joi, 30 iunie 2011

De ziua mea





Primesc felicitari si urari de cateva zile pe mail, dar mai ales pe Facebook, aici.
De azi-noapte si pana acum am primit sute de urari, cadouri virtuale si asa mai departe...
Este pentru prima data cand imi serbez ziua de nastere acolo...anul trecut data nu era vizibila.

Acum astept musafiri acasa. Florile le-am primit in dar de dimineata...

marți, 28 iunie 2011

Despre flori

Obisnuiesc sa-mi folosesc imaginatia de obicei, dar eu in spatele florilor nu vad altceva decat flori. Orice alte asemanari sau semnificatii exista numai in mintea privitorului; dar cand acesta incearca sa faca din aceste simboluri instrumente de manipulare, de obicei ma retrag...

luni, 27 iunie 2011

Ce si-a ales in viata...

Si-a ales culorile si portelanurile fine, parfumurile suave si natura.
Si-a ales oamenii si felul lor de-a fi, dezamagitor de foarte multe ori...
Si-a ales muzica frumoasa si peisajele de vis...
Si-a ales sa traiasca simplu si foarte complicat in acelasi timp...dar cine-si mai aminteste...

Acum se afla la cativa pasi departare de acea zi care nu poate fi ultima...vor mai fi si altele, cu siguranta.

joi, 23 iunie 2011

Flori de pictat






Margarete, galbenele si flori de camp...

miercuri, 22 iunie 2011

Florile din gradina in iunie

Caprifoi, lamaita sau iasomie, trandafiri care se urca in copaci...








luni, 20 iunie 2011

Solstitiul de vara



Astazi este Ziua cea mai lunga...

Status de luni, 20 iunie 2011

Imi plac gesturile frumoase, dar nu-mi plac cuvintele mari...mai ales atunci cand sunt false...
Nu-mi plac oamenii care te judeca dupa criterii pur subiective, cum ar fi longevitatea casatoriei. Stiam de ani de zile ca sunt inconjurata de prieteni, rude, cunostinte "single", divortate, sau recasatorite, dar niciodata nu mi-am putut imagina faptul ca voi fi intrebata: cum de ai rezistat sa ramai casatorita atatia ani cu acelasi barbat?
Intrebarea mi-a fost pusa in septembrie anul trecut de catre o amica din facultate. Iar la intalnirea de sambata am simtit-o foarte ostila...
Nu port vina nereusitelor altora, tot asa cum niciodata nu m-am batut cu pumnii in piept ca sa trambitez fericirea mea conjugala. Nici nu m-am plans niciodata...eu consider ca m-am comportat normal, povestind de fiecare data ce-mi mai face familia.
O alta prietena mi-a spus cu ani in urma, cu urme de repros in cuvinte: da, dar tu ai familie, are cine sa te sustina...ca si cum as fi fost vinovata de acest lucru.
Eu stiu insa ca nu mi-a fost chiar asa de usor sa imbin cariera cu viata de familie, dar nu ma simt vinovata ca am reusit s-o fac, ba dimpotriva, iar cei care n-au reusit poate si-au dorit intotdeauna altceva decat au avut...e problema lor.

Despre mine

Fotografia mea
Sunt un om obisnuit, dar cu pretentii.