - pentru Apararea si Promovarea Valorilor Europene





* Victoria Asanache - Director al Fundatei Renasterea, responsabila pentru programele de prevenire si depistare a cancerului de san si de col uterin - pentru Promovarea Drepturilor Femeii
* Wajiha Haris - Presedinte al Fundatiei Scheherazade, initiatoarea proiectului de stringeri de fonduri pentru renovarea spitalului de copii Marie Curie - pentru Promovarea si Apararea Drepturilor Copilului
* Simona Miculescu - Ambasador extraordinar si plenipotentiar al Romaniei la ONU, prima femeie cu grad diplomatic de ambasador din diplomatia romana - pentru Promovarea Imaginii Romaniei in Lume
* Bianca Brad - Presedintele Organizatiei EMMA, asociatie neguvernamentala ce ofera sprijin familiilor care trec prin drama pierderii unui copil - pentru Initiativa in Sprijinul Semenilor



* Liana Maria Vislan - Fondatoarea Centrului Educational "Teodora" din Bailesti, pentru Copiii cu Sindrom Down - pentru Initiativa in Sprijinul Semenilor
* Mihaela Tise - Fondatoarea Centrului Ajutor pentru Viata "Prea Sfinta Inima a lui Isus", din Piatra Neamt, centru maternal pentru asistenta victimelor violentei in familie - pentru Initiativa in Sprijinul Semenilor
* Iana Matei - Directoarea Fundatiei "Reaching Out" din Pitesti, Centru pentru protectia si asistenta victimelor traficului de persoane - pentru Initiativa in Sprijinul Semenilor

Evenimentul a fost transmis live pe internet pe site-ul revistei www.avantaje.ro prin intermediul serviciului Fiber Link, furnizat de compania RCS - RDS. Lansata in octombrie 1995, Avantaje a devenit un succes imediat, impunind un nou stil in presa adresata publicului feminin.

Cu peste 450.000 de cititoare in fiecare luna (audienta cumulata pentru editia tiparita si on-line) , Avantaje este ghidul practic si complet al femeii moderne, dedicata familiei, carierei si implicata in viata comunitatii.

Evenimentul de anul acesta a fost centrat pe conceptul de respect pentru femei - respect pentru valorile feminitatii si pentru tot ceea ce femeia aduce umanitatii. Avantaje sprijina Campania Respectului pentru Femei, demarata de Avon impotriva violentei domestice din Romania.

marți, 24 februarie 2009

Va urez o primavara frumoasa!



Puteti comanda online felicitari de primavara cu imagini de sezon aici.

luni, 23 februarie 2009

The Internet can make you sick

This is a warning for everybody!

http://www.atelier-us.com/internet-usage/article/the-internet-can-make-you-sick-biologist-says

Premiile Oscar 2009

Astazi toata lumea vorbeste de premiile Oscar 2009
Toaletele si bijuteriile actritelor au fost superbe in totalitate.

duminică, 22 februarie 2009

Flori de munte imi decoreaza blogul

Daca nu mai merg la munte cum mergeam altadata pot sa-mi decorez blogul cu flori.
Fiecare floare imi aminteste cum le culegeam si le aduceam acasa gata ofilite, caci florilor de munte nu le pria aerul de Bucuresti.

sâmbătă, 21 februarie 2009

El vede lumea altfel: Jose Feliciano

Am admirat intotdeauna oamenii care si-au trait cu demnitate nefericirea si n-au incetat niciodata sa daruiasca celor din jur bucuria de a trai. Un om care n-a vazut niciodata, dar nu a lasat sa se vada acest lucru: Jose Feliciano - Que Sera

Promised Land la Teatrul Foarte Mic

http://www.teatrulmic.ro/spectacole/promised.html


PROMISED LAND
(spectacol de dans, productie UNATC)



Conceptul şi coregrafia: Arcadie Rusu
Scenografia: Ioana Pashca
Light design: Alin Popa

Interpreţi: Ioana Marchidan, Casandra Stelea, Istvan Teglas, Attila Bordas, Elisabeta Mihai



Foto: Oana Parache, Mihai Ana, Marian Cazacu

"Promised Land nu are o legătură directă cu motivul biblic.



