duminică, 31 mai 2009

Dudul din copilarie

Am avut in copilarie un dud imens in curtea casei. Facea dude albe, mari si dulci.
Ne faceam casute in el si teseam vise. Acum s-au copt duzii in cartier. Dudele negre se strivesc sub picioarele oamenilor, lasa urme pe incaltaminte daca nu esti atent. Dudele albe cad si ele din copaci, nebagate in seama. Ma intrebam de dimineata: oare de ce nu mai mananca nimeni dude? Dar oare copiii au aflat ca in duzi cresc viermii de matase care chiar produc fibra de matase naturala? Ce intrebari mai am si eu...
Fiecare copil ar merita sa aiba un copac prieten, eventual un dud.

Le urez tuturor copiilor din noi, La Multi Ani!

2 comentarii:

pescarusul argintiu spunea...

Aveam un dud cu fructe albe pe strada de langa casa bunicii.
Apartinea unui vecin, era in fata casei lui si nu prea indrazneam sa-l abordam, noi copiii.
Cam priveam cu jind la el cand dudele erau coapte, vazand cum se risipeau...
Ce aminitiri mi-ai declansat, Elena si ce frumos gandesti in privinta copacului (pom) prieten!
Eu mi-as alege un cires-amarui, daca as putea.

LA MULTI ANI, copiilor din sufletele noastre!

greenfield spunea...

Eh, Pescarusule, am fost mai nostalgica in weekend, m-au napadit tot felul de amintiri...am si eu zile si zile.
Si m-a inspirat peisajul din cartier, cand am mers la biserica:)
Si noi avem un dud in curte la gradina. In anul cu multe omizi a trebuit sa-l ranim, acum si-a revenit.
La Multi Ani, Pescarus intelept!

Despre mine

Fotografia mea
Sunt un om obisnuit, dar cu pretentii.