vineri, 30 aprilie 2010

Stanjeneii de Bucuresti


Sunt nascuta si am copilarit la curte. Dintotdeauna plantele mi s-au parut a fi ceva miraculos. Cand eram copil imi placea sa rup o frunza, sa-i studiez nervurile, apoi sa scot petalele de la o floare de papadie, sa impletesc un lant din frunzele unei plante care nu mai stiu exact cum se numea. Curiozitati copilaresti...
In clasa a treia ne-am mutat la bloc. Atunci am inlocuit curtea plina de verdeata cu gradina din jardinierele si ghivecele de pe balcon, sau cea din fata blocului, pe care o mai visez si acum, dupa atatia ani.
Dar viata a fost generoasa cu mine si mi-a daruit in timp alte gradini. Am plantat multe flori, copacei si copaci. Totul s-a intamplat firesc, ca intro joaca, iar acum cand privesc in jur si-mi amintesc fiecare floare cum si cand am plantat-o, imi dau seama ca a meritat!
Primavara este minunat sa observi evolutia vegetatiei; in fiecare zi aproape apar schimbari.
De doua zile au inflorit stanjeneii.

miercuri, 28 aprilie 2010

Barbatii fug de femeile depresive

"Barbatii fug de femeile depresive", cam asa suna un spot publicitar care se difuzeaza pe monitoarele de la metrou. Si adauga acolo ca o femeie care face o criza de depresie atunci cand i se rupe o unghie, sau i se duce un fir la ciorapii de nylon, devine indezirabila pentru barbatii puternici, tonici, plini de ei, plini de idei, de forta, care emana fericire, buna dispozitie, prosperitate, etc. Am mai adaugat de la mine, recunosc, caci m-a intrigat cata discriminare contine acel mesaj. De parca toate femeile ar trebui sa fie in permanenta vesele, harnice, optimiste, ascultatoare, bune gospodine, bune sotii, bune mame si femei de cariera in acelasi timp daca s-ar putea.
Iar atunci cand zeii se apropie de ele sa nu cumva sa indrazneasca sa se planga de ceva, caci numai ei au dreptul sa se vaiete, sa-i doara, sa regrete, sa sufere, sa-si planga de mila, etc.
O societate misogina pana-n strafunduri, asta-i societatea in care traim. Si nu sunt feminista, sunt normala, dar am tot dreptul sa ma revolt!

miercuri, 21 aprilie 2010

Ziua Pamantului

Ziua   Pământului

Google celebreaza astazi 22 Aprilie 2010, Ziua Pamantului.


marți, 20 aprilie 2010

Cursul Open Social Media pentru Companii

Cursul Open Social Media pentru Companii

Cat de necrutatoare este viata...

Atunci cand reintalnesti dupa ani de zile femei care alta data frangeau inimi la tot pasul, iar acum sunt stafidite, intunecate la fata, roase de indoieli, de frustrari si de zbateri interioare, realizezi cat de necrutatoare e viata cu noi, cu oamenii.

Suntem niste pioni pe o tabla mare de sah. De cele mai multe ori ni se indica la ce casuta trebuie sa ne ducem, fie ca vrem, fie ca noi am dori altceva.

Olga era o femeie frumoasa, plina de viata, vorbea usor nazalizat…acum este o epava.

Carolina era o dactilografa care avea de toate: sotul era sofer de tir, facea curse externe, ei aveau Mercedes, vila, bani…ce-si mai puteau dori, cine mai era ca ei…acum este o doamna decenta cu parul alb, putin cam stresata…

Jenny era o blonda plina de viata, foarte sexy, raspandind un parfum tare, de calitate…cu forme pline si apetisante, cu decolteul bogat…mi-o amintesc cum se ducea la director cu o hartie in mana, agitandu-se toata…dadea usa de perete, intra la el cu “problema” pe care o avea de rezolvat si cu siguranta primea o rezolutie pozitiva…lui Jenny nu putea sa-i reziste un barbat normal, era atat de sarmanta. Acum sta departe de ochii lumii, nu suporta sa mai fie vazuta…

Maria nu a fost niciodata o femeie frumoasa, dar avea pe vremuri farmecul ei, abstractie facand de rautatea ei caracteristica si de faptul ca era geloasa pe orice tanara femeie care avea un barbat si eventual un copil…era bagacioasa, intriganta, rautacioasa si razbunatoare, desi n-a recunoscut niciodata acest lucru. Ea a trait toata viata singura, nu stiu daca vreun barbat s-a atins vreodata de ea…e ciudat…erau femei despre care se spunea ca sunt “domnisoare”…asa o fi fost? N-am de unde sa stiu. Imi amintesc o povestire care m-a uimit: Mariei nu-i placea sa spele vase…si avea o femeie care venea o data pe saptamana la curatenie. Aduna toate cestile murdare si farfuriile lasate aiurea si le spala. Cand am auzit povestirea aceasta ma gandeam ca numai o femeie singura poate intr-adevar sa traiasca astfel…acum Maria este uscata, ciudata si tot singura…