Este vorba de absurditatea lumii în care viaţa nu ne mai aparţine pentru că deciziile, de cele mai multe ori, nu ne mai aparţin.

Din acest punct de vedere vulnerabilitatea umană e o consecinţă a tipului de viaţă pe care îl experimentăm, care ne ia prin surprindere, care de fapt, ne experimentează pe noi.

Spectacolul comprimă formalităţi sociale. Stările ascunse în spatele oricărui gest, oricărei mişcări constituie esenţa singurătăţii. Pe noi, oamenii, ne poate salva numai singurătatea, spune Evgheni Evtusenko."

Editorial de sambata

Ieri am terminat cu dentistul, a fost un tur de forta, dar a meritat. Am totul pus la punct, pentru cat timp nu stiu, dar sper sa dureze cat mai mult.
Am lipsit la doua cursuri saptamana care a trecut deoarece am avut alte indatoriri.
Miercuri am fost la o intalnire cu oameni de afaceri de unde am inteles ca mediul de afaceri este in "stand-by", toata lumea spera si asteapta vremuri mai bune, predictii sunt greu de facut, mai ales pe termen lung. "Learning by doing", cam asa se pune problema.
A nins in Bucuresti doua zile la rand, acum s-a topit toata zapada si cred ca vor veni zile mai bune.
Am inlocuit masina de spalat cu un alt model, aceeasi marca si maine sper sa o monteze definitiv sa o pot folosi. Pare banal, dar este ceva vital, asta e sigur.
In rest, sper din toata inima sa ne fie mai bine si sa fim sanatosi, ceea ce doresc tuturor.

sâmbătă, 14 februarie 2009

Breakfast de ieri si de azi

Am experimentat tot feluri de "breakfast styles". Continental, "a la choix", bufet suedez, "oriental breakfast", "italian breakfast", "greek breakfast" si bineinteles, "flight breakfast", adica breakfast de avion (fiecare companie aeriana cu meniul propriu).
Ideea de a scrie despre micul dejun mi-a fost declansata de aburii aromati ai cafelei proaspete care se asorteaza obligatoriu cu notiunea de breakfast.
Cel mai interesant este atunci cand aroma cafelei si a painii prajite se infiltreaza pe sub usa camerei de hotel si-ti gadila narile. Atunci iti dai seama ca trebuie sa te scoli si sa cobori la masa. Exista si riscul de a pierde breakfastul atunci cand se schimba fusul orar in Copenhaga si tu ai uitat sa-ti ajustezi ceasul.
Nu am sa detaliez acum ce inseamna fiecare breakfast dintre cele mai sus mentionate, ci am sa ma rezum la a povesti cele mai interesante impresii de la experientele mele cu micul dejun.
In primul rand am sa amintesc despre porridge, pe care l-am descoperit intr-un fel de samovare mari in hotelul din Helsinki: un fel de terci aburind de care nu m-am atins deoarece imi lasa impresia de ceva care a mai fost mancat inainte de altii.
Despre bufetul suedez de la Hotelul Saga din Oslo merita sa scriu: cred ca a fost cel mai prietenos mic dejun pe care il luam sub privirile atente ale patroanei, o doamna in etate, cu parul strans intr-o coada rotita deasupra capului, imbracata cu o rochie lunga cu volanase pe umar si purtand un sort alb, de asemenea bordat cu volanase. Femeia aceea in varsta cu aspectul ei ca din alte vremuri venea la fiecare si ne intreba daca ne place meniul servit acolo, care de altfel era ireprosabil. Mai ales salata de cruditati si cea de sfecla rosie erau foarte bine preparate, traditie care nu s-a mai pastrat peste ani, atunci cand doamna nu a mai aparut.
Despre restaurantul italienesc care ne servea micul dejun la un hotel in Dubai imi amintesc ca dimineata cand coboram la masa si simteam mirosul de ceapa si usturoi amestecate in lipiile pe care le preparau acolo si mi se cam intorcea stomacul pe dos, pastrez numai aceasta senzatie si restul s-a sters.
Se spune ca micul dejun ar trebui sa fie cea mai importanta masa a zilei, dar eu n-am putut niciodata sa mananc mai mult decat mi se cuvine, asa ca-mi amintesc cu placere de continental breakfast cu o cafea cu lapte, un pahar de suc si o tartina cu unt si cu gem. Acum am renuntat si la unt si la gem, le-am inlocuit cu miere.

