luni, 28 decembrie 2009

Despre "Simbolurile comunismului" romanesc

Am citit aseara un post pe aceasta tema si mi-a dat de gandit. In ultimii ani in luna decembrie toata lumea vorbeste despre cum era inainte de ‘89.
In aceasta dimineata m-am hotarat sa scriu cateva idei personale pe aceasta tema, motiv pentru care am cautat cateva principii ale Socialismului care se predau in acea vreme la scoala, la facultate.
Mi-am amintit ca mi se parea frustrant faptul ca fiecare era rasplatit dupa pregatire si dupa munca prestata, teoretic. In realitate erau o multime de institutii unde se taiau frunze la caini toata ziua, femeile tricotau, barbatii citeau ziarul, mancau de o suta de ori pe zi si primeau un salariu fix si o prima din cand in cand. Altii munceau in stres si intrun ritm infernal, nu aveau timp nici sa mearga la toaleta dar sa manance ceva, erau obligati sa munceasca peste program, tinuti in sedinte nocturne, tocati marunt in analize cu reprezentantii centralelor de profil, ai ministerelor de resort, de Revelion plecau de la birou dupa ce trecea directorul sa le spuna “la revedere” si aveau retineri de plan la salariu cand nu se facea exportul.
Deci pentru mine acesta este unul dintre simbolurile comunismului: faptul ca munceam mult si eram prost platiti, in timp ce altii munceau putin si erau platiti bine, erau fericiti si relaxati tot timpul caci ei taiau frunze la caini.
Noua nu ne placeau cliseele. Niciodata nu ne-a placut instinctul de turma. Nu ne placeau bibelourile standard gen pestii de sticla, nu aveam pe peretii casei celebrele “Rapirea din Serai” sau “Ingerasul care zice me dor”.
Parintilor mei le placeau lucrurile originale, asa cum ne imbracau frumos cu lucruri facute de mana lor, tot asa decorau si casa.
Mamei mele ii placeau portelanurile fine, tacamurile de alpaca, fetele de masa brodate de ea, avea gusturi rafinate pe care si le cultivase in timp cand lucra printre evrei. Stia sa faca distinctia intre urat si frumos, nu-i placeau imitatiile ieftine; avea artizanat in casa, dar nu-i placeau lucrurile de prost gust, pe care le avea toata lumea in casa.
Mie de exemplu mi-au placut dintotdeauna obiectele din portelan impletit care se faceau la Alba Iulia. Mergeau la export veti spune, dar dintre atatea bibelouri urate puteai sa alegi altceva.
Deci eu cred ca nu putem blama sistemul de-atunci pentru faptul ca n-am ales sa ne cultivam gusturile, sa ne cizelam, sa evoluam spiritual.
In afara de Biblioteca Pentru Toti, exista si Meridiane, sau Univers. Exista Secolul 20, o revista avangardista unde gaseai o multime de noutati. Existau biblioteci, consignatii, numai sa vrei si sa stii sa alegi. Dar pentru asta trebuia sa vrei.
Ne-am obisnuit sa blamam cenzura si tendinta de uniformizare care se impunea de sus.
Dar cine nu fenta cenzura si uniforma? Hai sa recunoastem!
Bentita alba de pe cap si matricola?
Nuntile si botezurile nu se faceau la biserica?
Nu se gasea mancare, dar romanii isi burduseau congelatoarele cu provizii de carne. Camarile gemeau de zahar si ulei de la cota, caci cota depasea consumul.
Si recunosc: nu mi-a placut niciodata ipocrizia, dar trebuie sa admit ca romanii se nasc ipocriti. Si acest lucru este ilustrat si in literatura noastra clasica. Si cand le e bine romanilor, lor le place sa se vaiete, de una-de alta, asa ajung egoisti si uita sa fie buni, sa imparta ceea ce au si cu altii, cu copiii, cu oamenii neajutorati de pe strada.

Niciun comentariu:

Despre mine

Fotografia mea
Sunt un om obisnuit, dar cu pretentii.