marți, 13 aprilie 2010

Bunicul si florile de cires

Lotica, asa o alinta bunicul din Bucurestii Noi. Era un munte de om, cu o frunte lata, cu maini puternice, fierar de meserie. Topea metalul pana la incandescenta, il transforma in diverse forme ciudate si apoi arunca obiectul in galeata cu apa. Acesta se racea sfaraind…Uneori facea nituri, iar nepoata ii dadea tarcoale privind fascinata cum metalul se aprinde si se stinge.
Bunicul fusese pe front, luptase cand cu nemtii, cand impotriva lor, iar rusii cand ii erau prieteni, cand dusmani. Lotica nu prea intelegea aceste lucruri care se invarteau in capul ei micut de copil de patru ani. Intro zi bunicul a facut potcoave de cai ceea ce a starnit admiratia fetitei care nu se mai desprindea de-acolo din atelierul bunicului fierar.
Bunicii aveau o casa modesta facuta de bunicul cu mana lui si o gradina frumoasa cu multi pomi fructiferi si cu flori. Mai intai inflorea liliacul, apoi stanjeneii, crinii, margaretele, iasomia si trandafirii. Bunicul facuse bolta de vita de vie, avea ciresi, pruni, visini, corcodusi, un nuc batran.

In curte avea un put cu apa foarte gustoasa. Vara punea sticle de bautura la racit in galeata putului si o adancea in apa rece.
Copiii nu aveau voie sa umble singuri la put. Aceasta era regula numarul unu.
In curte era un leagan de metal cu scaunul de lemn, facut tot de bunicul. Copiii bunicului obisnuiau sa se dea nebuneste in leagan, adica sa se invarteasca de jur-imprejur…dar nepotii nu aveau voie sa faca acest lucru. Aceasta era regula numarul doi.
Nimeni nu avea voie sa manance fructe necoapte din copaci, nimeni nu avea voie sa vandalizeze copacii fara stirea bunicului. Aceasta era regula numarul trei.
In curtea casei exista o magazie cu dulapuri vechi in ale caror sertare se gaseau tot felul de minuni. Lotica era innebunita sa scotoceasca pe-acolo, dar bunicul nu era foarte incantat s-o lase sa se urce pe lazi si pe dulapuri nesupravegheata. Aceasta era regula numarul patru.
Beciul din bucatarie era o alta atractie pentru nepoti, dar atunci cand se tinea chepengul deschis pentru aerisire, imediat se instala o alta restrictie care de fapt era regula numarul cinci: copiii nu au voie singuri in beci.
Era frumos la bunici, dar era si militarie.
Intrun an cand ciresii incepusera sa se scuture si fructe mici aparusera prin copaci, nepotii au ramas cateva zile sa doarma la bunici. Parintii se mutau la bloc intrun alt cartier. Afara ploua si in gradina era mult noroi. Bunicul a plecat cu treburi, iar nepotii au dat iama prin ciresi noroindu-se pana-n dinti…la intoarcere bunicul s-a facut negru de suparare, iar nepotii nu stiau cum sa dispara mai repede de-acolo de rusine. Lotica n-a stiut niciodata daca bunicul i-a iertat…

joi, 8 aprilie 2010

Green Peace International

GREENPEACE International GE-free Future

Have you added your voice to the call for a GE-free future?

As you may know already - the EU Commission is forcing GE crops upon Europeans without care and attention to safety concerns for our environment or our health. To put a stop to this - we have joined forces with Avaaz and Friends of the Earth to collect 1 million signatures calling for a moratorium on GE crops in the EU.


Greenpeace IED Kumi Naidoo adds his voice to the call for a GE-free future.

A new initiative allows 1 million EU citizens a unique chance to make official requests of the European Commission. Let's make it official! Add your voice now or pass this along to friends you have in the EU and help us reach 1 million!

Here's to a green and GE-free future!

Lisa, Myrto, Natalia & the entire agriculture team at Greenpeace

p.s. You can also learn more about the campaign on Facebook - please fan the page and share it with your friends!

Interested in volunteering?
Greenpeace International
Twitter
Facebook

Did somebody forward this message to you? Then SIGN UP HERE

Imagini frumoase din Romania



De la munte, in drumul spre Predeal, acolo unde au locuit parintii mei niste ani buni...

marți, 6 aprilie 2010

Mozart Rocks 2010-in 12 Aprilie la Sala Palatului

Actiune de caritate, concert pentru telefonul copilului.
Detalii aici.

Adora Svitak: What adults can learn from kids | Video on TED.com

Adora Svitak: What adults can learn from kids | Video on TED.com

sâmbătă, 3 aprilie 2010

Despre mine

Fotografia mea
Sunt un om obisnuit, dar cu pretentii.