marți, 20 aprilie 2010

Cat de necrutatoare este viata...

Atunci cand reintalnesti dupa ani de zile femei care alta data frangeau inimi la tot pasul, iar acum sunt stafidite, intunecate la fata, roase de indoieli, de frustrari si de zbateri interioare, realizezi cat de necrutatoare e viata cu noi, cu oamenii.

Suntem niste pioni pe o tabla mare de sah. De cele mai multe ori ni se indica la ce casuta trebuie sa ne ducem, fie ca vrem, fie ca noi am dori altceva.

Olga era o femeie frumoasa, plina de viata, vorbea usor nazalizat…acum este o epava.

Carolina era o dactilografa care avea de toate: sotul era sofer de tir, facea curse externe, ei aveau Mercedes, vila, bani…ce-si mai puteau dori, cine mai era ca ei…acum este o doamna decenta cu parul alb, putin cam stresata…

Jenny era o blonda plina de viata, foarte sexy, raspandind un parfum tare, de calitate…cu forme pline si apetisante, cu decolteul bogat…mi-o amintesc cum se ducea la director cu o hartie in mana, agitandu-se toata…dadea usa de perete, intra la el cu “problema” pe care o avea de rezolvat si cu siguranta primea o rezolutie pozitiva…lui Jenny nu putea sa-i reziste un barbat normal, era atat de sarmanta. Acum sta departe de ochii lumii, nu suporta sa mai fie vazuta…

Maria nu a fost niciodata o femeie frumoasa, dar avea pe vremuri farmecul ei, abstractie facand de rautatea ei caracteristica si de faptul ca era geloasa pe orice tanara femeie care avea un barbat si eventual un copil…era bagacioasa, intriganta, rautacioasa si razbunatoare, desi n-a recunoscut niciodata acest lucru. Ea a trait toata viata singura, nu stiu daca vreun barbat s-a atins vreodata de ea…e ciudat…erau femei despre care se spunea ca sunt “domnisoare”…asa o fi fost? N-am de unde sa stiu. Imi amintesc o povestire care m-a uimit: Mariei nu-i placea sa spele vase…si avea o femeie care venea o data pe saptamana la curatenie. Aduna toate cestile murdare si farfuriile lasate aiurea si le spala. Cand am auzit povestirea aceasta ma gandeam ca numai o femeie singura poate intr-adevar sa traiasca astfel…acum Maria este uscata, ciudata si tot singura…

2 comentarii:

petrisor spunea...

Departe si rece in satul dintre munti unde nici soarele nu prea patrundea traiau ca o parere bunicii mei saraci si blinzi,uitati parca de lume.De cum se sfarsea scoala, plecam la tara sa scape si parintii mei de rautatea de mine si eu de ei , de scoala,si de orasul murdar.Mi-amintesc cu drag cum aruncam incaltarile din picioare si daca se putea si hainele de pe mine sa scap de strimsoare, de fum de motor de amintirile de oras si ma aruncam cu nesat in rastoaca paraului unde buna mare topea cinepa in dogoarea verii, iar iarna si primavara devreme ca acuma ,ma jucam de-a eschimosii spargind copci si asteptind foci si pinguini sa sa-mi sara in brate si sa ma joc cu ei.Padure cit vezi cu ochii padure si liniste de ti se spargeau timpanele de apasarea ei.Aceasta mi-a fost copilaria mea de lizuca in dumbrava minunata singur eu cu mine cu cartile si visele de copil,singuratate care a intrat in singele si carnea mea pina in gene.Bunicul , om simplu si linistit pe dinafara dar profund si greu pe dinauntru ca un iceberg ,era vrajitorul meu deadevarat si nu din povesti.Avea tainice cunostinte de medicina umana si veterinara. Lume de peste dealuri si paduri venea la el beteaga sau pentru astimpar de durere.stia taina si putere buruienilor ,locul si cum sa traga.Ciudate si vrajite erau sculele bunicului meu ,vrajite si harnice erau mainile lui si ce facea era de trebuinta si mare folos .Nimic nu mai e astazi de cum era ,padurea-i culcata si casuta s-a dus si mi-e greu sa mai trec pe unde odata alergam dupa carabusi mancam macrish si rabarba si construiam casute pentru arici faceam poduri pentru melci rataciti dincolo de izvoras sa ajunga la mama lor, priveam vrajit zborurile de teambuilding al pasarilor indragostite.
E primavara e iarasi primavara e soare si iarasi cald afara , hai lasa-ti parerile de rau si daca iti place am sa-ti mai scriu.
Petre

greenfield spunea...

Frumoasa povestea...

Despre mine

Fotografia mea
Sunt un om obisnuit, dar cu pretentii.