Valentine's day e o zi normala



Chiar nu vad de ce exista atata respingere fata de acesta zi la o multime de persoane. Cred ca e numai o manifestare de non-conformism, dar nu va obliga nimeni dragilor sa va manifestati asa de vehement, ca bate la ochi.

Later edit: intr-o relatie cel mai urat lucru e lipsa de reciprocitate. Adica, fata se ocupa de toate, iar el face pe indiferentul, stie numai sa primeasca, dar nu stie sa si ofere.

Nu, nu e vorba despre mine, eu ma pregatesc sa merg la teatru in seara asta.

vineri, 13 februarie 2009

Pe Dambovita au aparut pescarusii

Sunt multi, albi si frumosi. Le-am impartit o paine luata de la magazinul din colt.
Mi-au facut ziua frumoasa.
Deoarece nu i-am fotografiat mi-am amintit de cei vazuti in ferry boat pe Marea Egee:

joi, 12 februarie 2009

Bloggari de renume ajunsi anonimi

Sunt bloggari care si-au cam iesit din mana, eu nu pot sa neg faptul ca au scris frumos acum cinci-sase ani, dar acum ca sa iasa din anonimat fac foarte mari eforturi.
Recurg la orice, mai ales la injuraturi. Parerea mea este ca daca numai invectivele le-au mai ramas ca arme, e grav, ar trebui sa se updateze.

miercuri, 11 februarie 2009

Liviu Mihaiu a fost demis

In septembrie 2008 Liviu Mihaiu a fost numit Guvernatorul Deltei Dunarii.
Astazi a fost demis si nu cunoaste motivele. Banuieste ca exista niste interese politice.
A spus aceste lucruri in direct acum la stiri la Radio Guerilla.

Corespondenta gama de marimi-imbracaminte femei

Dupa anii '90 in magazinele din Romania exista o varietate de dimensiuni pe care as numi-o de fapt haos de-a dreptul.
Inainte toata lumea era obisnuita cu marimile clasice 38, 40, 42, 46, 48, 50 si asa mai departe.
Intre timp ne-am familiarizat cu gama de marimi S, M, L, XL, XXL si asa mai departe.
Pornind de la o coordonata fixa M=40/42, de aici se poate foarte usor extrapola in plus sau in minus in gama de marimi.
Exista de asemenea corespondenta intre marimi Europa, Anglia, America si aici voi indica o coordonata fixa: 40 Europa = 34 Anglia(este in inch) = 32 America. Iar principiul este acelasi, dimensiunile crascand cu doua puncte.

Despre marimile chinezesti care sunt foarte frecvente la noi prin magazine nu pot sa spun altceva decat ca sunt subdimensionate cu vreo doua marimi la imbracaminte si cu o marime la incaltaminte. Deci un XXL chinezesc poate fi L european.

In revista Femeia de azi de saptamana trecuta exista pe trei pagini detalii despre marimi, ceea ce mi-a amintit de o preocupare mai veche de-a mea legata de faptul ca in magazinele noastre nu se prea cunoaste ABC-ul corespondentei marimilor, iar daca pe eticheta nu se mai precizeaza tara de origine a marfii sau ce fel de marime indica esti pierdut, trebuie sa probezi neaparat produsul, daca nu poti sa apreciezi.

luni, 9 februarie 2009

Toporasi-primele flori care infloresc in gradina

Cand esti protejat de Dumnezeu

Ma gandeam mai devreme de cate ori am calatorit prin lumea mare pe cont propriu.
Uneori eram insotita, de multe ori eram singura. Si nu vreau sa spun ca mi-a fost frica sa merg cu avionul, sau cu trenul, cu masina, cu ferry boat-ul, cu taxi-ul, cu metroul sau pur si simplu pe strada. Desi de multe ori am fost in locuri neumblate pana atunci. Iar pericolele erau la tot pasul.
Nu as putea sa spun ca mi-era frica de oameni, desi de multe ori am fost pusa in situatii mai neplacute. Dar mi-am amintit de dimineata stradutele inguste si intortocheate din lumea araba, unde daca cineva te-ar fi atras intr-o cursa nimeni nu mai stia de tine. Iti trebuie mult curaj si un dram de inconstienta ca sa nu te ratacesti intr-o lume necunoscuta si sa te intorci intotdeauna acolo de unde ai plecat. Si un Dumnezeu care sa te protejeze de undeva de sus.

