joi, 18 iunie 2009

Amintiri (reloaded)

Azi mi-am amintit de o petrecere din liceu la care gazdele, niste prietene de varsta noastra ne-au pregatit o tava mare cu nuci si castane coapte, alune, fructe si vin fiert. Mirosul acela amestecat de toamna care da in iarna mi-a ramas intiparit in nari pentru totdeauna.

Ieri am vorbit la telefon cu fosta mea diriginta, profesoara de franceza. Era trista si descumpanita, incercase sa dea de mine, dar nu reusise, iar eu tastasem telefonul ei din memorie cu o zi inainte si nimerisem gresit. Era tare necajita ca si-a pierdut sora din cauza unui accident stupid cu urmari si complicatii neasteptate. Mi-a fost tare mila de ea si mai mult de “ce mare tampenie”, n-am fost in stare sa zic nimic altceva. Sora ei era un fel de suport moral pentru ea dupa ce i s-a prapadit sotul acum doi ani si ceva. Fata ei e in Franta, iar eu o sun din cand in cand. Am promis s-o sun mai des, pana-ntr-o zi… dar nu vreau sa ma gandesc asa departe.

Azi mi-am amintit de faptul ca in scoala generala si in liceu nu am lipsit niciodata de la scoala, de chiulit nici vorba. Dar in facultate, in primul an, inainte de un seminar de contabilitate ne-a venit ideea sa ne ratacim pe coridoarele din cladirea veche si dusi am fost, toata grupa, care era formata din doua subgrupe: noi eram franceza/germana si ceilalti engleza/spaniola.
Cu subgrupa faceam limbile straine, iar cu grupa celelalte seminarii. Aveam o subgrupa “one for all and all for one”, dar si cu ceilalti ne impacam bine. Chiuleam impreuna si ne duceam la Casata la profiterol, sau la Gradinita la cafea, la Ateneu la concert, la plimbare pe Ana Ipatescu pana in Herastrau sau la C. care statea in Armeneasca la ascultat muzica si stat la taclale. Eram spirituali, haiosi, cultivati, ne corectam unii pe altii, eram spontani, ne placeau lucrurile bine facute, tineam unii la altii, ne vizitam reciproc, invatam impreuna, dormeam unii la altii, parintii ne cunosteau prietenii, ne distram impreuna, aproape saptamanal, faceam revelioanele impreuna. Ce ne placea foarte mult la petreceri, dupa ce oboseam dansand, mancand, discutand, jucam mima. Eram in stare sa petrecem ore intregi cu jocul asta si nu ne mai trebuia nimic altceva. Poate de aceea tinem legatura dupa ani de zile si ne intalnim in fiecare an, in a treia sambata din iunie.

Niciun comentariu:

Despre mine

Fotografia mea
Sunt un om obisnuit, dar cu pretentii.