duminică, 1 februarie 2009

Plimbarea noastra in Herastrau

Am facut liceul la real, intr-o clasa in care erau multi baieti ambitiosi si simpatici si numai vreo sapte fete. Cand am trecut intr-a zecea baietii suferisera o transformare, erau mai introspectivi, mai inchisi in ei, mai maturi si-i deranja faptul ca sefa clasei era o fata, adica eu. Eu aveam un preferat printre ei, bineinteles, ceea ce le starnea celorlalti unele porniri de nesupunere. Ar fi vrut sa-si aleaga un sef dintre ei, ceea ce pe mine nu m-ar fi deranjat deloc, dar ei mocneau numai, nu spuneau deschis ce simteau. Intr-o zi am plecat sa ne plimbam in Herastrau cu barca. Eram un grup numeros si cred ca am inchiriat trei-patru barci. La urcarea in barci ne-am grupat intr-un fel, iar eu eram in barca cu trei dintre ei. Incepuse sa se lase seara. Am ajuns cu barca in spatele Muzeului Satului si acolo am vazut lilieci. Cred ca mi-a fost frica deoarece ma temeam de legenda cu liliecii care ti se aseaza in par si trebuie apoi sa te tunzi chilug. Am trait cateva momente de emotii puternice care au scos la iveala ce aveau baietii mai frumos in ei: dorinta de a ma proteja. In final, ne-am dus si am returnat barca si totul s-a terminat cu bine, chiar am avut senzatia ca au mai disparut animozitatile dintre noi.
Dupa ani de zile ne-am reintalnit si am petrecut o zi superba impreuna la fostul liceu si la restaurant; cand a fost sa plecam baietii m-au invitat sa plec cu ei. Ideea mi s-a parut minunata, undeva la metrou daca ma lasau era perfect.
Au inceput sa vorbeasca despre plimbarea din Herastrau si unul dintre ei insista sa reeditam plimbarea aceea. Am ramas placut surprinsa, mai ales pentru ca mi-am amintit ca eram exact in formatia in care fusesem in barca aceea cu multi ani in urma. Asa o coincidenta...In final baietii au coborat rand pe rand iar colegul care conducea masina si care intamplator era Ex-ul din liceu in cautarea unei statii de metrou si tot stand de vorba m-a condus pana in fata blocului. Ne-am luat la revedere cu tot dichisul in fata blocului si ne-am promis sa ne mai intalnim. Mai vorbim uneori la telefon sau pe mail. Poate ne vom mai vedea.

6 comentarii:

starsgates spunea...

:)Frumoase amintiri.:)

Diana spunea...

Cu siguranta va veti revedea, trebuie doar s ava doriti :)

greenfield spunea...

@Stargates, m-a starnit cineva cu niste amintiri si uite-asa m-am apucat de povestit:)

greenfield spunea...

@Diana, la anul facem o cifra rotunda de la terminarea liceului.
Data trecuta eu m-am tinut de ei sa ne vedem, dar acum nu stiu daca am sa am timp de asa ceva, vom vedea:)

pescarusul argintiu spunea...

M-ai induiosat cu acest "REMEMBER" :)
Te inteleg perfect, si eu am fost "sefa clasei" ultimii doi ani de liceu, stiu cum e cu nepasarea si neascultarea colegilor mai naravasi...
Mobilizarea tuturor cere intr-adevar energie si timp, sper sa dispui de amandoua!

greenfield spunea...

Pescarusule, am sa incerc sa-i mobilizez, dar sa vad daca reusesc sa-i sensibilizez:)))

Despre mine

Fotografia mea
Sunt un om obisnuit, dar cu pretentii.