duminică, 8 februarie 2009

Scrisoare deschisa Ministrului Sanatatii

Pe site-ul Domnului doctor, bloggar si scriitor SF a aparut aceasta transparenta radiografie a starii medicinei din Romania care ne pune pe ganduri foarte serios:

http://sebastian-corn.tapirul.net/370/scrisoare-deschisa-ministrului-sanatatii-un-autodafe/

"Aşadar, suntem 3 inşi plus 1 într-un serviciu care necesită 6 plus minimum 3. Când şi când (s-a întâmplat chiar în ultimele două săptămâni), câte unul dintre noi are dreptul la concediul de odihnă legal. Atunci, rămânem în serviciu doar 2 specialişti plus 1 rezident. Acum, indiferent cât de mândru aş fi eu de specialitatea mea, nu vreau să fac prea mult caz de ea – cu toate astea, este o specialitate care, conform normelor internaţionale de bună practică, necesită la anumite intervenţii chirurgicale echipe din minimum trei medici. Prin urmare, sunt pus în faţa următoarelor situaţii: fie aleg să fac o echipă operatorie dintr-un număr mai scăzut de medici decât sunt necesari pentru buna desfăşurare a operaţiei, astfel încât să mai am un om care să urmărească pacienţii de pe secţie şi/sau care să primească urgenţele, fie intru cu echipa completă, conform cărţilor, numai că atunci nu mai rămâne nici un om care să urmărească pacienţii de pe secţie sau care să primească urgenţele.

Eu m-am sucit în fel şi chip, domnule ministru, vă dau cuvântul meu de onoare, dar aritmetica este imbatabilă pentru mine. Prin urmare, aceasta este prima întrebare pe care v-o pun: cum să fac, domnule ministru? Să-mi asum riscuri intraoperatorii, sau să-mi asum întârzierea în ce priveşte primirea unei urgenţe la camera de gardă? Să risc viaţa pacientului de pe masă, sau să las secţia descoperită?"

Analiza S.W.O.T

S - sunt puternica, am fost intotdeauna, ma ambalez repede pentru cauze nobile, sunt o luptatoare. Am reusit sa invat, sa iau note mari la examene, am vointa, in concluzie.
Sunt analitica si autodidacta, dar invat si de la cei din jur.
W - slabiciuni: las prea mult de la mine, sunt prea blanda, nu stiu si nu-mi place sa vorbesc urat, ma las uneori luata de val. Mi-a iesit colesterolul mare, deci am trecut pe ceaiuri, legume si grape fruit.
O - oportunitati: in ziua de azi nimic nu trebuie neglijat, am facut de toate in viata, de la export, import, marketing, secretariat, management si executant. Caut nise de piata, oportunitati de afaceri. Am devenit dependenta de calculator.
T - amenintari, temeri: plutesc in jurul nostru din belsug, avem parte de multe in ultimul timp.

Masuri imediate: am iesit la aer, am fost la biserica si in piata, am luat mere, masline, morcov si cafea proaspat rasnita. A fost un soare superb cat am fost pe afara, acum s-a inchis din nou. Oare inseamna ceva?

vineri, 6 februarie 2009

Campuri de lalele in Olanda

Chez "Les Dammes"

