luni, 20 iunie 2011

Status de luni, 20 iunie 2011

Imi plac gesturile frumoase, dar nu-mi plac cuvintele mari...mai ales atunci cand sunt false...
Nu-mi plac oamenii care te judeca dupa criterii pur subiective, cum ar fi longevitatea casatoriei. Stiam de ani de zile ca sunt inconjurata de prieteni, rude, cunostinte "single", divortate, sau recasatorite, dar niciodata nu mi-am putut imagina faptul ca voi fi intrebata: cum de ai rezistat sa ramai casatorita atatia ani cu acelasi barbat?
Intrebarea mi-a fost pusa in septembrie anul trecut de catre o amica din facultate. Iar la intalnirea de sambata am simtit-o foarte ostila...
Nu port vina nereusitelor altora, tot asa cum niciodata nu m-am batut cu pumnii in piept ca sa trambitez fericirea mea conjugala. Nici nu m-am plans niciodata...eu consider ca m-am comportat normal, povestind de fiecare data ce-mi mai face familia.
O alta prietena mi-a spus cu ani in urma, cu urme de repros in cuvinte: da, dar tu ai familie, are cine sa te sustina...ca si cum as fi fost vinovata de acest lucru.
Eu stiu insa ca nu mi-a fost chiar asa de usor sa imbin cariera cu viata de familie, dar nu ma simt vinovata ca am reusit s-o fac, ba dimpotriva, iar cei care n-au reusit poate si-au dorit intotdeauna altceva decat au avut...e problema lor.

2 comentarii:

Diana spunea...

E in firea omului sa invidieze reusita celuilalt, reusita care pana la urma este ceva absolut normal. Nu este nimic iesit din comun intr-o casnicie care dureaza asa cum juramantul de la inceputul ei o spune: "pana ce mortea va va desparti", precum si "impreuna la bine si la greu".
Eu ma bucur cand aud despre casnicii care dureaza, despre soti care-si cresc copiii impreuna, despre persoane care trec impreuna atat prin bine cat si prin rau.

greenfield spunea...

Diana, la prima vedere s-ar putea numi normalitate, dar ce mai este normal in ziua de azi? Pe mine ma surprinde indrazneala unora pe care-i cunosti de-o viata si care te chestioneaza de parca cine stie ce ciudatenie ai comis...

Despre mine

Fotografia mea
Sunt un om obisnuit, dar cu pretentii.