sâmbătă, 14 februarie 2009

Breakfast de ieri si de azi

Am experimentat tot feluri de "breakfast styles". Continental, "a la choix", bufet suedez, "oriental breakfast", "italian breakfast", "greek breakfast" si bineinteles, "flight breakfast", adica breakfast de avion (fiecare companie aeriana cu meniul propriu).
Ideea de a scrie despre micul dejun mi-a fost declansata de aburii aromati ai cafelei proaspete care se asorteaza obligatoriu cu notiunea de breakfast.
Cel mai interesant este atunci cand aroma cafelei si a painii prajite se infiltreaza pe sub usa camerei de hotel si-ti gadila narile. Atunci iti dai seama ca trebuie sa te scoli si sa cobori la masa. Exista si riscul de a pierde breakfastul atunci cand se schimba fusul orar in Copenhaga si tu ai uitat sa-ti ajustezi ceasul.
Nu am sa detaliez acum ce inseamna fiecare breakfast dintre cele mai sus mentionate, ci am sa ma rezum la a povesti cele mai interesante impresii de la experientele mele cu micul dejun.
In primul rand am sa amintesc despre porridge, pe care l-am descoperit intr-un fel de samovare mari in hotelul din Helsinki: un fel de terci aburind de care nu m-am atins deoarece imi lasa impresia de ceva care a mai fost mancat inainte de altii.
Despre bufetul suedez de la Hotelul Saga din Oslo merita sa scriu: cred ca a fost cel mai prietenos mic dejun pe care il luam sub privirile atente ale patroanei, o doamna in etate, cu parul strans intr-o coada rotita deasupra capului, imbracata cu o rochie lunga cu volanase pe umar si purtand un sort alb, de asemenea bordat cu volanase. Femeia aceea in varsta cu aspectul ei ca din alte vremuri venea la fiecare si ne intreba daca ne place meniul servit acolo, care de altfel era ireprosabil. Mai ales salata de cruditati si cea de sfecla rosie erau foarte bine preparate, traditie care nu s-a mai pastrat peste ani, atunci cand doamna nu a mai aparut.
Despre restaurantul italienesc care ne servea micul dejun la un hotel in Dubai imi amintesc ca dimineata cand coboram la masa si simteam mirosul de ceapa si usturoi amestecate in lipiile pe care le preparau acolo si mi se cam intorcea stomacul pe dos, pastrez numai aceasta senzatie si restul s-a sters.
Se spune ca micul dejun ar trebui sa fie cea mai importanta masa a zilei, dar eu n-am putut niciodata sa mananc mai mult decat mi se cuvine, asa ca-mi amintesc cu placere de continental breakfast cu o cafea cu lapte, un pahar de suc si o tartina cu unt si cu gem. Acum am renuntat si la unt si la gem, le-am inlocuit cu miere.

4 comentarii:

pescarusul argintiu spunea...

Iti admir memoria care consemneaza foarte fidel toate detaliile importante :)
Te-as intreba care este ultimul breakfast servit in tihna, la hotel?

greenfield spunea...

Ultimul breakfast a fost la un hotel in Thassos unde am stat numai o zi inainte sa plecam, in rest am fost pe cont propriu cand am stat la vila, aveam bucatarie proprie.
Am avut atunci un fel de bufet suedez, in plus ne-au oferit la alegere omleta sau clatite si pentru ca eram patru persoane am comandat cate doua portii si pe urma le-am impartit cum am considerat.
Ce zici de asta? Ce memorie am...:)

pescarusul argintiu spunea...

Ce sa mai zic, imbatabila! :)
Cred ca la scoala nu trebuia sa "tocesti" deloc, prindeai din zbor esentialul! ;)

greenfield spunea...

Ei si tu acum?
Adevarul este ca scoala mi-a placut mult si ce invatam acolo mi-era de ajuns:)
Cu matematica din scoala am dat bacalaureatul si examenul de admitere la facultate, Comert Exterior, ce-i drept, nimic extra.
Numai la franceza m-am pregatit in particular...si asta pentru ca imi trebuiau termeni economici.

Despre mine

Fotografia mea
Sunt un om obisnuit, dar cu pretentii.