Cu cativa ani in urma, trei prietene s-au hotarat sa deschida impreuna un restaurant. Desi ele au incercat sa tina totul secret la inceput, zvonurile au circulat repede, pentru ca traim intr-o lume mica atunci cand e vorba de gossip, adica de barfa.
Dupa ce au facut inaugurarea oficiala, in cautare de clienti permanenti, au inceput sa invite prieteni, colegi. S-au dus fetele de vreo doua ori de Ziua femeii, pe urma au preluat initiativa de a organiza acolo fortat intalnirea noastra anuala, cu colegii de facultate. La inceput am ezitat; mesaje, e-mail-uri, presiuni.
Pana la urma am hotarat sa ma duc la intalnire. Am fost la Unirea la salonul de coafura, unde costa scump, dar degeaba, am ajuns la restaurantul cu pricina cu taxi-ul, tocmai in momentul in care se servea sampania in curte. Pupat lumea in curte in vazul calatorilor din tramvaie si masini, sub umbrelele dedicate momentului festiv. Mese si banci de lemn in curte, arata bine. Toata lumea fericita, cei cu pozitii inalte, venit-vazut-pupat-plecat, ca doar ei stau cu noi numai cand nu sunt in top, altfel sau nu vin deloc, sau stau putin.
Am intrat in cladirea veche care adapostea restaurantul, inauntru era racoare si bine, mesele erau aranjate cat sa incapem toti. Am platit suma stabilita si ne-am asezat la mese, ca de obicei, dupa simpatii, dupa preferinte, dupa interese, etc.
Am nimerit relativ bine, cu exceptia unei fete care a stat in fata noastra si ne-a capiat cu subiectul ei forte, turismul de grup, ea fiind ghidul, ceea ce nu ma interesa catusi de putin.
Ne-am ridicat la bufetul suedez pentru antreuri: cel mai sarac bufet de salate pe care l-am vazut vreodata, cu morcov taiat in serpentine subtiri, din abundenta. La inceput am crezut ca e smoked salmon, da’ de unde. In fine, cu cate-o maslina, cu cateva fire de salata, rosie, cascaval ne-am asezat la masa. Atunci toata lumea a inceput sa comande bauturi, acestea urmand a se plati separat de suma pe care tocmai o platisem. Mi-am comandat o apa plata la 1/2, care a venit repede. Ceilalti se asociau la vin, bere, etc., treaba lor. Nici n-am inceput bine sa beau din apa, cand in dreapta mea, vine un baiat, se apleaca la urechea mea si intreaba:
- Platiti acum, sau mai tarziu?
Prima data n-am inteles ce zice, l-am pus sa repete, dar el o tinea cu plata. Atunci il intreb:
- Cine te-a pus sa ma intrebi acest lucru, acum, patroana?
La care baiatul, mi-a raspuns cu sinceritate, citand-o pe patroana:
- Bea, plateste.
Am ramas consternata, eram la inceputul festinului, platisem fara sa mananc nimic, nu ajunsesem sa musc din morcov si trebuia sa platesc amarata aia de apa plata, ca nu cumva sa fug pe usa fara sa platesc. Mi-am propus sa-i dau banii pe apa si sa plec de-acolo la plimbare, dar bineinteles ca amicii mei, dreapta-stanga m-au rugat sa ma calmez, ca nu e cazul sa ma supar, ca baietii nu stiu sa vorbeasca cu clientii, bla, bla,…Si toata lumea a patit la fel.
Aveam sa le impart niste invitatii la un eveniment, motiv principal pentru care am rabdat impolitetea, ca sa nu-i zic prostia si am ramas. Asa de prost am mancat atunci, ca am si uitat ce. Si se intampla acum doi ani. Desertul mi-l amintesc. A fost inghetata, am iesit afara, in curte, am mancat inghetata, am barfit, ne-am amintit de iubirile din facultate, am asteptat sa se insereze si pe urma am plecat.
Mi-a lasat un gust amar povestea asta, ca doar eram intre colegi si prieteni, dar meschinaria se plateste, dupa cateva luni au inchiriat restaurantul, n-au rezistat.

Centrul vechi al Bucurestiului

Subiectul este: ce au facut concret asociatiile si ONG-urile din Bucuresti pentru Centrul vechi al orasului? Mi s-a reprosat ca nu ma implic si nu-i frumos din partea mea.
Eu am scris despre acest subiect de multe ori, tag-urile o pot demonstra.
Voi ce-ati facut?
http://asociatiabucuresti.ro/ ?
Lucrarile au inceput in 2006. Pana in prezent numai strazile Smardan si Strada Franceza sunt refacute. Lipscani, partial intre BNR si BCR, restul e sapat de aproape un an si de luni de zile nu a mai trecut nici un muncitor pe acolo.
Deci ce au facut concret ONG-urile si asociatiile?
Imi poate raspunde cineva?

miercuri, 4 februarie 2009

Magnolii



Ce poate fi mai frumos decat un copac cu flori de magnolii parfumate?

