vineri, 3 aprilie 2009

Aprilie in amintirea ei

Era intr-o zi de 3 Aprilie. Stia ca urma sa nasca in curand. Copilul miscase in 11 Decembrie, cand era in Dubai intr-un hotel de cinci stele, citea ziarul si astepta sa vina ora de plecare spre tara. Urma sa traverseze desertul cu masina si pe urma cu Tarom-ul din Abu-Dhabi. In acea zi de 3 Aprilie fusese asistenta de la policlinica in vizita la ea. Totul parea sa fie in regula, starea generala buna. A doua zi trebuia sa-si ia concediul medical in continuare, motiv pentru care s-a dus la doctor. Asistenta a invitat-o sa-i ia tensiunea; o data, de doua ori, mai stai sa te linistesti, i-a spus, ai tensiunea cam mare si n-o sa-i placa doctorului…

Pana la urma a invitat-o in cabinet. Doctorul Gigi P. a vazut tensiunea mare si a vrut sa asculte copilul. Nemultumit de primul rezultat a inceput sa se agite, a cerut o alta trompetica de aceea de ascultat, a devenit nervos si a inceput sa urle:

- Esti nebuna, ti-ai omorat copilul-n tine, nu ti-am spus sa te internezi de-atatea ori?

A ramas perplexa pe patul acela din policlinica si a vrut sa reactioneze, dar asistenta i-a facut un semn discret si si-a inghitit cuvintele, nu a putut scoate nici un sunet.

- Te duci si te internezi imediat, acum! Nu ti se mai aude copilul, ai tensiune mare! a racnit doctorul in continuare si i-a scris hartia de trimitere la Caritas.

Cu o zi inainte isi pregatise lucrurile pentru spital, asa, intr-o doara…poate fusese o presimtire?

A parasit policlinica aproape impleticindu-se pe scari, nu prea avea multe optiuni, trebuia sa ajunga repede la spital, s-a urcat in tramvai, a inceput sa planga, o tristete sfasietoare o cotropise brusc, dar stia un singur lucru: trebuie sa ajunga cat mai repede la spital. A ajuns acasa, a dat niste telefoane in van, a luat ce-i trebuia, s-a urcat intr-un taxi si a ajuns la spital. Acolo a inceput cosmarul. Nimeni nu auzea copilul, aproape ca o acuzau ca a venit asa, cu copilul in stop respirator. Era disperata, statea intr-un colt al camerei de garda si astepta sa se intample ceva. La un moment dat in sala aceea intra o doctora bruneta, o pediatra pe care si-o amintea din vedere de la o nastere anterioara.

- De ce esti asa trista, mamico? o intreaba doctora aceea.

Dupa ce si-a istorisit povestea, doamna doctor pediatru l-a convocat pe un rezident bulgar sa se pronunte asupra cazului. Acel OM dupa ce a ascultat inima copilului a spus: aici se aude! Locul acela a fost insemnat cu pixul cu un X si pe urma a inceput exodul doctorilor sa asculte minunea, iar mamica a fost pusa in salonul de travaliu pe tratamente de resuscitare a fatului, adica injectii, perfuzii, etc. timp de peste douasprezece ore. S-a stabilit ca cezariana este iterativa, adica obligatorie, caci mai avea una. Dar nu s-a intamplat nimic spectaculos nici in noaptea aceea, nici a doua zi, nici a treia zi, caci operatia fusese programata de catre seful de salon peste sase zile de la internare, ceea ce nu era foarte multumitor, dar…parca poti sa hotarasti de capul tau.

Cu o zi inainte de data stabilita, a intrat in garda un profesor universitar asistat de doctorul bulgar. Studiind dosarele au hotarat sa o opereze pe mamica cu o zi mai devreme, i-au cerul acordul si bineinteles ca l-au primit. A urmat o operatie destul de complicata deoarece copilul avea un nod de cordon in jurul gatului, ceea ce a aflat mamica imediat ce a fost operata.

A doua zi de dimineata, prima grija pe care a avut-o a fost sa afle scorul Apgar al copilului; din fisa ei rezulta nota 8, ceea ce era linistitor, dar mergand la salonul copilului a aflat ca in fisa copilul nu are nota, ca s-a nascut putin obosita, ca se cam cianozeaza, dar e la salonul de copii nascuti prin cezariana, unde exista oxigen, in caz de…

Mergea sa-si vada copilul la salon, o asistenta draguta i l-a dat in brate, dar o alta mai in etate i-a spus verde in fata ca acel copil nu are ce cauta acolo, ceea ce a pus-o un pic pe ganduri. In a doua seara, cand s-a dus sa-si vada copilul a gasit-o pe asistenta in etate panicata, copilul se cianozase complet iar oxigenul nu functiona. In acel moment s-a transformat in leoaica si pana nu a vazut copilul in incubator nu s-a lasat. Dumnezeu a ajutat-o sa fie pe picioare si sa poata face lucrurile sa se intample. Dupa cinci zile de incubator copilul s-a refacut si a putut fi externat, dar pana la un an de zile a avut mare grija de fetita ei care era fragila ca o coaja de ou.

Aceasta este povestea de aprilie cu Happy End care s-a intamplat cu ceva ani in urma.

Niciun comentariu:

Despre mine

Fotografia mea
Sunt un om obisnuit, dar cu pretentii.