marți, 3 februarie 2009

Inceput de poveste

Imaginile incepusera sa mi se-mpleticeasca-n minte, simteam o nevoie imensa sa ies la aer curat, sa ma uit inainte si sa jur ca am sa plec, sa las totul in urma, fara regrete, fara remuscari, fara plansete, fara cuvinte. Imi alegeam in fiecare zi o alta zi, imi promiteam ca maine am sa-mi iau cateva lucruri si am sa ies pe usa, fara sa ma uit inapoi, am sa plec pentru totdeauna, fara sa-mi pese de ce las in urma mea, dar niciodata n-am putut sa fac acest lucru. Mereu m-am intors cu gandul la mare, cand alergam cu bicicleta aia dubla si caraghioasa si am strabatut litoralul de la un capat la altul in arsita zilei si m-am ars pe brate si pe umeri, eram ca o piersica coapta pe spate, am facut insolatie cu febra si frisoare si am crezut ca am sa mor, dar erai langa mine si ma ingrijeai cu cearsafuri ude si cu limonade si cred ca de aceea nu am reusit sa plec niciodata.
Simteam nevoia sa plec, dar mi-aminteam Manastirea Agapia unde am vrut sa ne casatorim religios, dar aveam numai blugii la mine si ar fi trebuit sa imprumut o fusta de la maicute, dar am zis ca nu putem sa facem una ca asta, ar insemna sa-i necajim pe parinti si am ramas, desi eram suparata, erai foarte gelos, banuiai fiecare barbat, fiecare prieten, erai bolnav de gelozie, m-am speriat ce scene faceai. Am vrut sa renunt, ma hotarasem sa rupem logodna, ce rost avea sa ne chinuim, dar erai disperat, nu vazusem in viata mea un om atat de disperat, cred ca m-a induiosat disperarea ta si stii ce m-a induiosat in aceeasi masura? M-a induiosat faptul ca nimanui nu-i pasa de tine, nimeni nu te ingrijea, am simtit acest lucru si atunci ti-am luat lucrurile acasa la mine si le-am spalat. A fost ceva spontan, sa traversez Bucurestiul cu lucrurile tale, sa ti le aduc pe urma spalate, calcate, chiar nu stiu ce mi-a venit, nici nu stiu daca meritai acest lucru, dar cred ca instinctul mi-a dictat ce trebuie sa fac, n-am stat prea mult pe ganduri. Au fost multe clipe frumoase, atunci cand ploua afara si toata casa mirosea a ulei de pictura, chiar parul iti mirosea a ulei si a vernis si a sicative, era un miros anume care nu se uita asa usor. A fost si multa nebunie, mereu spuneai ca pictorii sunt nebuni, ani de zile m-am obisnuit cu gandul acesta, dar toate au o limita, sa stii, nu poti sa-mi reprosezi ca nu te-am avertizat de-atatea ori.

Later edit: Dupa ce ma superi, imi umpli casa de flori, asa se-ntampla de ani de zile.
Oare asa merit eu?
(aprilie 2008)

6 comentarii:

pescarusul argintiu spunea...

Multumesc pentru aceste minunate randuri asternute, pasesc usor sa nu le stric echilibrul si sa nu le tulbur linistea...
Draga mea, foarte de curand am parcurs poezia "Avem timp" scrisa de inegalabilul Octavian Paler si ti-o dedic si tie, din tot sufletul, impreuna cu gingasia unui buchet de frezii albe:

"Avem timp…pentru toate
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul … depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul circa 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede …
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit."

Sa-ti fie balsam si catarg spre noi zile de izbanzi!

greenfield spunea...

Pescarusule chiar ca m-ai coplesit cu poezia asta. Am mai citit-o, este plina de intelepciunea pe care o capata omul intr-o viata numai daca este atent la nuante:)
Iti multumesc frumos si pentru frezii:D

pescarusul argintiu spunea...

Daca e asa, atunci ma bucur sincer, stiam ca va gasi puternic ecou in sufletul tau!
De fiecare data cand o recitesc, gasesc noi transfigurari, iar anumite versuri le descopar parca pentru prima data, ca pe niste revelatii...
Asa este, ai suprins exact esenta ei, e descompusa pe nuante din curcubeul vietii, prin geniul rafinat al marelui Paler :)
O seara plina de armonii, miresme si culori!
Recunosc ca ador freziile! :))

greenfield spunea...

Pescarusule, iti dai seama dupa un curs de contabilitate distractiva, ce bine mi-a prins:)

pescarusul argintiu spunea...

Cum sa nu inteleg ? :)
A fost exact gura de oxigen si sorbitura de energie de care aveai atata nevoie...
Dar voi nu aveti vacanta, ca toata lumea studioasa? ;)
Oricum, mult spor la carte!

greenfield spunea...

Noi am dat deja examene, acum avem cursuri si din martie iar examene, in mai altele si in iunie mai multe...cam asa se structureaza viata noastra:))
Mersi frumos si tie numai bine!

Despre mine

Fotografia mea
Sunt un om obisnuit, dar cu pretentii.