Eu n-am fost niciodata Isabella

Da, stiu, intotdeauna mi-ai amintit de modelele de la Scoala populara de arte. Intotdeauna ti-ai dorit sa faci crochiuri dupa model, dar eu nu ti-am pozat niciodata.
Daca n-am facut-o atunci, demult, acum chiar ca n-as mai face-o. E frumos faptul ca inca ma vezi cu aceiasi ochi, ca ma consideri la fel de frumoasa si de speciala ca-n prima zi si faptul ca mi-o spui de fiecare data ma maguleste, desi nu recunosc acest lucru cu glas tare. Dar timpul trece si cred ca e cazul sa-ti spun ce gandesc macar aici. Dar iti repet ca sa intelegi o data pentru totdeauna: eu n-am fost niciodata Isabella, ea se putea dezbraca oriunde si oricum, eu nu.

marți, 3 februarie 2009

"Avem timp" de Octavian Paler

Am primit ca de obicei de la buna mea prietena Pescarusul argintiu aceasta poezie plina de intelepciune.

"Avem timp…pentru toate
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.

Restul … depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.

Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul circa 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede …
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit."

Inceput de poveste

Imaginile incepusera sa mi se-mpleticeasca-n minte, simteam o nevoie imensa sa ies la aer curat, sa ma uit inainte si sa jur ca am sa plec, sa las totul in urma, fara regrete, fara remuscari, fara plansete, fara cuvinte. Imi alegeam in fiecare zi o alta zi, imi promiteam ca maine am sa-mi iau cateva lucruri si am sa ies pe usa, fara sa ma uit inapoi, am sa plec pentru totdeauna, fara sa-mi pese de ce las in urma mea, dar niciodata n-am putut sa fac acest lucru. Mereu m-am intors cu gandul la mare, cand alergam cu bicicleta aia dubla si caraghioasa si am strabatut litoralul de la un capat la altul in arsita zilei si m-am ars pe brate si pe umeri, eram ca o piersica coapta pe spate, am facut insolatie cu febra si frisoare si am crezut ca am sa mor, dar erai langa mine si ma ingrijeai cu cearsafuri ude si cu limonade si cred ca de aceea nu am reusit sa plec niciodata.
Simteam nevoia sa plec, dar mi-aminteam Manastirea Agapia unde am vrut sa ne casatorim religios, dar aveam numai blugii la mine si ar fi trebuit sa imprumut o fusta de la maicute, dar am zis ca nu putem sa facem una ca asta, ar insemna sa-i necajim pe parinti si am ramas, desi eram suparata, erai foarte gelos, banuiai fiecare barbat, fiecare prieten, erai bolnav de gelozie, m-am speriat ce scene faceai. Am vrut sa renunt, ma hotarasem sa rupem logodna, ce rost avea sa ne chinuim, dar erai disperat, nu vazusem in viata mea un om atat de disperat, cred ca m-a induiosat disperarea ta si stii ce m-a induiosat in aceeasi masura? M-a induiosat faptul ca nimanui nu-i pasa de tine, nimeni nu te ingrijea, am simtit acest lucru si atunci ti-am luat lucrurile acasa la mine si le-am spalat. A fost ceva spontan, sa traversez Bucurestiul cu lucrurile tale, sa ti le aduc pe urma spalate, calcate, chiar nu stiu ce mi-a venit, nici nu stiu daca meritai acest lucru, dar cred ca instinctul mi-a dictat ce trebuie sa fac, n-am stat prea mult pe ganduri. Au fost multe clipe frumoase, atunci cand ploua afara si toata casa mirosea a ulei de pictura, chiar parul iti mirosea a ulei si a vernis si a sicative, era un miros anume care nu se uita asa usor. A fost si multa nebunie, mereu spuneai ca pictorii sunt nebuni, ani de zile m-am obisnuit cu gandul acesta, dar toate au o limita, sa stii, nu poti sa-mi reprosezi ca nu te-am avertizat de-atatea ori.

Later edit: Dupa ce ma superi, imi umpli casa de flori, asa se-ntampla de ani de zile.
Oare asa merit eu?
(aprilie 2008)

luni, 2 februarie 2009

Poveste trista cu final pe messenger

Doi copii se iubesc din liceu. Dupa cinci ani de convietuire ea face un master, incepe sa lucreze, iar el ramane in universul lui ingust. Intervine o ruptura, iar el, lasul, intra pe ID-ul fetei si posteaza un Offline la toata lista de prieteni, cunostinte cu un continut defaimator la adresa fetei si a mamei acesteia.
Oare poate fi ceva mai marsav din partea unui baiat ajuns un barbat frustrat?
Eu zic ca nu.

duminică, 1 februarie 2009

Plimbarea noastra in Herastrau

Am facut liceul la real, intr-o clasa in care erau multi baieti ambitiosi si simpatici si numai vreo sapte fete. Cand am trecut intr-a zecea baietii suferisera o transformare, erau mai introspectivi, mai inchisi in ei, mai maturi si-i deranja faptul ca sefa clasei era o fata, adica eu. Eu aveam un preferat printre ei, bineinteles, ceea ce le starnea celorlalti unele porniri de nesupunere. Ar fi vrut sa-si aleaga un sef dintre ei, ceea ce pe mine nu m-ar fi deranjat deloc, dar ei mocneau numai, nu spuneau deschis ce simteau. Intr-o zi am plecat sa ne plimbam in Herastrau cu barca. Eram un grup numeros si cred ca am inchiriat trei-patru barci. La urcarea in barci ne-am grupat intr-un fel, iar eu eram in barca cu trei dintre ei. Incepuse sa se lase seara. Am ajuns cu barca in spatele Muzeului Satului si acolo am vazut lilieci. Cred ca mi-a fost frica deoarece ma temeam de legenda cu liliecii care ti se aseaza in par si trebuie apoi sa te tunzi chilug. Am trait cateva momente de emotii puternice care au scos la iveala ce aveau baietii mai frumos in ei: dorinta de a ma proteja. In final, ne-am dus si am returnat barca si totul s-a terminat cu bine, chiar am avut senzatia ca au mai disparut animozitatile dintre noi.
Dupa ani de zile ne-am reintalnit si am petrecut o zi superba impreuna la fostul liceu si la restaurant; cand a fost sa plecam baietii m-au invitat sa plec cu ei. Ideea mi s-a parut minunata, undeva la metrou daca ma lasau era perfect.
Au inceput sa vorbeasca despre plimbarea din Herastrau si unul dintre ei insista sa reeditam plimbarea aceea. Am ramas placut surprinsa, mai ales pentru ca mi-am amintit ca eram exact in formatia in care fusesem in barca aceea cu multi ani in urma. Asa o coincidenta...In final baietii au coborat rand pe rand iar colegul care conducea masina si care intamplator era Ex-ul din liceu in cautarea unei statii de metrou si tot stand de vorba m-a condus pana in fata blocului. Ne-am luat la revedere cu tot dichisul in fata blocului si ne-am promis sa ne mai intalnim. Mai vorbim uneori la telefon sau pe mail. Poate ne vom mai vedea.

Panseuri duminicale

Ma gandeam mai devreme ca la mine nu a existat niciodata starea de "nimic de facut".
Intotdeauna am avut o multime de activitati in lista de prioritati si de asteptare.
Si nici nu pot sa-mi propun sa nu fac nimic. Ma culc tarziu, ma scol devreme si timpul nu-mi ajunge niciodata. Ca si acum: lucrez de zor, in ideea ca maine voi avea altele de facut. Sunt fericita ca am reusit ieri sa-mi fac niste analize de rutina, pe care trebuia sa le fi facut in urma cu o jumatate de an. Ah, da, dentistul; am promis ca merg pe 5 ianuarie si mereu a aparut cate ceva. Ce si-o imagina domnul doctor? Norocul meu ca e un om bland si ma accepta de ani de zile asa cum sunt. Dar maine, promit sa merg neconditionat, sper...

Despre mine

Fotografia mea
Sunt un om obisnuit, dar cu pretentii.